Disfunctia social media

Cre' c-a venit momentul pentru primul articol vag de pe Trilema. N-am sa dau date concrete din motive care poate s-or intelege pe parcursu' desfasurarii, iara daca nu asta e.

Deci, exista ceva chestie care se doreste un fel de club pentru intreprinzatori si antreprenori, da' online. Adica, nu mai merge ca pina acum, cuvinte soptite la ureche, discutii la o cafea cu cunoscutii, intilniri aranjate prin barurile centrelor financiare, tot sistemu' ala de PCR, corupt si murdar ca toate boalele lumii. Ci se face toata chestia online. Mai transparent, mai rapid, mai eficient, mai civilizat pina la urma. Ideea in sine e puternica si are sens, ba chiar bate-n directia inevitabila.

De fapt nu-i propriu spus "exista ceva chestie", ca-s minim citeva mii de-astea, si la rigoare putem privi orice traznaie social media, de la facebook, twitter si linkedin la okcupid, alt.com si ce mai doriti drept exact asta. Da' vorbim de unu' anumit ca pe el am condus io incercarea de care va povestesc, chiar daca nu-l numesc care-i. E tinut de ceva puleti hotariti si feroci, decisi "sa reuseasca", cu ceva credentiale minimale de experienta prin chestii cu nume fornaitoare, reteta exacta a "succesului". Mbon. E un site cu toate featurile posibile, are newsthreadline de-ala ca pe facebook, are urmaritori ca pe twitter, are poze ca pe nustiuce, are de toate. Ca asa se fac succesele, stiti si voi, tre' sa aiba de toate. Are si colturi rotunjite, si css, e la rind cu modele. Mbine.

Io am facut un cont, sau un profil, sau cum ii zice putin conteaza. Am creat un nod. Da' nu l-am legat de celelalte noduri. Sigur, am putere online cit sa imping un ceva spre centralitate (si, bineinteles, "succes"), ori in ce limba se petrece chestia. Da' n-am folosit-o. Deloc. Ei imi "ofera" "ocazia" sa hai sa ne faceti bani pe Internet. Sa le dau dreptu' sa-mi scrie pe fluxu' de twitter, sa le adaug lista de contacte din email, sa nustiuce pe facebook, alea. Imi dau adica ocazia sa le dau lor valoare, gratis, cu pretentia ca asta ar fi o "ocazie".ⁱ

Da' in loc de-a ma folosi de ocazia de-a le creste puletilor proiectu' pe resursele mele m-am multumit sa creez pur si simplu un nod, cu o valoare pentru sistemul respectiv ceva acolo. Nu imensa, da' cu siguranta nu zero. Ceva valoare nenula. Dupa care sa urmaresc ce poate face proiectul lor pentru mine.

Cred ca intelegeti conceptul, n-ar trebui sa va fie strain : eu merg cu caruta mea la pomu' laudat si numar cite mere de aur imi cad in car. Daca imi cad zece zic ca mi-or cazut zece. Daca imi cad o suta zic ca mi-or cazut o suta. Sa va las sa ghiciti cite mi-or cazut sau nu e nevoie ?

Hai ca nu va las, ca nu e nevoie, stiti si voi ca si mine marele secret sordid al "social media" : zero. Zero. Dupa un interval oarecare pe care nu l-am petrecut nici cumparind pe banii mei vopsele nici scriind pancarte in care sa laud pomu' laudat nici atirnind in el mere fermecate aduse de mine de-acasa pot zice ca mi-a cazut in caruta fix nimic. Desi ea este o caruta, buna-rea da' existenta si prezenta, spre deosebire de pomu' fermecat care cica este da' de fapt nu-i caruta mea chiar exista, e concava, ar putea duce mere. Da' daca nu-s mere...

Si-atunci, cam asta-i disfunctia social media : daca nu faci parte dintr-un grup oarecare si nu te intereseaza problema evident ca proiectul social-media nu are nici o valoare, importanta sau utilitate pentru tine.

Daca faci parte dintr-un grup oarecare si te intereseaza problema proiectu' social-media tot nu are nici o valoare, importanta sau utilitate pentru tine, dat fiind ca tot ce faci acolo poti face si-n alta parte, ba chiar faceai oricum. Deci sa-ti muti tu conversatiile purtate pe blog, din email-uri, irc-uri, skype si unde le mai porti cu diversi oameni pe care-i cunosti deja, pe xmook.gu. De ce ? A, ca "este mai bine". Sigur ca da, pentru ala care spera sa vinda conversatiile tale mai la vale o fi fiind mai bine. Si bineinteles el n-are bani sa te plateasca, fiind un pustan flamind, "toti avem dreptul la sansa", alea.

Si-n fine, pentru cel ce nu face parte din grupul oarecare da' il intereseaza problema proiectu' social-media tot n-are nici un fel de utilitate dat fiind ca... pai ca... pai ca nu-l va baga nimeni in seama.

Asta-i disfunctia : aia care is in treaba n-au nevoie de proiect si daca-l folosesc e strict din exhibitionismu' cel mai bizar, iar aia care nu-s in treaba n-au cum ajunge, ca nu-i baga nimeni in seama.

Si-atunci, functionarea normala a avorturilor astora e cam asa, pe pasi.

I. Cineva are "o idee". Aceasta idee e intotdeauna si fara exceptii banala. Acest eveniment are loc cu o frecventa atit de mare incit ma tem ca v-ati inspaiminta s-o cunoasteti.

II. Se face un site. In foarte rarele cazuri in care idiotul de la I. are si minime abilitati tehnice, precum si ceva bani, ideea avansata la stadiul de "proiect" se manifesta sub forma unui nou site. Cel mai adesea aceasta manifestare e absurd disfunctionalaⁱⁱ, dar in rare, rarissime cazuri se poate intimpla sa mearga cit de cit, ba uneori chiar foarte bine.

III. Se muta un grup. O trupa de prieteni care se cunosc de altundeva isi aleg noul site drept loc de exhibitionism. Ideea ca relatiile lor s-ar forma acolo, sau ca ei ar fi dispusi sa formeze noi relatii cu tipi intilniti acolo e atit de absurda cit sa merite o mentiune speciala. In vorbele lui Seinfeld,

When you’re in your thirties it’s very hard to make a new friend. Whatever the group is that you’ve got now that’s who you’re going with. You’re not interviewing, you’re not looking at any new people, you’re not interested in seeing any applications. They don’t know the places. They don’t know the food. They don’t know the activities. If I meet a guy in a club, in the gym or someplace... I’m sure you’re a very nice person you seem to have a lot of potential, but we’re just not hiring right now.

Ca atare activitatea, cita exista, consista din ce manifestari ale histrionismului propriu si personal debiteaza aia, plus eventual ce spam se mai agata de ei. Asta e tot.

IV. Oamenii vin si pleaca. O suta, o mie sau un miliard de cetateni vin, atrasi de o superficiala si complet nejustificata legatura intre denumirea chestiei si continutul notional al denumirii respective. Pe-un site de swingeri se aduna puletii care doresc sa futa neveste curve. Pe-un site de antreprenori se aduna copchii flaminzi doritori sa se salte din foame. Pe-un site de maritis se aduna curvistine de prin Ukraina doritoare de-un fraier cu bani si pustani nelumiti din Orient doritori de-o americanca grasa si bogata.

Toti oamenii astia au, poate, o valoare oarecare, fiecare dintre ei. Ea poate fi mica, poate fi in unele cazuri neglijabila, da' in agregat este cu siguranta semnificativa. In agregat este cu siguranta mai mare decit valoarea grupului. Cu ordine de marime, nu asa simplu. Este muuuuult mai mare.

Da' ce folos, dat fiind ca astia-s atomizati ? N-ai in general cum ii colecta, si-atunci se ajunge la vechea problema pentru care nu-mi place mie capitalismul : teoretic functioneaza in sensul extractiei optime de valoare da-n practica gestioneaza foarte slab interactiunile intre ce-uri agregate si elemente dezagregate, indiferent de sumele scalare. Faptul ca o suta de oameni antrenati pot pune pe fuga un milion de puleti adunati de pe flashbook la facemob se manifesta si-aici : un grup de zece ori o suta de idioti in emisie respinge unul cite unul o mie sau un milion de indivizi atomizati.

Asta-i disfunctia fundamentala a social media, orice social media, si asta-i principala problema pe care proprietarul, seful de proiect, managerul sau cum ii mai spuneti lui tre' s-o aiba in vedere si cumva s-o rezolve. Chiar violent, la nevoie, violenta oricit de desucheata e perfect acceptata-n capitalism.

Singura chestie intolerabila-i ineficienta.

1. Apropo de care chestie, Harlan Ellison respectiv Si oamenii vor plati. [↩]
2. Ca de exemplu. [↩]