Cum nu se face presa. Astazi, Adevarul

Acum doi ani aparea un articol intitulat "AUDIO Revoluţionarul Lorin Fortuna, un rătăcit periculos", semnat de doi imbecili pe numele lor Daniel Dancea respectiv Răzvan Priţulescu. Primul scrie in continuare pentru Adevarul (.it), al doilea pare sa fi disparut prin vara, reintegrindu-se probabil naturii sub forma de zidar, instalator, sofer sau ce-o fi fiind el calificat si capabil sa faca.

In acesti doi ani respectivul articol ar fi avut doua mii si ceva de vizualizari, sustine editorul, ceea ce inseamna ca nu l-a citit absolut nimeni. Literalmente, nici un om, cetatean, persoana fizica, purtator de buletin si CNP nu a citit acest articol. Doua mii de vizite in doi ani inseamna strict scripturi, roboti, spam. Ca atare nu putem zice ca prezinta mai mult pericol social decit un "moarte ungurilor" soptit in dulap, printre camasi si sosete. Totusi, poate fi instructiv ca scoala serala fara frecventa de presa, ca sa inteleaga si zidarii, instalatorii, soferii si ceilalti grafomani amatori ce se face si ce nu se face in calitate de blogar, ca ziarele oricum au muritⁱ.

In primul rind, regula care controleaza chestiunea asta : articole despre persoane publice se pot tipari si cu si fara acordul lor, si cu si fara stiinta lor, e la liber. Articolele despre persoane private insa necesita punctul de vedere al persoanei respective, necesita macar informarea persoanei respective, necesita un mecanism prin care persoana respectiva sa poata indrepta eventualele erori si asa mai departe. Nu poti sa te apuci sa dai oamenilor in cap asa, de la adapostul "trustului de presa Adevarul", ca te-ai certat tu cu vecinul Guta Viorel si scrii un articol in Adevarul de seara despre cum familia Guta is niste criminali periculosi cutitari din tata-n fiu sau ca te-a platit fostul sot al noii neveste a lui Ion Gusla si-atunci bagi un articol despre cit de mare curvar e Gusla asta. Si la drept vorbind n-ar trebui sa faci de-astea nici despre persoane publice, intr-o lume ideala vorbind, da-i lunga discutia aia si nu mai intram.

In al doilea rind, subtitlul articolului :

Erou al Revoluţiei din decembrie 1989, timişoreanul, acum lider al unei mişcări ezoterice, este acuzat că profită sexual de adeptele sale. Lorin Fortuna, revoluţionar de frunte în 1989, conduce Mişcarea Astrală România. Specialiştii susţin că timişoreanul suferă de o boală psihică, fiind considerat un pericol.

Doua chestiuni aici, prima fiind ca nu exista "a profita sexual". Se poate profita sexual eventual de minori, doar ca-n articol se face vorbire de ceva cucoana de cincizeci de ani, despartita de sot. Daca eu o fut pe una (si de saptesprezece ani sa fie) garantat ala care se considera proprietar pe pizda ei va simti ca "am profitat", si anume de proprietatea lui. Ca asa gindeste mintea ramasa-n anul 1012. Doar ca in societatea in care traim nu exista si nu se recunoaste asa o proprietate. Daca femeia vine s-o fut eu pe picioarele ei poti sa bati maruntel din buze, tata, sot, indreptatit de ce soi ii fi fiind, si sa-i cumperi in continuare chiloti ca sa-i inlocuie pe aia care i i-am rupt eu. Te priveste cum iti rezolvi in forul interior problemele rezultate din inferioritatea ta sociala, sexuala si asa mai departe fata de mine, da' instrumentul proprietatii asupra femeii nu are cum sa-ti vina in ajutor dat fiind ca nu exista.

A doua fiind ca specialistii nu pun diagnostice la telefon. Specialistii nu pun diagnostice pe o poza. Doar pseudo-specialistii fac de-astea. Asa incit afara de cazul in care tipul despre care vorbim i-o fost pacient, asa-zisul medic psihiatru Florin Tudose tocmai si-a invalidat diploma, si este rugat sa se prezinte de urgenta ca s-o depuna in vederea distrugerii. Tot pe aceasta cale i se atrage atentia aceluiasi Florin Tudose ca nu mai este calificat sa profeseze medicina. Si da, daca vre-unul dintre cei care au fost "tratati" de acest periculos escroc are nevoie, voi aparea cu placere ca martor asupra acestor imprejurari in orice proces de daune.

In fine, ultima problema : daca noi am vorbit cu un singur pseudo-specialist nu putem scrie in subtitlul articolului "specialistii considera". E o generalizare abuziva, si cantitativ (unul e singular nu plural) si calitativ (escrocii nu-s specialisti). In plus, daca noi am vorbit cu un singur specialist care si-a dat cu parerea in calitate de datator cu parerea pe o tema oarecare, eventual la betie, nu putem sa ne apucam sa-l citam in ziar ca "specialistii considera". Nu putem face lucrurile astea pentru ca uite, bietul Florin Tudose a muncit ani de zile ca sa isi cistige diploma pe care tocmai i-am invalidat-o eu. E foarte naspa sa strici o chestie pe care cineva a muncit ani de zile doar pentru ca tu esti un zidar, instalator sau sofer cu grafomanie care se simte fara justificare sau motiv "ziarist".

Povestea de-aici e "noul prieten al unei cetatence nu se afla in bune relatii cu fostul ei sot". Vi se pare ca asa ceva e o stire ? Vi se pare interesanta banalitatea asta ? Credeti ca-i pasibila sa intereseze pe cineva ?

Mnoa bun. De-aia nu va citeste absolut nimeni.

1. Nu, pe bune, am incercat sa cumpar ziare la chioscul ala mare de pe Circumvalatiunii colt cu Bogdanestilor, chiar linga cladirea Alcatel unde oamenii muncesc si respectiv nu stiu sa parcheze. "Romania Literara va rog" "Vai dar n-o primesc." "Observator cultural ?" "Nici". "22 ?" Clatinat din cap. Ma uit la ziare, femeiea are doua-trei publicatii plus o chestie locala. Aia e tot, chioscul de ziare e plin de reviste "pentru femei", toate cu pizde bune pe coperta, tratamente pentru ten, haine nustiudecare. N-am vazut nici o pizda buna cumparind asa ceva, n-am vazut niciuna dintre dopurile grasulii impachetate-n fisuri si blugi cumperind asa ceva, nu cred ca le cumpara cineva. Suspectez ca anul trecut cind am cumparat eu un vraf de de-astea pentru gagici a fost ultima data cind asa ceva s-a vindut in Timisoara, da' de curiozitate : rog cititorii sa noteze aici cind e ultima data cind au cumparat o revista de la un chiosc ? [↩]