Balanta, adica Stejarul

Thursday, 09 August, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Balantai e un... e o... e o supa de film.

Debuteaza cu o scena de mizerie dementa, oarecum o rescriere intr-adevar a povestii cu vrabiile, doar ca Motul e mortii si nu-i e sot ci tata felinei care nu-i lenesa ci doar dementa. Filmul fanteziei se deruleaza fizic pe perete, si e istorie nu imaginatieiii. Da-n rest, cum zice legenda, tatatat la fel.

Replicile se livreaza ingrozitor - dar ingrozitor! - de prost, abrupt, mai ca se taie unu' pe altu', uamenii nu stie sa ride, nu stie sa plinge, e ceva strepezitor. Nici la bobocii aspiranti la UNATCiv nu vezi asa hal de prosteala. Mai ca nu-ti vine-a crede ca-i film facut cu actori, pare mai degraba fo' incercare de cinematografie de-aia guerilla, cu tineri adunati de prin baruri. Nici macar baruri de-n pizda goala dat fiind ca-n genere striparitele-s mai pricepute de-atit. Si va inchipuiti cam ce impresie face un cirlan incapabil sa-si joace drumul afara dintr-o punga de hirtie intr-un rol care-i cere sa-l fi remarcat cic-un regizor, dindu-i ala un rol. Hai serios, era un orb surdomut ?

Un haos de film care evolueaza intimplator prin evenimente disparate, fara vre-un cap sau vre-o coada da-n fine, din nou cu valoarea documentara. Telefon de-ala. Camasa securistului venit la tara cu portbagajul montat pe plafonul Daciei ca poate se mai lipeste de-un sac de cartofi are culoarea cit si textura exacta a camasii aleia. Per total filmul va prezinta nuda abjectia morala cit si materiala dar mai ales culturala a hoardelor de nespalati vag socializati cit de nivelul unei trupe de cimpanzei care-au fost traitorii-n Romania acum nici un sfert de secol.

Oameni de care preferati sa nu va amintiti, abjectie de care preferati sa nu va amintiti. Cam ipocrit, de altfel, si apropo de care chestie, stiti ca batrinu' Caragiale avea obiceiu' sa-i atraga atentia sclivisitului de Mateiu asupra unei tesituri anumite din tigva astuia din urma, semnul locului unde generatii de servitori au purtat tava ? Mnoa cam asa ceva. Trenul clasei muncitoare, pentru care "ma boule" e apelativul din principiu adecvat cit si general folosit. Si pe buna dreptate.

Nu intrevad un motiv pentru care cineva ar dori sa vada chestia asta, altul decit cele obisnuite.

PS. Kiɐ̯ɡəɡɒː, nu Chirica Gard din Fundulestii de Cimpie, futa-va gardu' & grijania de analfabeti.

———
  1. 1992, de Lucian Pintilie cu Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dorel Visan, dupa un scenariu de Ion Baiesu, tradusa-n franceza drept Le Chene si-n engleza drept The Oak din ceva motiv. []
  2. Aia-i o cutie de Maltova in care sfirseste ? Sau ce era asa cu capac patratos ? Ceva ness ? []
  3. O scena care-i poate cea mai buna abordare intertextualista a mortii lui Bugsy Siegel, si sub acest aspect face o zemoasa analogie Securitate <-> Mafie. []
  4. Si apropo de care chestie : locatia-unatc []
Category: Trilematograf
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

5 Responses

  1. @ Mircea Popescu:

    Am evocat si eu in treacat in articolul de ieri episodul cu disputele dintre Caragiale si fiu-sau pe tema tesiturii din crestet, desi nu mi-am putut aminti, pana la final, care-i sursa citarii asteia, ca sa o indic mai precis.
    Proful de literatura ne-o aducea in atentie mai mereu, nu stiu sigur daca ea nu-i consemnata ca atare de Perpessicius (ori poate de Ov.S. Crohmalniceanu?...nu, nu mai stiu...)
    Oricum ar fi, stiu ca de circulat circula in doua versiuni:
    Una - cum ca batranul Caragiale i-ar fi zis lui Mateiu, batandu-l cu palma peste crestet : "Simti o tesitura? E urma tavii de baclavale pe care au purtat-o stramosii tai!" si alta, tot de-o seama, cumva, petrecuta in public, cand Mateiu incerca sa-si justifice in fata unora nu stiu ce posibile - confectionate - dovezi ale unei pretinse descendente din nobilimea maghiara, parca, si cand Caragiale senior i-ar fi zis ceva de genul: "Tu nobel? Mai baiete! Stii tu de ce noi cei din familia asta avem tesitura asta pe crestet? Nu stii? Sa-ti spun eu!
    Tesitura asta ni se trage de cand stramosii nostri greci duceau pe cap tavile cu cafea si dulceata pentru turci!” :-)
    In ciuda ironiilor parintelui sau, insa, tanarul Caragiale s-a dovedit snob si s-a pasionat cu obstinatie de heraldica si figureaza undeva, prin niste consemnari fugare de jurnal, cat de incantat a fost atunci cand a izbutit sa-si inalte deasupra mosiei sale de la Sion - dobandita in urma casatoriei - steagul in culorile verde si galben, cu blazon cu tot...:-)

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 9 August 2012

    Uite o referinta de exemplu in Curentul, semnata Vasile Surcel.

    „Mathieu-Jean Caragiale, conte de Karabey"

    Trăind într-o lume burgheză, în care rangurile aristocratice nu mai aveau demult căutare, Mateiu s-a zbătut cu disperare să „clădească“ măcar aparența unei origini nobiliare care, chiar și dacă ar fi fost adevărată, n-ar fi impresionat pe nimeni. Pornind de la faptul că soția bunicului său pe linie paternă, o înaintașă cu care el însuși nu avea nici o legătură de rudenie a fost fiica negustorului grec Luca Kiriac Karaboas, Mateiu a făcut un salt ciudat peste secole în urma căruia a integrat-o în familia nobiliară Karabetz de Nagy-Buny, amintită în cronicile medievale. Din păcate pentru el, atunci când a încercat să-și convingă tatăl de această înrudire boierească, a reușit să-i stâr­nească doar un hohot de râs, urmat de o replică sarcastică: „Ce tot spui, mă? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar. Purta tava pe cap. De asta noi suntem turtiți în creștet!“. Nici măcar aceasta ironie, exprimată sec de un tată lipsit de orice ifose nobiliare foarte mulțumit de condiția lui mic burgheză, n-a tulburat lumea imaginară a lui Mateiu. Împlinise 22 de ani, când a început să-și semneze scrisorile adresate prietenilor din străinătate cu „Mathieu-Jean Caragiale, conte de Karabey“.

    Altfel nici eu nu-i stiu sursa originala, de-aia am si repetat informatia, ca adica stiam si eu de ea independent si deci sa i se instituie o oarecare sustinere.

  3. Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-a placut grozav sa citesc corespondenta Mateiului. Era un dandy.
    Vorba lui Buck, la M.C. "si lista de cumpārāturi suna delicios"

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Thursday, 9 August 2012

    Da-o-n fras, era un dandy. Era un pulete penibil, dandy inseamna altceva.

  5. Nasol, nasol, naspa!

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.