Da' cita incompetenta...
Am introdus articolul la Politica si Prostie dat fiind ca asa se numeste rubrica, altfel el nu-i deloc despre politica, ci cu totul si cu totul despre prostie. Ia uite :
Am crezut o vreme ca ideea de-a face reclama unei banci despre cum clientii nu tre' sa-si mai plateasca creditul este limita absoluta si finala a prostiei in domeniul publicitatii, dat fiind ca n-ar avea cum fi depasita. Bineinteles, m-am inselat. Hoardele de picati la bacalaureat si refuzati in agricultura care "se ocupa" cu "tot ceea ce tine de" au reusit sa se autodepaseasca. In jos.
Cit de idiot sa fii sa identifici dusmanu' cu un soi de drac asa mefistofelic, rinjind smecher ? Bai, cistiga, sunteti nebuni ? Voi ii faceti reclama inamicului pe banii fraierilor care va platesc (la 60 de zile dupa care va amina 60 de zile si pe urma se fac ca ploua). Cine dracu' v-o spus voua ca e ok sa rida ala ? Ce scoala vietii ati facut ?!
Cu asa oponenti Basescu n-are nevoie de aliati, literalmente, n-are ce face cu ei, spala cu voi pe jos. Si cu asa consultanti de imagine, de comunicare si de ce inca drac nu mai au nevoie nenorocitii de uselisti de prostia proprie, se descurca si fara.
Pur si simplu n-am cuvinte, sunt paf ce sa mai discutam. Aceasta macheta e mai valoroasa pentru suspendatu' decit oricare facuta de tabara lui. Literalmente, cu opozitia pe care i-o faceti voi nu mai are nevoie sa-si faca el campanie, ajunge asta.
Sunt excedat. Bre, voi cum puteti fi atita de incompetenti ? Pe bune acuma, e inexplicabil, daca va imparte vre-o blonda cartonase cu "intoarce foaia" scris pe ambele parti dispareti sau ceva.
Tuesday, 24 July 2012
@ Mircea Popescu:
Cu cateva clipe chiar inainte sa citesc articolul tau apucasem sa vad o reactie de-a lui Theodor Paleologu, care m-a amuzat un pic, si care zicea uite-asa:
"... de la inceput, chiar inainte de 3 iulie, am considerat ca USL-istii trebuie lasati sa se descurce cu propria gogomanie de referendum si sa marcheze un autogol de toata frumusetea. In politica romaneasca poti intotdeauna conta pe prostia adversarului: e o valoare sigura."
Acuma...nu stiu ce sa zic...eu nu indraznesc inca sa fiu chiar atat de optimista cat ce priveste finalitatea...Consimt, adica, la faptul ca, intr-o lume normala, cu astfel de oponenti Basescu nici c-ar mai avea nevoie de aliati, insa, pe de alta parte, nu-mi ies din minte chipurile celor pe care i-am vazut, din intamplare, la un recent miting USL de la Bucuresti, cum si ce am vazut la TV referitor la atmosfera intalnirilor USL-istice din mai toate marile orase...plus recentul episod demn tot de-un Caragiale (dar numaidecat al timpurilor noastre, adica mult mai palid, mai putin talentat si mai...lichea, asa) cu "flacara democratiei", aceea de fuse azvarlita in Dunare de un primar PSD parca...
Mi-e teama, vreau sa zic, ca unui astfel de electorat, abuzat cumva mediatic si indoctrinat tot la fel, amator de tot ce-i desenat cu tuse apasate si cat mai strident cu putinta (pentru ca a devenit, practic, prin carentele educatiei, inapt sa desluseasca urma condeiului pe hartie) astfel de "fluturasi" ii vin manusa...caci ii vorbesc taman pe limba lui...
Nu stiu, adica, in ce masura lucrurile se vad la fel ori taman pe dos de-acolo... Eu inteleg, adica, (si mai mult de-atat: chiar vreau sa cred!!!) ce spui tu mai sus, referitor la hoardele de picati la bac si la refuzatii din agricultura, dar...ce te faci daca acestia, ajunsi acuma tam-nesam prin diverse agentii de marketing politic la Bukale, de unde "se ocupa" cu "tot ceea ce tine de..." or fi ajuns la concluzia ca-n felul aista ei chiar "fraternizeaza" cu poporul?
Tuesday, 24 July 2012
dar ce noroc cu opinia ta, mey mircea, mey... ca doamne ce prostie e site-ul asta, sper ca mai poti dormi noaptea din cauza lui. de ce sa fie prostie, nene? sau e ceva prostie, precum o fi si polimedia o firma profitabila? /:) ce ai vrea sa faca, mey? e referendum contra sau pro basescu. nu e pro antonescu. sau pro ponta. te-ai prins care-i poanta?!
p.s. spune si tu ca esti basist si lasa-ne cu din astea. macar de ai argumenta. :d
p.p.s. n-am avut rabdarea/curiozitaea sa intru pe linkuri.
Tuesday, 24 July 2012
@Ioana Apai pina la urma dreptu' fiecaruia sa-si aleaga cine-l fute. Nu ie problema, ies zece milioane de chiauni sa voteze ca vor Ceausescu, se alege Ceausescu la o adica.
Problema aici nu-i ceva in dihotomia stupizica cu "poporul prost" - "noi cei inteligenti". Problema aici e de natura pur tehnica. Asa cum sa te pisi in sus denota prostie, tot asa si sa faci afise cu moaca adversarului rizind denota prostie. Cel ce ride cistiga, e o regula simpluta si care se-nvata la absolut orice curs minim - da' minim! - de comunicare vizuala. Cum la noi nu se face scoala, toti calificatii la locu' de munca ar fi avut ocazia sa invete aceasta lectie, ca Basescu le-o tot predat-o. Ce putem spune despre niste unii care n-au fost la scoala si nu invata din experienta ?
Si asta fara sa intram in discutia cu dracul, care-i si mai haioasa. Dracul cistiga intotdeauna, orice infruntare imagologica e cistigata de ala care reuseste sa para mai apropiat de dracul-Mefisto. Orice infruntare. Fara exceptii.
Chestiile astea-s banalitati, idei de natura "nu administrati atropina in insolatii", necunoasterea lor e descalificanta.
@mihai b Angajatii rusi ai patronilor puletilor astora se descurca mult mai bine la partea de imagine. Ca de exemplu : http://english.ruvr.ru/2009/11/27/2426643.html
Fa-ti timp, nu neaparat sa intri pe link-uri da' neaparat ca sa gindesti ceva mai adinc decit dihotomii subtirele a la basisti-nebasisti sau ce alte prostii.
Tuesday, 24 July 2012
recunoaste mircea ca esti basist. inca de cand cu aia cu vulpoiul. mircea popescu = basist de traditie. :d
p.s. merge farmatul brici cu barbarul. de fac 10 milioane gold luna viitoare fac upgrade la arma. ;)
Tuesday, 24 July 2012
Problema este ca acuza de "basist" nu are prea mare greutate: http://vlad.dulea.ro/2012/07/04/despre-rusinea-de-a-fi-basist/
Tuesday, 24 July 2012
Haters gonna haet. Pe-aici prin Tm este ceva gagica pe care-o cheama Basista, ea-i foarte mindra de asta.
Wednesday, 25 July 2012
@ Mircea Popescu:
Nu m-am gandit nici macar o clipa ca problema s-ar pune in termenii dihotomiei simpliste: "poporul prost" vs. "noi- cei inteligenti". Sigur ca nu-i asa!
Ma inclin in fata argumentelor tale de ordin profesional, sunt cat se poate de pertinente si de bun-simt, chiar si pentru cineva care e profan intr-ale meseriei celor ce "se ocupa" cu "tot ce tine de"...
Despre unii care n-au fost la scoala si nici din experienta nu invata putem zice ca-s incompetenti, asa cum ai afirmat tu, ori ca-s excesiv de orgoliosi ori ca au mintea indeajuns de "saltareata" (in sensul acela in care "flexibil" ar putea sa insemne nu ceva care se opune "rigidului" / canon-ului - ca asta inca nici n-ar fi rau! - cat ceva care nu poate fi fixat in niste tipare ale unei gandiri cat de cat logice).
Sigur ca necunoasterea unor principii profesionale de baza este descalificanta in sine!
Doar ca discutia despre Mefisto / Dracul (subiect asupra caruia eu, spre exemplu, as fi foarte curioasa, cat si interesata sa-ti aflu parerea) nu stiu in ce masura-i doar haioasa, cat are "ancore" culturale (antropologice?) extrem de adanci, a caror "lectura" / interpretare il poate conduce pe privitor / cititor pe "carari" diferite de intelegere, cat si deslusire a simbolurilor.
Subiectul e vast, poate ca nu-i locul sa nuantam aici - desi...de ce nu? Eu, bunaoara, m-am lovit de el de multe ori, mai cu seama in interactiunea cu persoane varstnice, suferinde, care vin din mediul rural, din genul acela de rural neafectat / "necontaminat", ca sa zic asa, de influente pervertitoare covarsitoare.
Ei bine, la astfel de oameni se pot lesne identifica doua niveluri de perceptie: raul ( cu care lesne poate fi asimilata si boala) vine de la Cel Rau, care-i puternic, insidios si viclean, si are toate atributele eroilor negativi din povestile copilariei - in fapt, prelucrari dupa folclorul popular in mare parte fiind ele . E drept ca exista, in linii mari, aceasta perceptie conform careia, in mai toate infruntarile imagologice, castiga cel care reuseste sa para mai apropiat de Dracul - in sensul in care ii "copiaza" o parte macar dintre atribute.
Nu-i insa mai putin drept faptul ca tot pentru aceasta categorie de persoane - care pot fi si cele target-ate, e drept, tamp si primitiv, de prezentul mesaj - e valabila si un soi de gandire de tip aspirational, care il face pe subiect sa caute, in rugaciune sau in atitudine, sa "fraternizeze" cu Cel Bun - cu fortele Binelui, adica - in ideea ca o astfel de solidaritate ar putea totusi invinge Raul (ori ceea ce subiectul identifica a fi ca atare).
Ceea ce vreau sa zic cu asta - poate intr-un chip nu tocmai priceput, nu tocmai nuantat si nu tocmai limpede - este ca-i destul de posibil ca aceasta afirmatie a ta - cum ca in ORICE infruntare imagologica castiga cel ce rade - sa fie perfect valabila in spatiul cultural al traitorului informat, educat peste medie, "urbanizat" cumva, adica, desi nu-i asta cuvantul cel mai potrivit si sa fie valabila, dar cu unele rezerve, ce tin de interpretare, in spatiul cultural al traitorului in rural...
Poate-i gresit rationamentul meu, poate ca am plecat de la niscaiva premize eronate si-atunci tot ce se poate sa fie asta cauza...acesta-i si motivul pentru care, repet, sunt tare curioasa de discutia aceasta posibila, de care zici, despre Dracul / Mefisto...
Wednesday, 25 July 2012
Ei ei Ioana, Ioana, ce-mi faci tu mie... Vezi, uite asa te nenoroceste femeia, din iubire si cu toata bunavointa din lume, in caz ca n-aveai model concret la zicerile sf. Parinti (aia vechi pe stil grec nu astia botezatii cu apa mai recenti) iata aici, tu insati!
Deci asa cum se gaseste expusa-n articol teza-i complet construita si irevocabil aparata, n-are nimeni ce zice doua vorbe contra cum n-are pe ce fisura baga destiu'. Da' tie ti-i drag de mine, vrei sa discuti chestii, io m-oi apuca sa le discut si ca rezultat oi pierde-o, dat fiind ca oricum o apuc tot va trebui sa zic ceva chestie discutabila, atacabila si asa mai departe. Asta in cazu' fericit ca n-oi zice de-a dreptu' fo' prostie, lucru chiar probabil dat fiind ca nu ma pricep la domeniul in discutie. Il cunosc cit de cit ceea ce-mi ingaduie sa sumarizez corect la grade de precizie alese de mine da' nu-l stapinesc ca tatal lui sa fiu capabil sa-l descriu la orice grade de precizie setate arbitrar de altii.
Da' vorba ceea, daca-i blog, blog sa fie. Problema cu teoria propusa de tine este ca n-ai aici un sfint (de fapt un fat frumos) pe care vector sa se fixeze opozitia. Ce zici tu merge intr-o opozitie concreta, intre Gheorghe si balaur omu' alege balauru'. Cu o aplicatie concreta daca Basescu ar fi scund si cocirjat si alegerile ar fi intre el si un munte de om lat in spete atunci o prezentare a astuia ca un drac mic frecindu-si miinile pe la spatele voinicului ar crea intr-adevar reactia aia la care te gindesti tu. Doar ca ala n-ar fi dracu-Mefisto, ar fi dracu-Aghiuta, si dracu-Aghiuta nu cistiga ci doar distreaza, e drac de comedie, el si cu Willie Coyote. Ori Faust e tragedie (The Tragical History of Doctor Faustus, Christopher Marlowe no less). Daca revezi ce-am zis eu (in comentariul #3, ca in articol nu zic "orice") observi ca n-am zis ce zici tu c-am zis, ci usor altceva. Diferenta ceea nu-i intimplatoare.
Deci ca sa epuizam discutia cu dracu' ca pe urma mergem si la ris : exista multe functii ale dracului ca sumarizare si reprezentare a unor procese si complexe mentale, permanente-n mentalul uman ca probabila urma a fiziologiei sale. Dracul asta anumit despre care discutam noi, nu "relativ mic", adica mai mic decit alte chestii, nu Caliban, manifestarea fortei oarbe a naturii pe care omul dintotdeauna o infrunta si isi pierde o mina da' de cistigat cistiga, dracul asta anumit e vesnic si invincibil. El e cel ce se asigura ca intotdeauna gasesti ce cauti in ultimul loc in care-ai cautat (pentru ca de-aia ca atunci te opresti din cautare, cind ai gasit), el este contraponderea functionarii normale a regulilor logicii, intotdeaunaintotdeauna prezenta, ca altfel am fi morti cu totii intr-un univers debalansat. Deci, stii cum inventia avionului iti ingaduie sa zbori da-n schimb te apasa-n scaun cind decoleaza ? Face avionu' sa se clatine cind is goluri de aer ? Noa, asta-i. El e. Fa tu un avion care nu se clatina si nu te-apasa la decolare, si probabil va trebui sa fie intuneric, sau umed, sau cine mai stie ce, si ALA VA FI. N-ai scapare.
Partea cu risul e in mare disjuncta de discutia dinsus, si survine pe doua cai. Una-i cea sumarizata in proverbul cu "cine ride la urma". E clar si numai pe-atita baza conducindu-ne analiza ca aia-i dupa mintea populara masura cistigului. Nu cistiga cine-o ramas cu pizda, una sau mai multe. Nu cistiga cine se scalda-n bani. Nu cistiga cine-i maret si preamarit. Cistiga cine ride. Clar, simplu si pe inteles. Ce sa mai ?
Risul e un comportament uman mai vechi decit vorbirea, pe baza caruia se identifica primitiv apartenenta la grup (si pe care poate ca l-am invatat de la hiene, partenerii nostri stravechi de toate celea). Problema cu grupurile e asa, ca doar grupul aflat in superioritate isi gaseste convenabil sa-si anunte existenta. Daca suntem opt oameni si eu cu inca doi suntem un grup nu dorim sa-i anuntam pe ceilalti cinci ca suntem un grup. Ca ne taie. Ei in schimb... ei doresc sa ne anunte pe noi. Deci cine va ride, noi sau ei ? Mnoa. Deci daca ride puletele asta inseamna ca EL II CU MAJORITATEA, da ? Si tu care vrei sa-l demiti platesti bani pentru niste materiale care implanteaza-n mintea privitorului ideea ca ii in majoritate, care-i fix, da' FIX problema disputata aici ? Pai e o nenorocire, punct.
PS. Astept cu interes sa vaz ce-a iesi de-aici.
Wednesday, 25 July 2012
@Garfield
nu este o rusine, ca poporul roman nu prea are asa ceva, alfel nu ne-am da mari cu specimene ca stefan cel mare ori vlad tepes. este mai degraba o prostie. deci, prostia de a fi basist.
@MP
"PS. Astept cu interes sa vaz ce-a iesi de-aici."
mnoah, ca ce poate iesi de aici inafara de inca 2 ani cu basescu?! deci, nimic bun.... :D
Wednesday, 25 July 2012
Mei fixistule, ce poate iesi din discutia de-o purtam noi pe teme tehnice nu din obsesia ta politica.
Wednesday, 25 July 2012
Lolz ti-ai gasit iubirea vietii si e luata.
Wednesday, 25 July 2012
@ Freud: Mai, Mefisto, mai! :-) (Sau mai, Aghiuta, mai, ca nu ma pot decide inca! Oamenii nu-s luati si dati asa, pour toujours, decat numai de catre Diavol, oamenii se incredinteaza unii altora si se des-credinteaza deopotriva, in acord cu simtaminte indefinibile pe care numai un copchil sau un nechibzuit le-ar putea lua in deradere, caci Diavolul Indumnezeit e mult mai intelept de - atat si lui ii sunt pe plac nebanuitele cai care-l duc pe om catre castig si catre pierzanie, in acelasi timp :-) )
@ Mircea Popescu:
Buna regasirea!
Pai tocmai pentru ca mi-esti drag si-mi place cursul gandului tau (las asta acilea scris, ca sa nu se eziste nici un dubiu!), precizez dintru inceput ca inteleg foarte bine ce spui si ca n-ar fi onest sa incerce cineva sa seteze arbitrar varii nivele de precizie in abordarea unui subiect, doar pentru a-si ispiti interlocutorul sa calce cumva gresit :-), pentru ca apoi sa-i gaseasca in asta vreo vina…
Noi discutam aicea, printre altele, din interes si curiozitate fata de un subiect anume, asa ca, rogu-te, nu ma banui de intentii ascunse (n-or fi generalizat ei nici aceia pe stil grec cat ce priveste subiectul aista, nu?! :-) )
Nu, e drept ca nu am aicea un sfant (ori vreun Fat – Frumos) pe care sa se fixeze opozitia, si ca-i mai lesne de discutat in termenii acestia, la concret, cum ar veni adica lasand omul sa aleaga intre Sfantul Gheorghe si Balaur.
Insa, fiindca discutia-i gata iscata, ti-oi spune ca exact oamenii aceia a caror tipologie m-am straduit eu – fara prea multa pricepere sa o redau acolo, mai sus – vor opta pentru solidaritatea cu Sfantul Gheorghe, iar nu cu Balaurul. Motiv pentru care, nu?, in universul credintelor lor – atata vreme cat ele nu se vor stinge pe de-a intregul si acesta nu va disparea, inghitit de un alt univers, mai putin „mitologizat” – mai modern, cumva, ca sa zic asa, desi simt ca nu-i asta termenul cel mai potrivit – ei il celebreaza pe Sfantul Gheorghe pe 23 aprilie (evocandu-i lupta cu Balaurul), dar nu celebreaza Balaurul (desi, intr-o lectura anume si intr-un cult mai... "pagan", al eroismelor si al eroilor, lucrurile ar putea fi lesne interpretate chiar si astfel…ori poate chiar ca o fi fost asa, inainte ca sa-si fi purtat pasii si pe pamanturile astea Christ)
Dar nu asta-i discutia, pana la urma, ci-i legata de absenta vectorului net conturat al opozitiei, pe care o recunosc, doar ca, intr-o abordare bazata pe „antonimia” insasi, personajului cu ras mefistofelic – simbol care, intr-un fel, si pozitiv, si negativ, l-a consacrat pe presedintele suspendat – i s-ar opune automat, in subconstientul colectiv, personajul pozitiv (care ar putea fi insasi acela, vag creionat, al eroului colectiv – in cazul nostru USL-ul cu-ai sai insipizi lideri – care vin sa il salveze pe el, popor, din ghearele lui Mefisto. Nu?
Sa stii ca nu-s chiar sigura ca daca Basescu – ca sa ramanem cu discutia pe terenul aista, al cazului concret – ar fi mic si cocarjat si ar avea de infruntat un adversar ca un munte de om, lat in spete, si-ar fi reprezentati ambii precum spui, asta ar putea genera numai si numaidecat reactia pe care am descris-o eu mai sus…(n-au absolut nicio legatura cu subiectul nostru, dar pentru ca mi-au venit acum, rapid, in minte, hai sa luam o data spre analiza exemplele de solidarizare a privitorilor / cititorilor cu Rigoletto, cu Paiata despre care, de altfel, am mai discutat, ori cu Cyrano de Bergerac sau cu The Beast din Frumoasa si Bestia).
Sigur ca intr-o prima lectura gandul ar zbura direct catre o reprezentare de-a lui Aghiuta, dar eu pe Aghiuta, bunaoara, nici macar nu-l socotesc a fi vrednic de Drac/ Mefisto si nici nu m-am gandit la el atunci cand ti-am povestit ce am desprins eu ca invatatura din experienta intersectarilor cu suferinzii inzestrati cu un anume fel de credinta (nu-i musai aici sa fie oamenii aceia de-o curatenie a spiritului exemplara, cum era generatia bunicilor si a strabunicilor nostri, am in minte si exemple de oameni instruiti, cultivati, cu orizonturi estetice si de reprezentare de cu totul si cu totul alta natura…)
Nicio clipa, sa stii, nu le-ar trece acestora prin minte sa il socoteasca pe Cel Rau – daca alegem sa simplificam un pic si sa purtam discutia in termenii acestia, ai asimilarii a ceea ce este „rau” cu spiritul Raului insusi - ca fiind trimisul intrupat al lui Aghiuta. E limpede ca, atunci cand avem o miza si cand vorbim de ceva serios – asa cum in exemplul meu e boala, ca emisar al Raului, ori in exemplul de l-au produs USL-ashii este Basescu, ca emisar al aceluiasi – gandul te poarta, aproape fara sa vrei, fara sa-ti propui asta, catre Mefisto, nu catre Aghiuta.
Aghiuta e raul fara miza prea mare, din categoria Pacala, cumva, raul ca drac de comedie, cum zici tu (de pamflet, mai degraba, as zice eu), si nu Raul ca reprezentare a unui univers inaccesibil, ambiguu, cu incarcatura oleaca aspirationala, chiar daca nemarturisita, acela, adica, despre care scriam aseara, mai in gluma, mai in serios, ca poarta in gramul de diabolicitate incorporat cumva, in chip paradoxal, si gramul de indumnezeire…nu stiu daca-s indeajuns de limpede in ceea ce vreau sa spun, insa eu asta simt…Mefisto, adica, e acel gen de intruchipare a raului catre care, fara sa stim, fara sa vrem, fara s-o marturisim, aspiram cu totii , pentru ca Mefisto-i Lucifer, e ingerul cazut, si-l contine in el pe Dumnezeu insusi, cu care la un moment anume s-a pus in conflict, asa cum se pun copiii indaratnici cu genitorii lor, spre a le incerca mai mult taria si consecventa credintei, iar nu neaparat spre a-i darama de pe "soclul" pe care sed…
Tot asa, cumva, si cu Basescu pentru USL-asi: Basescu e pentru Ponta si
pentru Antonescu – si intr-un fel anume pentru toti ai lor – tipul de barbat: marinarul cu cojones si afemeiat si caruia-i place viata si-i place oleca si sa traga la masea – care ei nu sunt si n-or fi niciodata, pentru ca nu pot, da’ in secret ar vrea sa fie si Doamne!, cat de tare le-ar mai placea…si-atunci, pentru ca singura cale spre-a fi si ei ceva, cat de cat asemanator cu „modelul” catre care aspira, singura cale, zic, care le este la indemana, pentru ca varianta competitiei si a dovedirii ca-s chiar mai buni decat atat le este inaccesibila, din motive lesne de inteles, este aceea a indepartarii lui brutale din arena, asa cum leului tanar ii ramane uneori ca singura solutie, cand ii vine vremea de imperechere si-l bantuie ambitiile de-a deveni mascul alfa, aceea de a-l suprima fizic pe leul batran, pentru ca pur si simplu nu-i convine – ori nu-l avantajeaza – varianta asteptarii pana la disparitia lui naturala din peisaj.
Asa ca da, e posibil ca Mefisto sa fie chiar umbra aceea din mentalul uman, despre care vorbesti tu, ca probabila urma a fiziologiei noastre.
Aghiuta e si el acolo, nu neg, pesemne mai mult ca amintire a ceea ce ne leaga de prietenele noastre hienele, dar el nu-i Dracul cu miza mare, asta incerc eu sa spun, ci-i dracul cu mize asa, oleaca mai mici…nu-i Dracul, adica, vrednic sa conteze.
Am revazut chestiunea cu „orice”-ul si admit ca ai dreptate, sunt acolo niste nuante destul de fine, care nu mi-au scapat...m-am prefacut doar...
Partea cu rasul e adevarata, e cumva disjuncta de restul discutiei, dar sa stii ca eu nu cred ca aia cu „cine rade la urma” e intotdeauna, intr-o reprezentare… „populara”, masura castigului. Atributul „rasului la urma” e drept, ii apartine lui Mefisto, in multe – si alese!!! - cazuri, dar in si mai multe cazuri, el ii apartine taman lui Aghiuta, care are profilul celui care ramane cu pizda, ramane si cu banii, ramane si cu rasul si cu tot…Realitatea mefistofelica e insa cu totul diferita: castiga cel care, in egala masura, pierde, si pierde uneori enorm de mult, imposibil de cuantificat si de descris in cuvinte, caci tine de cele mai multe ori de acea sfera a impalpabilului, a presimtirii, a inefabilului…Realitatea mefistofelica e cea – ilustrata admirabil, tot popular, daca dorim – din „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, in care pe final se aude parca un ras sardonic, ce vine insa din partea unui Mefisto imaterial…caci acolo-i castigul, cum si pierderea, in egala masura, in toata complexitatea fascinanta, care te inalta, dar te si aseaza definitiv in genunchi, a vietii insasi…Castiga cine pierde. Si pierde (si) cine rade…ori mai ales acela...nu-i asa?
Partea finala, cea care contine rationamentul cu referire la apartenenta la grupuri, o pot urmari pana la un punct – si pot fi de acord cu ea – dupa care pierd firul, caci ma impiedic de o multime de nuante pe care mintea mea mi le aseaza in cale…O buna parte din istoria omenirii – cu implicatii inclusiv politice, pentru ca politicul isi proiecteaza umbrele, nu-i asa?, ca o caracatita asupra multor altor domenii, influentandu-le intr-un fel sau altul – e construita tocmai pe „uzurparea” puterii de la cei…”cinci” – ca sa ma pastrez in cadrul limitelor propuse de conventia noastra – de catre grupul facut din cei „trei”, care au vestit in prealabil sau nu ca-s un grup (luandu-si, adica, drept aliat, pe Mefisto sau pe Aghiuta, dupa imprejurari, dupa necesitati, dupa mize ori dupa preferinte). Flyer-ul aista poate fi citit si asa, imi pare…”uzurpatorii” momentului, luandu-si drept aliat pe Aghiuta – caci el si numai el le este accesibil, catre Mefisto neputand ei aspira din ratiuni lesne de inteles! - si care Aghiuta e insasi imaginea in oglinda a adversarului – adeca s-au facut frati cu insusi Dracul pentru a trece puntea, cum ar veni - cauta patetic sa „castige”, intr-un demers care, e drept, e de-a dreptul flatant pentru adversarul insusi (dar nu pentru ca acesta ar fi neaparat cu majoritatea si de-asta rade, ca-i da mana sa o faca), ci dintr-un motiv inca mai perfid de-atat, el fiind, pe de o parte, acela ce-i musai a fi exorcizat, Diavolul ce zace intr-insul, cum si arma cea mai teribila de care dispun exorcistii, pentru ca sta, cumva, in spatele exorcistilor, rasuflandu-le inghetat in ceafa, daca nu-i cumva, pentru ei si numai pentru ei, Exorcistul insusi, adica un fel de Aghiuta travestit in Mefisto… (si in felul acesta, da, ai perfecta dreptate si rationamentului tau din articolul initial chiar nu-i poate fi gasita nicio bresa, ei nu fac alta decat sa-i creasca sansele lui Basescu, sporindu-i „miza”, cum ar veni, prin avansarea in "gradul" de Mefisto…)
Wednesday, 25 July 2012
Da' sa stii ca cititorul nu se solidarizeaza cu Cyrano si cu atit mai putin cu Bestia. Cititoarele se, ceea ce-i o cu totul si cu totul alta discutie. Bestiilor!
N-am inteles de ce sa astepte leu' tinar. Da' ce-i aici ?!
Altfel intr-adevar daca asa-i cum zici si cistiga cine pierde vor fi socialistii niste mari victoriosi, o data pentru ca au reusit sa piarda si-a doua c-au reusit sa piarda printr-o constructie elaborata facuta de mina lor, la care s-au caznit mai sa le iasa ochii din cap ca melcilor. Vor fi, cu alte cuvinte, victoriosi de doua ori : o data asupra lor insile si-a doua asupra lui Victor Geoana, modelul infrintului absolut de pina acum, pe cale sa-si mai innumere o noua infringere : va cadea si de pe piedestalul de cel mai infrint.
Acum realizez la recitire ca pe Geoana nu-l cheama de fapt Victor. Cum fras il cheama c-am uitat ?! (deja ?!)
cre' ca interepretarea de-o propui in final e mult prea subtila ca sa poata fi utila-n practica. Tine cont, daca tot ai vorbit de exorcisti, ca nicicind si niciunde n-o folosit Torquemada reprezentari ale diavolului. De ce oare ?
Wednesday, 25 July 2012
Mircea, duh.
Wednesday, 25 July 2012
Hm ?
Wednesday, 25 July 2012
Ateisto.
Wednesday, 25 July 2012
@ Freud: Piei, drace! :-)))
@ Mircea Popescu:
Am zambit la chestia asta cu Geoana care va cadea pana si de pe piedestalul de "cel mai infrant". Adevaru'-i ca a fost induiosator de patetic, sarmanul de el!
Cum te-ai si gandit ca l-ar fi putut chema Victor?! Bine...nici Mircea nu i se potriveste deloc!...asa ca va intra probabil in bezna istoriei drept "sarmanul Geoana si-atat", intr-o alaturare (poate nu intamplatoare) cu sarmanul Dionis, acela cu "in fapta, lumea-i visul sufletului nostru. Trecut si prezent e-n sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un bob de roua..." (Doamne, ce-mi mai placeau randurile aistea in adolescenta mea timpurie! Uite c-am gasit acuma si cui anume i se potrivesc: bietului invins, cel pentru care victoria fuse, vai!, doar visul sufletului lui, ca-ntr-o poveste romantica cu final tragic! :-) )
Nu stiu, Mircea, nu stiu de ce n-o fi folosit Torquemada reprezentari ale diavolului...nu m-am gandit pana acum la asta...Poate ca interpretarea oferita e prea..."contorsionata" ca sa fie folosita in practica, se prea poate sa ai dreptate...
...Dupa cum se prea poate ca acest "caine al Domnului", cum i se mai zicea lui Torquemada, nu?, sa nu fi suportat apropierea Diavolului in preajma-i, tocmai pentru ca acesta din urma, prin anvergura-i si prin apropierea-i in paradox de Dumnezeu, l-ar fi umbrit intr-un fel anume, indezirabil pentru el...
Eu cred asa cumva, ca lui Dumnezeu ii sunt placuti cainii, ca si "copii" ai Creatiei si plasmuiri ale Sale, adica (y compris pentru loialitatea lor si pentru atasamentul lor fara margini pentru cel care se intampla sa le fie Stapan), dar nu cred ca-i sunt placuti Dulaii, in sensul acela care face referire la atitudinea slugarnica si agresiv - compensatoare pentru multele neajunsuri a celor ce se pun singuri de straja langa o Usa ce-i altfel destul de bine pazita si singura, fara sa fie nevoie pentru asta de contributia lor...
Probabil ca "tovarasia" lui Torquemada a fost refuzata cumva si de catre Dumnezeu si de catre Diavol, intr-un consens tacit, ce tine de "nebanuite sunt caile...si larga este aceea care duce la pierzanie", intr-un demers de rejectare aproape simbolic, dictat de dincolo de propriile alegeri ale Inchizitorului insusi, menit sa-l pastreze pe acesta la stadiul de "caine al Domnului", iar nu la acela de "vrednic statator intru Domnul" ori de "inger cazut al Domnului" sau mai stiu eu ce altceva...
Eu asta cred, ca o profana ce sunt, acuma ca ma indemni sa cuget la Torquemada, ca aista-i un marginal si-un refuzat, atat de Diavol, cat si de Dumnezeu, pentru ca in fapt, lumea asta-i cumva situata la mijloc de Rau si Bun si-i "obiectul" unei "negocieri" permanente intre Dumnezeu si Diavol - ca personificari ale optiunilor juste si ale celor mai putin juste, ca sa ma exprim asa, metaforic - in care, insa, cei doi nu-s mai deloc vrajmasi iremediabili - caci vrajmasia iremediabila e de apanajul unor alte Forte ale Intunericului, inca mai obscure decat Diavolul insusi, si-s intruchipate de oameni - ca-ntr-o confirmare tacita a chestiei aleia cu "mai binele care-i dusmanul binelui"...ei bine, la fel si cu mai raul...care se dovedeste a fi dusmanul Raului insusi - acestia de-s slugarnici intr-un fel anume, fata de cauze de ei insisi impuse...asa si cu Torquemada...in timp ce Dumnezeu si Diavolul nu-s decat intruchiparile metaforice, paradigmatice, a doua posibile variante de abordare: calea cea mai scurta si cea mai dreapta si calea cea mai lunga si cea mai sinuoasa / ingenioasa....ori combinatii de-ale lor anume...
Nu cred, adica nu pot vedea in Torquemada, daca despre el ma intrebi anume, pe exorcistul care scotea din semeni Diavolul...astfel de exemplare - cum si nazistii, mai apoi, ori comunistii, inca si mai apoi, ca Inchizitori ai cauzei inegalitatii, ori, dimpotriva, a egalitatii dintre oameni, cu orice pret - nu cautau decat sa-i exorcizeze pe oameni de crezuri / convingeri, de temeri si de indoiala...si dincolo de temerile si indoielile proprii fiecaruia in parte, cautau, mai mult decat atat, cu cruzime infinit nuantata, dusa pana la extreme, sa scoata din ceilalti tocmai temerile si indoielile pe care ei insisi le aveau...si de aici indarjirea aceea obstinata si nebuna, caci le era dat sa vada cum altii, ceilalti anume, sunt mai curajosi ori mai putin tematori in fata suferintei fizice si a prigoanei decat ei insile erau...si atunci cautau, paranoic si obstinat, cu indarjire si inversunare oarba, Limitele si Limitarile credintei / convingerilor...asa ceva...
P.S.: Eeeei, eu nu cred ca numai cititoarele se solidarizeaza cu eroii evocati!...Ia sa facem o cercetare si in randul cititorilor, si anume in randul acelora care sunt olecuta mai timizi ori poarta pe fata urmele acneei inca nevindecate complet, desi ei sunt deja barbati in sinele lor si-s vrednici ca si leul cel tanar, aflat in asteptare...Ori sa-i intrebam pe aceia care s-au nascut, fara vina lor, cu vreun mai mic sau mai mare cusur fizic, dar care nu-i face mai putin demni de pretuire, ci-i face numai mai putin alfa decat masculii ce-s socotiti prin standard "masculi alfa"...Si sa-i intrebam si pe aceia care se cheama - simbolic - Jean Gabin ori Gerard Depardieu ori Peter O'Toole ori Antony Queen ori mai stiu eu care din galeria superbilor imperfecti cu sanse reale sa acceada in galeria sarmantilor cei mai sarmanti din toate timpurile si care s-au priceput sa faca din neajunsuri arta si simbol si din imperfectiune plus-que-parfait-ul perfectiunii fizice insasi...sa-i intrebam, asadar, si pe ei, pe acestia, cine anume solidarizeaza cu ei?!...Hm?!
Wednesday, 25 July 2012
@MP :
Livia, ceva profa? Ciudat nume intr-adevar.
@Mihai :
Chestia amuzanta este ca si despre USeListi se poate spune aceeasi chestie - ca-i o prostie sa sustii un guvern compus din hoti si incompetenti intelectual. Tocmai aia se discuta in articolul ce ti l-am dat spre referinta - e dubioasa tehnica asta cu lipitul de etichete pe oameni. Gata, e "basist" si e raul pamantului deci.
Wednesday, 25 July 2012
@Ioana Io militez sa fie retinut dupa numele postum de Victor Geoana. Ce, numa' imparatii japoneji sa primeasca nume la moarte ? Pina cind sa n-avem si noi imparatii japoneji ai nostri ?! Da' daca-mi dai votu' & sufragiu' tau admit sa-l cheme Victor D. Geoana, de la al' de alerga satire pe cimpiile pietroase ale tarmurilor trace sau cum.
Da' totusi, Torquemada avea mai multa stiinta de carte in comunicare vizuala decit penibilii astia care au impresia ca ei is consultanti in etate de circa treizeci de anisori pentru ca "asa e toata lumea". Citesc acu' intimplator o bucata din Maggot de Lodge, e scena aia cu prostituata nuda & umila si consideratiile pe tema, da-n general toata cartea are meritul notabil ca pune trecutul intr-o justa lumina sub aspectul asta, cacit de prosti erau ei, cacit de destepti ne gasim noi. Copchilu' superficial si netot are impresia - flatulatie comoda - ca "progresul neintrerupt". Si totusi... Torquemada avea mai multa minte. Ce-i de facut ?
Uite, hai pina una-alta sa-ti citez :
Deci ca o paranteza : mi-am rupt din timpul meu, atit de pretios, atit de valoros, timpul meu pe care-l economisesc pina la limite considerate absurde de contemporani (la o bere) si-am stat de-am scris, cu mina mea, un text dintr-o carte pe care nu gindesc ca-l mai gasesti altundeva online.
De ce sa nu-l gasesti online ? Pentru ca nu a stat nimeni, din sute de mii, din sute de milioane de agenti foarte liberi, nu-i asa, nu a stat nimeni sa faca imensul efort de-a apasa butoane dupa textul cartii. Sunt liberi, da, dar nu sunt liberi sa scrie un text la claviatura magica dupa o pagina de carte. Produc miliarde de pagini, drept, dar niciuna dupa un model (e si ilegal, de altfel, nu asta-i plagiat si copyright de-ala ?!).
Mi-a luat o clipa doar, cam toate textele ce merita citite azi au luat mai mult de mii de ori sa fie copiate de mina cu pana-n fraktura sub pilpiiala de cadelnite economicoase, ca-i scump uleiul si pentru tallow tre' sa moara oi. Da' uite ca din o mie de calugari leat 1700 o mie de calugari au scris cu mina lor mii de pagini in toate dificultatile respective si dintr-un milion, miliard si asa mai departe de cetateni indestulati nu scrie dom'le nimeni un paragraf dupa o carte. E ceva aici, ce soi ciudat de libertate-o fi asta de nu urmeaza divergentele statistice ?! Daca sparg un balon aerul sare-n toate partile, daca le dai oamenilor friu liber ei nu merg in toate directiile. Or merge doar in unele minati de ceva fir rosu aproximabil prin inteligenta ? E ceva ratiune de-i mina ? N-as baga mina-n foc, ca iata fragmentu' asta e ceva mai bun, chiar daca "nu-mi apartine mie" fiind scris de altcuiva - dar cum sa nu imi apartina, si cui apartine cind eu il citez ?! - decit ce scriu ei indeobste cu "puterea lor". Stii ciorba pe puterea ei, sora buna a supei de spalatoare ?
Si la subiect : faptul c-acum niste vreme oamenii erau diferiti si-si traiau vietile diferit nu inseamna numaidecit ca de prosti, ori de lipsiti, ori de nenorociti si bine c-o venit tinaru' pionier de la scoala partidului s-o invete pe baba Leana cum sa suga oua, dupa expresia englezeasca care-i inca mai buna-n romaneste dat fiind ca-n original nu exista ambiguitatea daca oua de mamifera ori de passerina suge buna ceea. La nivel practic, toata indeletnicirea antropologiei culturale e un mod elegant de-a numi simtul comun al babei Leana, cunostiintele si ideile ei despre "viata" ce-o mai fi si aia, mai ales ca pe-atunci ii zicea "lume", fiind lumea mai putin dinamica si mai putin animata. Comunitatea de trazniti aiuristici care pica-n gropi privind la stele spre uimirea lu' mosu' Leanei si-a gasit un nume pentru vastele constructii de intelegere rationala care ingaduie babei sa nu dea in gropi, si-i zic antropologie culturala. Ba fac si seminarii pe tema, chestii atit de ridicole c-ar umfla-o pe baba tot risu' lumii pardon, vietii.
Asa ca inapoi la Torquemada : ala o avut atita minte, in incercarea lui (sortita din capu' locului esecului) de-a se angaja in curatenia definitiva - si sa citam "Friedericus Rex, mein König und Held, Wir schlügen den Teufel für dich aus der Welt!" (de unde, apropo ?) - de-a nu reprezenta dracu', si s-or gasit puletii astia sa fie ei mai destepti, si decit folclorul prusac, si decit scolastica spaniol-andaluza-galiciana, si decit tot si orice, noi avem tomuri cit sa-i ingroape dracului numa-n praf si pilitura de cerneala de pe foi si ei is curajosi pe socoteala faptului ca nu stiu nimic. Ori mai curajos decit un pui de-o zi nu stiu sa existe ceva pe lumea asta, vezi Ralphie.
Si-atunci... mda. Mbine. Nu-mi povesti tu interpretari in cheie schioapa a altui veac, ca din mindrie s-o abtinut Toma lu' Juan de la reprezentari ca ma inervez. Si mai grav de-atit, te pomenesti ca se mai inerveaza aia de care vorbesti, apoi sa vezi.
A, si ce propui, un sondaj printre cititoarele de ambe sexe ? Mbine. Bestiilor! :D
@Garfield Apai daca n-a fi profesoara a fi vinzatoare sau daca nici ospatarita, psiholoaga, asistenta medicala, doctorita... ca fetele. Habar n-am.
Wednesday, 25 July 2012
GWH Häring. Sursa culta, nu folclorica.
Wednesday, 25 July 2012
Poate sa aiba putere obiectia, desi... romantism nemtesc.
Wednesday, 25 July 2012
Ce cacat e asta, au internet sau nu au internet?
Wednesday, 25 July 2012
@ lexy229: :-))) Nu, nu te infuria, ca-n mare n-au, chiar n-au internet acestia de care-am facut eu pomenire, numai doara ca afisul aista (ori fluturas, ori ce-or fi vrut ei sa-l faca sa fie) ranjeste de pe mai toate gardurile, de pe locurile de panotaj, de pe geamurile carciumei ori ale caminelor culturale satesti, din proximitatea bisericilor sau a primariilor care se-ntampla sa aiba acuma primari USL.
demite-l.ro e ca si dilema.ro, bunaoara, se poate ceti si on line (daca ai, adica...ca daca nu - nu), da' si pe hartie...
Wednesday, 25 July 2012
#22 e spam dala de domeniu parcat care astepta licitatie
"@ Copyright 2012 Toata Romania"
Ma sa fie.
Wednesday, 25 July 2012
@Ioana A ok pardon
Wednesday, 25 July 2012
"Cu 15000 de euro se puteau plati atatea pensii sau atatea alocatii la copii, Udrea a ales sa cumpere capace de WC." Astia nu-s teferi.
Wednesday, 25 July 2012
@anon Pai alea-s optionale. Unde se caca poporul nu pute.
Wednesday, 25 July 2012
Heh, grafica asta e buna de demonstrat cat de putin sunt platiti profesorii. Si ca alocatia e o tampenie.
Sunt curios de pe care site de infographics au ciordit modelul.
Wednesday, 25 July 2012
I look up to you, and my side of the silence at least is explained. My eyes are wet with tears again, the small tears of one who knows herself without choice.
...e acesta, iata!, felul meu de a-ti multumi pentru darul facut din timpul tau! Il apreciez la justa lui valoare, sa stii.
Cat despre Torquemada (cum si despre baba Leana, de altfel), eu n-am avut in intentie sa afirm nici macar o clipa ca daca acum niste vreme oamenii erau diferiti si-si traiau vietile diferit asta inseamna numaidecit ca procedau astfel de prosti, ori de lipsiti, ori de nenorociti. Si nici ca Torquemada n-a avut mai multa minte decat puletii astia de-s pui de-o zi ("pe-o lume mica de se masura cu cotul"...si continuarea aferenta din Scrisoarea badiei Mihai, ca nu stiu de ce, dar asta anume imi rasuna acuma in minte, legat de subiectul aista)
N-am sugerat nici ca exclusiv acesta-i motivul pentru care n-a utilizat reprezentari ale Diavolului, dintr-o forma de trufie, adica. Am zis doar ca se prea poate sa fi fost si asa, printre altele, si ca o parte din zelul pus de el, ca Inchizitor - ori ca pretext anume pentru a discuta despre Inchizitie, cum si despre alte forme de "purificare" a oamenilor cu de-a sila - poate fi motivat si de ceea ce eu avansam acolo cu titlu de supozitii, indepartandu-ma, fireste, de subiectul propus de tine - in raport cu care m-am recunoscut din start drept profana...ori, mai bine zis, drept amatoare minim alfabetizata - si opinand mai mult despre "metaforele" Diavolului si bunului Dumnezeu.
In chip evident, asadar, c-au fost niste interpretari in cheie schioapa si-ar fi o dovada de ineptie din partea mea sa ma opintesc sa afirm aici contrariul. N-as fi atat de tematoare referitor la faptul ca sa enerveaza cei despre care am indraznit sa opinez, cat nu vreau sa risc sa-mi enervez interlocutorul, adica. :-)
Pai...referitor la citatul adus in discutie: "Friedericus Rex, mein König und Held, Wir schlügen den Teufel für dich aus der Welt!” ( J.K.G. Loewe, Fridericus Rex, cu versuri preluate de la Willibald Alexis, nu?!) - nu poate fi acesta tocmai o proba asupra faptului ca acolo unde incepe loialitatea nebuna fata de oameni se "topeste" (se dizolva) cumva loialitatea fata de Dumnezeu? Caci, da, uite, nimic nou sub soare!!!, ar alunga pana si Diavolul din lume doar pentru Fridericus - Rege si Erou, in acelasi timp, nu?
N-am un raspuns bine cumpanit la cele ce intrebi referitor la libertatea celor de-acum si nici referitor la chestiunea legata de "firul rosu aproximabil prin inteligenta" si de divergentele statistice. Pot opina doar, cu teama c-as putea gresi grav, ca-i vorba acilea si de o lipsa de "ancore" care, mentinandu-te, prin ignorarea trecutului cultural, caci la el ma refer, intr-un prezent continuu - ca o forma de blestem, adica - te indeamna cumva sa fii mandru ca esti pui de-o zi si ca esti, la o adica, teribil de curajos, pentru ca oricum nu ai o alta reprezentare, alternativa, pentru notiunile de "curaj", de "libertate" sau de "trecut".
Ma gandesc ca toata truda investita in trecut in scrierea / copierea de texte valoroase, cat si toata truda depusa de unii inspre a-si insusi cat mai multa stiinta (pentru a putea obtine apoi o imagine de perspectiva, de ansamblu, i-am spune noi) se reflecta intr-o mai buna si mai profunda (in sensul de nesuperficiala) cunoastere a "lumii" (cum zici tu acolo, mai sus - ori a "vietii")
Ma gandesc acuma, in flash-uri - aproape cinematografic mi se infatiseaza cadrele astea - , la doua chestiuni: la felul in care strabunicul meu matern citea duminica din Biblie si facea insemnari pe marginea textului si cauta sa-si talmaceasca singur ce scria acolo, pentru ca era de felul lui asa...cam nedus la biserica si bon-viveur, cum i-am zice noi, frantuzitii, caci facuse razboiul si deprinsese de acolo invatatura cum ca trebuie sa se bucure de frumusetea clipei, pesemne...asta pe de o parte....si pe de cealalta parte, imi vin in minte cadre din cartea si filmul "Numele Trandafirului" dupa Eco, cu toata truda disperata a acelora indreptata inspre a avea acces la "ancore", la cunoasterea aceea "stratificata", impietrita, incifrata in miile de tomuri - comoara, care adunau intre paginile lor otrava dulce a cunoasterii si blestemul, deopotriva dulce, al mortii.
Ei bine, cand traiesti exclusiv sub amenintarea prezentului si sub imperiul acestei necesitati, cumva, de-a fi "original" cu orice chip, asa se intampla, cum se vede in exemplul care ne fuse noua la indemana...
Mi-amintesc acuma si de un fragment din Kundera - mie mi-e al dracului de drag si Milan Kundera - in care era vorba despre un invatat ajuns batran, neputincios si orb si pe care invatacelul lui il impingea intr-o zi cu scaunul pe la aer, sub cerul liber. Si, la un moment dat, zareste pe cer un aparat de zbor, primul pe care ii este dat sa il vada...si, entuziasmat, plin de bucurie, incearca sa-i impartaseasca impresiile, cat si sa-i faca maestrului sau o imagine cat mai fidela despre cum arata aceasta minunata pasare metalica zburatoare. La care acesta, orb, dar infinit mai matur si mai ponderat, deloc excitat de noutatea unei asemenea dracovenii zburatoare, zice ceva de genul: "Nu-l vad, fiule, dar mi-l pot inchipui..." Ei, cam asa ceva...
Din "ancore", poate, si priceperea mintii lui Torquemada...
Victor D. Geoana, zici?! Nici nu ma pot hotari la cine anume te referi...La Victor Vlad Delamarina? La Victor Ioan Frunza, ala cu Sfarleaza si Fofeaza?! :-)
Si, da, sugerez sa se faca un sondaj printre cititoarele de toate sexele... De ce nu?!
Wednesday, 25 July 2012
A, uite chiar acum vad mai sus ca Anonimosu a indicat deja sursa: Georg Wilhelm Heinrich Haring. Eu, confiscata fiind de trebi pentru o vreme, am scris cu intarziere si am apucat sa citesc totul abia acum...
Wednesday, 25 July 2012
Da' auzi : de unde stii ca-i purifica cu de-a sila ?
W. Alexis e pseudonimu' lu Haering. La citat, stii versu' precedent ? Ca n-am intrebat degeaba. Deci :
Da, ar merge cu el si s-alunge dracu' din lume. De ce ? Pai.. pentru ca le ingaduie sa fure si sa violeze. Des. Nu oricum, ci des. Deci, cu alte cuvinte, atita timp cit el e un bun drac pe lume si li-i lor drag si familiar sunt dispusi sa-l elimine pe celalalt. De-aia, si altfel... nu. Prostitution rests.
Ce-i inexplicabil totusi e ca si prapaditii aia traiau sub imperiul prezentului. De exemplu, ciuma. Sau foamea. Din populatia Londrei pe cind erau domni fanarioti in Bucuresti cam jumatate traiau din expediente, fara o sursa fixa de venit. Jumatate. Din care jumatate aproape un sfert erau... gunoieri. Adica se ocupau cu reciclari, un caen din epoca ar arata cuvinte osebite pentru numeroase tipuri diferite de refolositori de materialele cele mai diverse. Si daca pe ei nu-i apasa trecutu' ne-apasa pe noi, cind orice prost are minim patru ani dupa majorat in care n-are alta treaba decit sa contemple nemurirea sufletului ? Vai, dar...
Aparent cu cit e mai dificil cu atit e mai usor si reciproc.
D de la Dyonis.
Wednesday, 25 July 2012
@ Mircea Popescu:
Stiu ca poate parea o imbecilitate sa indic drept sursa un link (si anume acela care imi este acum, in clipa de fata, cel mai la indemana), dar, din pacate, nu dispun in chiar clipa de fata de toate volumele de la Meridiane, parca (sau din Biblioteca de Arta...nu mai tin bine minte...), cu care m-am minim alfabetizat, la recomandarea profesorului meu de literatura din liceu, asupra subiectului, pe la 16 - 17 ani.
Asa ca, asumandu-mi expunerea la ridicolul indicarii unei astfel de surse drept raspuns la intrebarea ta si cu precizarea ca am parcurs totusi in fuga articolul inainte de a-l indica si l-am gasit relativ adecvat pentru a-mi sustine raspunsul la intrebarea ta cu el, iata:
http://www.descopera.ro/cultura/4481415-cainele-domnului-tomas-de-torquemada
Da, stiam ca aista-i pseudonimul lui Haring, remarcasem doar ca Anonimosu s-a miscat mult mai repede decat mine si ca eu, in graba de a scrie, nu am vazut asta decat dupa ce mi-am postat, la randul meu, raspunsul...Si nu, nu mi-a fost deloc in minte versul precedent...dar poci spune ca asta nu ma surprinde absolut deloc...fiecare cu dracul cel mai accesibil placerilor lui, cum fiecare cu dumnezeul accesibil lui, cumva...nu?
Da, e drept, traiau sub imperiul prezentului, dar tu vezi in asta un motiv care sa-i impiedice pe unii dintre ei, putini, ce-i drept, sa se ancoreze (si) de trecut? Sigur, o parte dintre ei erau gunoieri, nici vorba ca avea CAEN-ul lor multe cuvinte osebite pentru diferitele tipuri de refolositori de materiale...Ciuma venea, printre altele, si pe fondul unei mizerii anume, dar nu purtam aici discutii despre septicitatea unei epoci, caci n-ar avea sens...
Stii, cred ca azi sunt mai "senzitiva", cumva, si gandurile ma "ancoreaza" foarte repede de diverse chestiuni ce, in aparenta macar, n-au nicio legatura cu subiectul discutat. Ai vazut ecranizarea dupa "Parfumul" lui Patrick Suskind? Nu-i vorba ca sa traim sau nu sub apasarea trecutului, la o adica poti lasa urme notabile si fara sa ai nicio apasare si fara sa ai niciun fel de ancora, in baza unei inzestrari...dar astea-s cazuri particulare, izolate cumva, atipice...
Scrisesesi tu la un moment dat un text foarte izbutit despre carti...un soi de istorie a cuvintelor scrise...n-o gasesc acuma, dar imediat ce o voi gasi, voi reveni asupra ei...
Da, ai dreptate cat ce priveste paradoxul aista.
:-) D de la Dyonis - calugarul, spui? Sarmanul de el: Victor D. Geoana atunci sa-i ramana numele!
Wednesday, 25 July 2012
Ma tu asa vorbesti mult de felul tau sau duci lipsa.
Thursday, 26 July 2012
Noa frate, s-o facut si ecranizare ?!
Thursday, 26 July 2012
@ Freud: Pai...tac o vreme, uneori destul de multisor, s-apoi vorbesc, mult de felul meu, fiin'ca in rastimpul aista in care-am tacut am dus lipsa. :-)
@ Mircea Popescu: S-a facut deja de cativa ani buni si nu-i tocmai rea...Uita-te, daca nu ai vazut-o, s-ar putea sa iti placa. E acolo, inca de la primele cadre din film, o inubliabila domnita (cel putin "barbatul" ascuns in mine o gaseste astfel...:-) ) - juna cu cosul de zarzare sau prune sau corcoduse sau ce sunt acelea - care e de o sugestivitate extrem de rafinata si de o feminitate rarissima (ori poate ca-i doar potrivita cumva gustului meu) Oricum ar fi, e singurul exemplar feminin de acolo care mie a reusit sa-mi transmita "parfumul" si care a izbutit sa justifice in ochii mei de privitor "patima" eroului, cum si perpetua lui revenire asupra amintirii ei.
Thursday, 26 July 2012
Moment la care io observ in treacat ca mi-a parut cartea aia un fel de Octavian Paler de limba engleza si ce ne facem ?
Thursday, 26 July 2012
@ Mircea Popescu:
Da, adica un fel de manea culta, a unuia nascut nu in Lisa - ca si Paler al nostru -, ci in Ambach (un satuc din Bavaria)...
Pai...propun, de mi-e ingaduit, sa ne facem asa: eu intreb - "De ce tocmai Octavian Paler si nu, spre exemplu, Paolo Coehlo de limba engleza?" si urmez: n-am propus sa recitesti cartea, am sugerat doar, de vei vrea, sa arunci o privire, macar, asupra filmului, pe care l-am calificat mai sus drept "nu tocmai rau", fara sa zic prin asta ca-i o capodopera...sugestia mea se orienta, cumva curios, intr-o alta directie, caci eu, asa cum am si apucat sa scriu, din toata ecranizarea aceea - caci cartea imi era cunoscuta dinainte - am ramas for ever cu imaginea acelei fetiscane vanzatoare de fructe...Ma intrebam doar, asa, ca pentru mine, daca o fi avut ea acelasi impact si asupra altcuiva care a vizionat filmul?, atat...Sigur e insa ca nu-i tocmai musai sa preocupe prea mult care-s preferintele mele in materie de femei!...:-)))
Thursday, 26 July 2012
http://www.imdb.com/title/tt0396171/ asta ?
Thursday, 26 July 2012
@ Mircea Popescu:
Da, asta:
http://www.youtube.com/watch?v=4F5sPA5E27o
sau asta:
http://www.imdb.com/media/rm406624256/ch0031656
(in fine, sunt doar cateva fugare aparitii de-a lungul filmului. Oricum ar fi, secventa de-i surprinsa in videoclipul indicat ca prima sursa mie mi-a placut, nu stiu prea bine de ce...oi fi eu nebuna or what?!)
Monday, 14 January 2013
Teorie si varbarae multa, mai putina practica...