Bobby Deerfield
Bobby Deerfieldi e un film stupizel. Demareaza greu, gifiie printre stingaciile actorasilor de mina a doua-treisprezecea care compun fundalul si nimereste intr-un final - cam bunghit - intre doi cetateni foarte putini credibili.
Unul e un barbat incarcat, gracil si talentat dar in acelasi timp tensionat si nesigur, un fel de ideal absolut al nefututelor din toate timpurile (si-n acest caz, al nefututelor din 1970). O relatie dificila cu mama, o finete "feminina" (zice Lili Marleen) a gesticulatiei, o suprafata abstracta, visatoare si retrasa sub care zace totusi pierduta si dezinteresata, visatoare si ginditoare, o masculinitate foarte solida (precum rezulta-n scena-n care-i pune-n vedere toantei ca aude ea tot soiu' de traznai da' nu stie si habar n-are, de exemplu).
Alalalta e o toanta intolerabila, o femeie agitata si prost crescuta, vorbind aiurea din rind ca principala ocupatie. Genu' ala care emite enormitati "socante" (crede ea) pentru ca asa-si reprezinta (eronat, de altfel) rolul de entertainer al femeii in societate. E, cu alte cuvinte, un fel de tirfa (care si ea sufera tot de-o reprezentare unilaterala a rolului de entertainer al femeii in societate) da' cu deosebirea notabila ca reprezentarea ei sarmana nu-i doar unilaterala ci mai e si complet aiuristica. Pe bune acuma, chiar nimeni n-are nevoie de tonterii de-astea precum nici nu prezinta ele nici un fel de interes.
Din fericire (pentru toate partile implicate) domnita-i pe moarte. fiind bolnava incurabil, veste care are darul sa ne incinte. Asta-i de altfel si motivul pentru care-am privit filmul : dorinta de-a o vedea pe nereusita asta (sau cum ziceti failure ?) murind. Sub acest aspect e un film foarte bun : chiar moare.
Aurora Maris (ati vazut-o de exemplu-n L'aile ou la cuisse) joaca o excelenta matroana romana explicind sensul expresiilor italieniesti unui turist american. It's more sugar when you do it but you should not do it. Merge, nu ?
Eu am rezistat cam pina pe la jumatate asa. In conditiile date e ceva.
———- 1977, de Sydney Pollack cu Al Pacino, Marthe Keller. [↩]
