Brigada Diverse in alerta

Filmulⁱ este continuarea fireascaⁱⁱ a precedentului, zis tot la fel doar ca actiune in loc de alerta. Asa cum v-ati astepta, puscariasii - aceste elemente declasate si care n-au reusit (semn al inteligentei lor) sa se inscrie-n stolidul solidus al societatii contemporane - sunt totusi eliberati, si urmeaza sa-si reia viata.

Ei isi doresc sa aiba cumva de-a face cu straini, cam ca si paramecii care strinsi bine sub lamela-n solutie se aduna de nebuni pe linga bulele de aer ramase. Este ca-i amuzant ?

Filmul e bineinteles tragic, ca si editia precendentaⁱⁱⁱ, dar valoros documentar (tot ca editia precedenta). Spre exemplu, cetateanul Calinoiu a vindut - sub regimul represiv comunist, care zdrobea sub calciiui-i de fonta orice initiativa privata - un tablou, contra sumei de trei mii de lei.

L-a vindut unei femei, si anume, nici inalta, nici slaba, nici carunta, nici grasa, nici asa nici altminteri pe care nu stie cum o cheama si nici unde locuieste. Chestia asta se numeste, in regimul libertatii de se pretinde fara sa fie, "know your customer". N-a declarat banii la fisc, nu a taiat chitanta, nu intrevede nimeni nici un fel de problema. Pentru ca pe vremea dictaturii nu era libertate, in timp ce-acuma pentru siguranta dumneavoastra si intru a va apara de terorism, droguri si violatori de minore (si-a proteja mai bine violatorii de minori) iata ca nici macar nu se mai pune problema. Iar daca va apucati nebuneste sa calatoriti pina undeva se va gasi cineva sa va bage destiu-n fund, da' nu va faceti probleme : o va face cu manusi. De plastic. De unica folosinta, ceea ce inseamna ca el le da jos cind termina tura. Doara vorba ceea... putina contaminare fecala face bine la sanatate, sa nu mai vorbim de stima de sine, liberatilor.

Nevasta-sa lu' Caragiu (Mimi) e o draguta^iv. Gagica care face striptis la domiciliu (vezi sa nu), adica Ioana Dragan (tot Ioana Dragan ?!), a fost bibliotecar, redactor pe la ceva revista anonima, profesoara de limba franceza, chestii de-astea. N-ati crede ca-i "ca o icoana", da' macar stilul obraznicos Olguta (stiti ca-n epoca totul avea un nume, biblioteca Dana, ciocolata Laura si stilul obraznicos Olguta) mai... variaza filmul, care altfel e-ngrozitor de obosit. Sau, ca sa citam

Eu : How's this look to you btw ?
Ea : Like some people had only I Love Lucy as their example of how acting should be done, for one thing. Like the way of romanian speaking coming off as complaining no matter what the subject actually is has no boundaries in time, for another.

Nu puteti contesta ca fata are dreptate. Citi actori romani reusesc in pula mea SA NU SE VAITE cind vorbesc ? Cine-s puletii inepti care i-o invatat sa joace, sa se ridice in picioare si sa-si traga palme ca-i trist ce-or facut. Rusine. Rusine fina de ciocolata. Cu pisici.

Atit de plictisitor incit m-am dus intr-un final sa-mi fac glazura la muffins. A iesit excelenta. Spre deosebire de.

1. 1971, chiar daca pe alocuri apare drept 1970, de Mircea Dragan, cu Toma Caragiu, Dem Radulescu [↩]
2. Daca livresc face livresca si grotesc grotesca atunci firesc de ce face fireasca in loc de firesca ? Hm ? A, vai, pardon bonsoir uitasem, noi avem reguli numa' ca sa avem cu ce ne baga in seama, nu-i ca si cum ele se chiar folosesc, se chiar aplica sau chiar servesc la ceva. Numa' sa aiba politaiu' cu ce ameti fraierii opriti din drumu' lor, aia-i toata utilitatea si tot uzul regulii pe aste plaiuri. Mbon. [↩]
3. Nu dupa subiect sau de-alea ci pur si simplu cit de prost poate sa fie, sub toate aspectele, de la scenariu la actori si de la decoruri la puletele inept de Dragan. E tragic de prost. [↩]
4. Si merita notat ca in filmul asta femeile NU AU NUME. De ce nu au nume femeile romanesti, draga ? Vre-o alta explicatie decit aia veche cu jure patris vel mariti aveti ? Repede, repede, inventati ceva! [↩]