Ebooks de la Unibuc

Mai ceva timp in urma salutam foarte frumos mobilata pagina de periodice scanate mentinuta de BCU Cluj, care de altfel mi-a servit admirabil si probabil va mai servi si altora (daca s-or gasi printre romani si cetateni inteligenti si educati cu inclinatii spre munca, o propunere inca indoielnica).

Universitatea Bucuresti mentine o pagina de "ebooks", care-i practic vorbind un misnomerⁱ. Se gasesc acolo niste categorii largi cu populatie practic nula ("Drept", de exemplu, sau inca si mai trista "Stiintele Comunicarii", cu "Publicaţii seriale: aspecte privind prelucrarea în context tradiţional şi electronic" de Elena Tirziman si alte asemenea manele). Se gasesc tot acolo insa si chestii importante sau macar utile, ca efect pina la urma deloc surprinzator al groaznicei confuzii de valori in care se mai zbate inca Romania (si apropo de proteste, de orice proteste : asta este prima, a doua, a treia, a opta, principala, singura si unica problema a Romaniei actuale - confuzia de valori).

Sa luam de un exemplu la mina Istoria Romanilor intre anii 1918-1940, o colectie de surse primare de I. Scurtu, T. Stănescu-Stanciu si G. M. Scurtu, unde gasim de exemplu Decretul-lege privind introducerea stării de asediu pe 11 februarie 1938. Stiati ca s-a introdus stare de asediu in Februarie 1938 ? Posibil sa da, posibil sa nu. Citiseti textul decretului respectiv ? Ma gindesc ca nu. Dar si daca-l citiseti si daca nu, stiati unde sa-l gasiti online, in caz ca aveti nevoie sa dati un link cuiva ca sa-i lamuriti vre-o neintelegere apropo de functionarea justitiei in situatii limita prin apel la praxa si sursa istorica, asa cum face un om inteligent si educat ? Sunt sigur ca nu. Pur si simplu, mi-ar place sa pot fi contrazis (cum imi place ori de cite ori sunt contrazis in convingerile astea triste, chiar daca se intimpla rar de tot) dar nutresc ferma convingerea ca nici intr-un caz. Asta fiind, bineinteles, si una dintre cauzele pentru care noi nu avem o cultura, cum n-avem nici o literatura, cum n-avem mai nimic dintre cele ale spiritului : faptul ca cetatenii inteligenti pe linga ca-s puturosi de pute locul dupa ei mai sunt si prost educati, nu doar in urma puturoseniei lor dar si in urma completei opacitati a mediului, nimeni neavind habar unde s-ar gasi ceva, orice.

Deci hai, daca tot ne-am apucat, sa vedem cum mergea in Romania treaba cu starea de asediu putin inainte de al doilea razboi mondial :

Art. I. Se introduce starea de asediu pe tot cuprinsul Ţării.

Apropo de care chestie, tara a trecut la minuscula initiala cam in acelasi timp cu trecerea partidului si tovarasului la majuscula. Asta asa, data gratis la caz ca tinerii cu agitatii hormonale despre care stiu sigur ca ma citesc simt nevoia sa se desparta de mainstream intr-un mod care sa denote cultura, finete, aplicatie spre istorie si alte harfe si damfuri.

Art. II. Toate puterile atribuite de legi şi regulamente în tot ce este referitor la menţinerea ordinei publice şi siguranţa statului trec în totul în mâinile autorităţilor militare. Atribuţiunile de poliţie şi siguranţa generală a statului se vor exercita sub ordinele Ministerului de Interne.

Va dati voi seama, noi inca n-am demilitarizat complet politia, jandarmii sunt militari sub juramint, chestii de-astea. Pasamite traiam deja intr-o stare de asediu fara sa stim macar asta. Douazeci si de ani de la incetarea regimului odios noi inca traiam in el. Si mai vorbeam si-n proza.

Art. IV. Autorităţile militare au dreptul:

1. de a face percheziţiuni oriunde şi oricând va cere trebuinţa, însă, până la sesizarea autorităţilor militare, parchetele civile, judecătorii de instrucţie, judecătorii de ocol, şi orice ofiţer de poliţie judecătorească, vor instrumenta chiar în afacerile care sunt de competenţa tribunalelor militare;
2. de a ordona depunerea armelor şi muniţiunilor şi de a proceda la căutarea şi ridicarea lor;
3. de a cenzura presa şi orice publicaţiuni, având dreptul de a împiedica apariţia oricărui ziar sau publicaţiune, sau numai apariţia unor anumite ştiri sau articole;
4. de a opri sau dizolva orice adunări, oricare ar fi numărul participanţilor şi în orice loc s-ar întruni.

Cum vi se pare ?

Art. VI. Starea de asediu prevăzută în prezentul decret se va ridica când se va crede oportun.

Succese.

1. "Ebook" nu-i o simpla colectie de text in format html accesibil oricui, ci o impachetare proprietara a aceluia, si prin asta mai putin decit "carte care poate fi citita online", definitie pe care par s-o utilizeze respectivii. [↩]