Continuam cu zicerile profetului, pe teme de margaritas ante porcos

Vecinic ideile și principiile lui Machiavelli vor fi denunțate de unii ca infame; cât lumea, însă, nu va-ndrăzni cineva să critice opera marelui om ca putere de concepție, ca operă de spirit. În felurite opuscule, în nenumărate cuvântări, mulți mărunței, curtizani ai naivității mulțimii, vor detesta principiile și părerile lui; nici prin gând, însă, nu va cuteza vreunul să-i aprețuiască sau să-i desprețuiascăⁱ opera ca atare; iar acești curtizani, marii și mărunțeii doritori de a stăpâni, începând cu Frederic cel Mare și isprăvind cu cel din urmă agent electoral de mahala, nu vor lipsi, mai ales ei, conștient ori instinctiv, să urmeze cu scumpătate lapidarele povețe ale ilustrului florentin, pe cari le ponigresc pe față, urmând și-n aceasta tot o povață a lui.ⁱⁱ

Cine oare, nefiind de-a dreptul caraghiozⁱⁱⁱ, va cuteza să spună că celebrul secretar, în afară de tendențele și părerile lui, nu ne-a lăsat un cap'd'operă^iv incomparabilă? Iată o lucrare mai presus de orice critică — o lucrare așa-numită clasică.^v Exemple altele ar fi de prisos, cred eu; o întreagă listă a producerilor geniale nu ne-ar duce mai departe; ba chiar ar fi neplăcut să fac, după vechile calapoade încă la modă, paradă ridiculă de erudițiune într-o simplă noțită literară.

La al doilea fel de produceri intelectuale, ca și la cel dintâi, importă puțin părerile, principiile sau tendențele autorului. Pot fi foarte generoase; pot fi așa de morale și de umane, încât autorul să meargă drept în rai, căci le-a debitat numai; dacă opera ca atare, în afară de ele, nu e decât o platitudine incomparabilă, atunci autorul fără-ndoială e un om mai presus de orice laudă, dar desigur opera stă mai prejos de orice critică.

De al treilea fel sunt producerile comparabile si, deci, criticabile. Acestea sunt ca animalele inferioare, asupra cărora este permisă vivisecțiunea în interesul științei, mai înalt decât orice morală și milă.^vi Autorii acestor produceri sunt gânditori puțin mai rasăriți din mulțimea cu care a umplut Dumnezeu lumea. Ei, cu un chip mai deosebit și mai interesant, pot să spună adevăruri mărunte, fărămituri de adevăruri mari, și fac astfel omenirii, incapabile să priceapă de-a dreptul un geniu, serviciul de tâlmaci.

În comerțul intelectual al speței^vii, ei se-nsărcinează să joace între marii cugetători și publicul cel mare rolul micilor debitanți stabili sau ambulanți, după capitălașul lor, după tarabă sau tolbă — carte, cărticică, revistă, gazetă șcl. Se-nțelege că la micul debitant marfa este mai mult sau mai puțin trezită, câteodată mai bine păstrată, adesea cam stricată, dar totuși e o marfa destul de bună pentru mușteriul care la izvorul cel mare al bogăției nu putea ajunge, și care poate găsi aci la-ndemână. A! dar nu! mușteriul este cu atât mai exigent și mai caprițios cu cât e mai puțin deprins la gustul lucrului. Întrebați pe orice biet lipscan: o să vă spună daca pe cea mai pretențioasă aristocrată bătrână n-o împacă mai ușor decât pe o tânără mahalagioaică ageamie.

Acesta este rolul teribil al mușteriului mic: să torturezepe micul debitant... Și să vezi critică de amănunte! atât mai multă autoritate cu cât mai puțină pricepere, atât mai multă imperturbabilitate cu cât mai puțină siguranță. Mușteriii vor: unul să fie lucrul colea mai așa, altul, din contra, dincoace mai aminterea; pentru unii sunt prisoase tocmai acolo unde alții constată lipsuri; calități se par unuia defectele ce izbesc pe altul, și de-a-ndăratele. În fine, câți mușterii, atâtea capete și tot atâtea, firește, pretenții și exigențe. Ba mai mult: unuia și aceluiași singur azi îi place așa, mâine aminterea, și-n fiecare zi altfel.^viii

Se-nțelege că într-un târg cu obiceiuri statornice de pe vremuri, cu tradițiuni de autoritate, cu deprinderi de gust dezvoltat încet-încet și normal, acest fenomen, cu toată diversitatea capetelor, va fi mai puțin bătător la ochi decât într-un târg de curând ridicat, cum sunt cele americane și altele. Aci au năvălit și năvălesc pe apucate strânsură și adunătură, fără egală deprindere de gust, fără continuitate și unitate de tradiție și de nevoi publice, și care schimbă, la fiecare câțiva ani, și moravuri, și legi, și deprinderi, și costume, ca și unele spețe inferioare care leapădă la zăstimpuri pielea din vârful botului până-n sfârcul coadii.^ix

În târgul de vremi statornicit, micul debitant știe ce marfă caută, știe ce trebuie mușteriului cunoscut și credincios: ba îi merge chiar înaintea nevoilor; chiar i le provoacă, cunoscându-i firea și gustul. Dar într-un târg improvizat, în vecinic provizorat, Dumnezeu mai știe cum să multumești pe mușterii. Dai primitivului în pielea goală o bună flanelă, vânătorului preistoric o pușcă și porcarului mărgăritare: o fi bună marfa dumitale, dar mușteriii îi găsesc cusururi, deoarece... nu le trebuie. Primitivului nu-i trebuie căldură pe spinare și pe pântece, pielea lui e-nvățată cu de toate; el are nevoie de zorzoane poleite, să și le pună-n capul nețesălat; vânătorului îi trebuie un tomahawk, iar porcarului porumb pentru vitele de-acasă... Dar ia să nu bagi de seamă la vertiginosul mers al progresului! ia poftim de le dă a doua zi aceea ce ai văzut că le trebuia ieri. Aș! primitivul vrea acum cămăși de mătase, vânătorul o carabină ghintuită cu repetiție și porcarul briliante.

Ce puțini sunt aceia cari, înțelegând ce le trebuie, știu ce marfă să ceară și sunt în stare s-o prețuiască! Și nu mă-ndoiesc că dintre acei puțini ești și dumneata, cititorule.^x

1. Apretui, despretui. Par niste sintagme complet straine de spiritul limbii pina cind observam ca am retinut pina astazi a aprecia - a deprecia. Pasamite a privativ din greaca vadit in "anormal" sau "acultural" mai are si sensul ulterior din punct de vedere lingvistic dar anterior din punct de vedere al istoriei limbii romane la lucru aici (sau in "aclimatiza", care este intr-adevar importat din franceza dar pentru a inlocui mai vechiul "a aclimata", in uz de exemplu tot la Caragiale :

   Atunci încep decretele absurde: instituțiuni și școli de artă, pensiuni si gratificări la licerați și la artiști, premiuri academice șcl., șcl. Statul încurajează nu numai cultura rasei cavaline, încurajează și cultura artiștilor și literaților. El nu se mărginește a institui ferme-model și pepiniere de viță americană, el instituie și teatre, și conservatoare de artă. Si se va dovedi astfel că din pământul mănos al României răsar și cresc și talentul artistic, alături cu morcovul, și geniul literar, alături cu varza, și spiritul critic, alături cu brojba, și că, precum se poate aclimata pe acest pământ vița americană, așa se pot aclimata și aptitudinile artistice.)

   Asta-i motivul pentru care etimologia lui "aprecia" se da canonic "din franceza" : frauda pioasa, din nevoia convenientei. E mult mai dificil sa pretinzi ca vorba toata-i un imprumut decit sa recunosti cinstit ca noi foloseam a- in sensul exact contrar celui la care ne-am oprit ceva mai tirziu, din motivul ca, si aici citez singurul clasic in viata al culturii romane,

   Se intampla insa ca nu de ieri-de azi, ci de la inceputurile sistematizarii limbii romane acum vreo doua sute sau cam asa de ani persoanele care s-au simtit chemate de aceasta nobila indeletnicire n-au avut competenta necesara pentru a intelege corect si complet subiectul pe care aveau pretentia sa-l sistematizeze, o traditie continuata de altfel cu succes pina in zilele noastre.

   [↩]

2. Mai nou e la moda Sun Tzu prin cercurile de comisvoiajori, seductivi si ce alti disperati de-astia, hoti de masini fara permis de conducere. Chestia frapeaza prin absurd, in primul rind ca traducerile sunt, din ce inteleg, deosebit de proaste, si-n al doilea rind ca italianul e cu siguranta mai competent decit chinezul. Ca sa nici nu luam in considerare al treilea rind, adecvarea relativa a sfaturilor celor doi la o societate care nu-i premedievala ci postmedievala, totusi. [↩]
3. Z a trecut in s aici, devenind cuvintul astfel caraghios. In chinoroz insa n-a trecut, chinoros neexistind nici pina astazi. Cine-mi stie explica de ce ? (Nu e o intrebare retorica pe filiera didactica, intreb ca sa va spun. E o intrebare pur si simplu, habar n-am.) Si apropo, cum ar suna "i-am dat-o gros la gaos" ? Ca sa nici nu ne apucam de problema ca "E un sot virtuos si-un virtuoz trompetist." [↩]
4. Capodopera vine sau nu vine din italiana ? [↩]
5. Bizara idee. [↩]
6. Scrieti un blog ? Sunteti nemultumiti de "relele tratamente" care vi s-au aplicat (probabil ori pe Trilema ori pe fain, ca-n alte parti ratiunea nu-si gaseste hogeac in online.ro) ? Revedeti clasicii : nu aveti drepturi, si mai ales nu aveti dreptul la a va considera productia mai presus de vivisectie. [↩]
7. Asta inseamna sa fii profet. Cine zice-ntii ca intelectul se bazeaza pe comert ? A, pai clar si lamurit Popescu, da' inaintea lui Caragiale, nu la fel de lamurit da' fara indoiala la fel de informat, pentru sine. [↩]
8. Chestia asta nu-i, apropo, o caracteristica neaosa, e o caracteristica a troglodelii. Sa vedeti pe forum la Blizzard ce-i, sau daca nu pe orice forum unde se discuta de catre o populatie de idioti niste chestii extrem de complexe cu care interactioneaza ei - ca nu exista multe intreprinderi intelectuale mai complexe decit constructia unui univers virtual. [↩]
9. Ba chiar au obraznicia specifica stupiditatii lor sa pretinda acest mod inept al vieturii drept norma si masura a lumii, mod ideal si perfect de-a trai, cum fara indoiala mahalagioaicelor acoperite de muste li se pare ca traiesc numaidecit in cea mai buna lume dintre toate cele posibile. Dupa care se mai dau si ecologisti. [↩]
10. Pretu' la telefoane mobile inteligente de ultima generatie cit mai e, in lei ? Da' ceva cu cartela preplatita daca se poate. [↩]