Durerea in viata de zi cu zi

Am fost pe la dentist cum va povesteam asta toamna. Ei, dentistul e de fapt o dentista, o gagica foarte volubila si sfatoasa (imprejurare care-mi aminteste de plingerea cu frizerii, pentru ca voi poate nu stiti da' faptu-i ca aceste doua meserii s-au separat relativ recent, constituind impreuna cu chirurgia un tot unitar multe secole la rind), ceea ce scoate in evidenta principalul dezavantaj din punctul meu de vedere in ce priveste mersul la dentist : nu poti vorbi. Ca nu poti, ca are omu' putintica treaba la tine-n gura, si atunci nu poti vorbi. Ceea ce-i enervant ca mie-mi place sa vorbesc cu oameni, mai ales daca-s gagici volubile si sfatoase, da' si daca nu-s. Si-atunci la dentist m-apasa mereu frustrarea si contradictia acestei imposibile necesitati si imposibilitati necesare si-asa mai departe.

Asta-i de fapt si principala mea plingere in ce priveste mersul la dentist, asta-mi displace cel mai mult, faptu' ca nu-s ventrilog. Da' vorba ceea, is inca tinar, poate devin.

Din ce inteleg precum si observ inductiv, pentru toti ceilalti oameni inabilitatea de-a vorbi nu-i problema principala (poate pentru ca ceilalti n-au nimic de spus oricum). Ci durerea este.

Durere care pe mine nu ma preocupa. Cind eram copil si aveam lucrari mai dificile ma mai injectau doctorii cu ceva amortismente in gingii, da' cindva pe dupa pubertate am observat ca de fapt mai mult ma deranjeaza efectu' anestezicului decit durerea in sine. Care, daca e sa fim oameni cinstiti, nu e mare lucru. Ca nu e mare lucru, ce focu' sa ne tot excitam aici, vai vai au au ma doare. Bai, si ?

Asa ca am inceput sa refuz anestezicele, copchil fiind. Pe-atunci doctorii de masele erau in majoritate barbati, si lumea cel mult ridica din umeri. In general ridica o sprinceana. Cinci ani sau cit aia o fost reactia maximala, un shrug cum ii zic englezii. Nu vrea dom'le anestezie, ii facem fara anestezie, ce mare chestie. Si mi-or pus plombele sau mai ce alt dupa nevoi, m-or frezat cu frezele (aia rapida pe aer si aia lenta pe tractiune cu snur daca va mai amintiti).

Dupa care n-am avut nici carii nici alte nevoi stomatomedicale o vreme, mai apoi am fost plecat niste ani, nici nu m-or durut dintii nici nu prea iti cauti de dentisti si alte asemenea daca esti pe drum, am pierdut contactul cu profesiunea cit si meseria precum si ocupatia. Da' acum ca m-am asezat cit de cit m-am dus si la dentist, unde intr-un final mi-o gasit domnisoara o carie (am mai fost la un control prin 2008, cind n-am avut nici o carie, deci pe cale de consecinta deduc empiric si foarte intreptatit ca trailul sedentar e cauza cariilor). Si mi-o prezentat de indata si fara putinta de tagada meniul de hipnotice.

Ca la restaurant ori cafenea frate, cu ce-mi doresc sa-mi ia maul ? Pentru ca VA DATI SEAMA, O CARIE!!!! Am fost ranit in razboi, urmeaza sa-mi amputeze un milimetru cub dintr-un membru, trebuie sa bag o galeata de LSD cu bilute de norepinefrina plutind prin ea. CA SA NU CUMVA SA MA DOARA!!!!

Noa, si io i-am zis ca nu doresc anestezie, si ea o fost foarte nurturing si supportive si restul de cacaturi care nu exista in limba romana dintr-un bun motiv, care motiv este tocmai ala ca sunt niste cacaturi care nu trebuie sa existe pe lume, da' de asemenea foarte ingrijorata-n forul ei interior precum si prima oara in viata - in viata - expusa la aceasta stare de fapt. Vedeti ce inseamna sa ai unu' ca mine umblind liber pe drum, fratilor ? Corup femei, ce sa mai.

Bai si tot cu grija si cu verificari din cinci in cinci minute si hir si mir. Mai-mai ca incepeam sa ma simt bine si pozitiv si afirmat ca iote n-am facut anestezie pentru un cacat de carie, ce voinic si viteaz sunt io. Ca asta-i efectul atitudinii asteia anumite a femeilor asupra barbatilor si copiilor (categorii indistincte) : se simt voinici.

Io-s prea batrin pentru asa ceva, da' nu pot totusi sa nu observ : bai, de cind is pizdele majoritare in stomatologie or mai stricat o meserie. Fute-v-ar cinii de proaste sensibile si inumane...