Chiriasul

Chiriasulⁱ e un fel de "in regia lui Sergiu Nicolaescu dupa un scenariu de Sergiu Nicolaescu in rolurile principale Sergiu si Sergina Nicolaescu" (pe bune acuma, n-ati plati sa-l vedeti pe Nicolaescu-n drag ?) doar ca facut de un francez talentat in loc de-un mastodont roman incompetent.

Ca rezultat este... bun. Ca film, e bun. Doar ca-i intolerabil si enervant, am luat doua pauze de urlat la monitor si gesticulat amplu prin pat, m-o enervat de eram chitit sa ma sui pe perdele. E o colectie cvasicompleta de tot ce-i nesuferit si nesuferibil la europeni, la batrini, la traditie, la lume, la pizda ma-sii. Prostalaii care iti "bat in teava", ca ai tras o basina un decibel mai tare decit pot ei si i-ai deranjat la cocosism ? Proprietarul obraznic care-ti atrage atentia ca el n-are nevoie de bani, ca doara intr-adevar, de-aia si da in chirie, ca n-are nevoie de bani, e logic. Face si omul o fapta caritabila, ce sa mai. Portareasa cu figuri identitare-n cap, ea-i importanta in caz ca n-ati observat. Bosorogul care-l cunoaste el pe superintendentul politiei (de unde ?) si-i va spune el doua vorbe (zau ? ce vorbe ?) si va sti ala ce sa faca. Va dati seama, cu asta se ocupa superintendentul politiei pariziene, cu birfe proaste de imobil de batrini senili.

Si pe urma conditiile mizere, mai frate... daca au adus americanii vre-o contributie la umanitate atunci asta este ea, disolutia feudalismului. Impamintenirea ideii ca locuintele nu-s staule, si trebuie sa fie spatioase, aerisite, curate, luminoase, ca tre' sa fie incalzite si locuibile de catre oameni. Stiti povestea aia cu Trotsky care-a ajuns prin Bronx unde-a ramas siderat de conditiile excelente in care traiau "oropsitii sortii". Cam asa ceva. Fara doua invazii americane Europa era si azi o chichineata jegoasa cocotata undeva pe niste scari scirtiite, cu buda pe coridor ca doara ce nevoie e de buda linga dormitor si cu impresii despre unde poti si unde nu poti aduce pizdele sa se raboleasca-n toata nuda lor splendoare. Si-n plus impamintenirea ideii ca ala de primeste banii tre' sa serveasca de ei, nu-ti face tie o favoare proasta de serveste-n bar ca serveste-n bar, ii faci tu ei o favoare ca o platesti. Pe scurt, disparitia unui anume set de figuri si impresii absolut indigeste.

Care set e complet si deliberat expus in filmul futaciosului de minore, cu morala clara si apasata ca asa ceva te poate trimite direct la ospiciu. Si-acum pe bune, nu-i de mirare ca austriecii din vremea lui Freud erau toti ticniti de cap : cu o societate organizata in stilul ala postfeudal e o datorie absolut minimala pentru orice fiinta cit de cit ginditoare sa iasa-n strada si sa arunce cu bombe artizanale in multime. Pur si simplu, tre' arsi de vii, ca n-are cine sa-i traga de urechi si sa-i plezneasca ori de cite ori dau bulbuci pe fiecare individual. Pe cit se pare daca traiam in vremea lu' Lenin si-al restului trupei eram mai anarhist decit ei, faceam o revolutie tati de ma pomeneati. Si pe buna dreptate.

A, si mai aveti ocazia sa-l vedeti pe maruntel imbracat in femeie, machiat, rujat, cu dres, cu peruca, dichisuri. Per total, un film care nu trebuie ratat, chit ca va vor apuca pandaliile si va veti simti cuprinsi de-o dorinta adinca de-a va bate copii/copilele. Eu zic sa nu le bateti cum nu le-am batut nici eu, pina la urma n-au, bietele, nici o vina.

Asta a fost istoria. N-o mai schimba nimeni, da' puteti face un lucru ca sa va asigurati ca nu se repeta : ori de cite ori cite-un bosorog idiot se sumeteste aiurea lipiti-i cite-o pereche de palme. Nasuc taiat cu nasuc taiat face mai multe nasuce taiate, si-n general o lume mai respirabila. Parerea mea.

1. The Tenant, 1976, de Roman Polanski, cu Roman Polanski si Isabelle Adjani [↩]