Calvaire

Primele cinci minute din filmul de aziⁱ au meritul absolut remarcabil de-a explica pe intelesul oricarui barbat posibil, oricit de primitiv si chiar nevorbitor de limba franceza la rigoare cam care-i problema cu avansurile amoroase nedorite. Fie si numai sub acest aspect merita privit : lamureste dom'le o chestiune, simplu si pe inteles, definitiv si irevocabil. Sunteti printre aia care cred ca "toate femeile is curve si toate alearga dupa pula", ca "orice moment e un moment bun pentru pus mina pe cur" scl ? Priviti Calvaire, se rezolva. Nu, nu orice moment e un moment bun, si mai ales nu, avansurile nu-s binevenite din partea oricarui nea Biluta. Asta este.

Laurent Lucas e infernal de prost. Nu-i capabil sa plinga, nu-i capabil sa se futa-n cur, nu-i capabil sa nimic, sta acolo ca o mula, zici ca-i manechin de-ala de Debenhams. Nu inteleg nici ce drac il lauda astia nici ce-o cautat in jdemii de filme (ce-i drept toate proaste). Jackie Berroyer e convingator, joaca un fel de Tartuffe sau asa ceva.

In rest, vesnica tema a satucului rupt de lume unde se intimpla chestii si oamenii-s ciudati, de parca ar mai exista in Franta petecut de ruralitate si kilometru patrat fara macdo. Adevaru-i ca filmul cam sufera la credibilitate (oricit o fi de prostalau Laurentiu cela, sta el sa se uite cum ii da ceva bosorog foc la masina ? alearga zece mile cu miinile legate la spate fara sa-i dea prin cap sa se dezlege ?). De asemenea o domnita nascuta-n Vicosa, Minas Gerais insista sa mentionez ca filmul mai contine si-o scena care-i pare o reprezentare excelenta a atmosferei general-dansante dintr-o discoteca europeana medie.

Cinematografia e destul de buna, regizorul nu-i neaparat incompetent, da' chestia rezultata e cel mult un documentar. Prost. Mai degraba e o incercare, una din chestiile alea care tre' facute ca sa te poti apuca sa faci filme bune. Se poate sari fara mari regrete.

1. Calvaire, 2004, de Fabrice Du Welz cu [↩]