A Conversation With Frank Zappa - I

Anul trecut publicam un interviu imaginar cu Frank Zappa. Anul asta publicam un interviu neimaginar, c-a avut loc, fiind consemnat de Dave Rothman pentru revista Oui, in 1979ⁱ. Discutia va fi impartita in vreo zece parti sau cam pe-acolo. Asta e prima :

DR: Cum ai reusit sa supravietuiesti in afacerea muzicii rock atita timp ?
FZ: Prima chestie e sa nu te opresti. A doua e sa-i dai inainte.

DR: Multa lume pare sa te considere un fenomen al anilor 60. Te deranjeaza ?
FZ: Vor zice aceeasi chestie si-n 1990. Va veni anul 2000 si eu voi fi tot in concerte si ei vor zice tot ca "avea succes in '67, '68..." Audienta noastra creste cu 20% in fiecare an.

DR: De ce ?
FZ: Pentru ca americanii nu-s chiar atit de prosti pe cit crede lumea. Cineva merge la un concert si-i place si povesteste prietenilor. Anul urmator cind ne intoarcem in orasul respectiv audienta e mai mare. Tot restul discutiei despre formatiile de rock-'n'-roll din America de azi e piar generat de companiile de inregistrari. Piarul e atunci cind o companie publica niste texte sau plateste niste oameni sa spuna chestii neadevarate. Eu o fac pe stil vechi. Sed aici si dau interviuri in persoana si-ti spun ce se-ntimpla. Imi asum complet responsabilitatea rezultatelor. Daca ceva nu merge, e vina mea. E cam ca o cofetarie.

DR: Ce formatii ai ascultat in ultimii cinci ani ?
FZ: Nu prea dau atentie formatiilor.

DR: Insi ?
FZ: Am auzit un violonist in Europa pe care-l consider cu adevarat excelent. Se numeste L. Shankar. Lucreaza cu John McLaughlin. Dar cea mai mare parte din rock ’n’ roll azi e zgomot de fond produs de companii. Cea mai mare parte e mizga proiectata pentru a intari stilurile de viata a acelor segmente de piata care cumpara tipul respectiv de muzica

DR: Cind ai ajuns la aceasta concluzie ?
FZ: Cind m-am nascut.

DR: Ce se intimpla cu procesul cu Warner Bros.?
FZ: Acelasi lucru ce se intimpla cu toate procesele. Iti astepti ziua infatisarii. In California asteptarea asta inseamna trei pina la cinci ani intr-un proces de drept civil. Sunt convins ca ma voi prezenta si indiferent de decizie cealalta parte va face apel. Probabil vom disputa douazeci sau treizeci de ani.

DR: Care-i miza ?
FZ: Oh, douazeci de milioane de dolariⁱⁱ.

DR: Despre ce-i procesul ?
FZ: Despre un tip simpatic, care-s eu, versus o gramada de gaozari, care-s toti ceilalti tipi inclusi in proces. Foarte simplu spus, eu mi-am indeplinit contractul cu Warner Bros. Le-am livrat patru albume. Contractul spune ca atunci cind le dau albumele, ei imi dau bani. Nu mi-au dat bani, nu mi-au dat cota-parte din redevente, au lansat deja doua dintre albumele live pe care le-am livrat [Live in New York and Studio Tan] si se pregatesc sa lanseze inca unul. Nu m-au platit si n-au licente in regula pentru material.

DR: Cum se asteapta sa le iasa asa ceva ?
FZ: Se asteapta sa le iasa pentru ca-s o companie de milioane de dolari cu avocati cit sa le iasa si pe cur, si pentru ca nimeni nu crede ca o companie de asa marime ar face asa ceva. Sunt convins ca se intimpla in fiecare zi, pun pariu ca-s alti artisti pe care-i storc in acelasi fel, pur si simplu ii fut in gura, da' care n-au taria sau nebunia sa iasa la bataie cu ei. Una dintre cele mai mari probleme e sa gasesti o firma de avocati care s-ar pune cu ei. Deja am trecut prin patru firme.

DR: Evident, consideri ca vei avea cistig de cauza.
FZ: Pai da. Nu cistiga intotdeauna aia bunii ?

DR: Nu-s chiar sigur.
FZ: Pai, daca ai avea de ales intre a-ti asuma riscul si-a iesi la bataie sau a zice pur si simplu "Mnoa... da-o-n ma-sa", ce-ai face ? Ma enerveaza pur si simplu. Nu-mi place sa fiu fraierit. Nici de Warner Bros. nici de fostul manager sau frate-su, sau avocatul sau oricine. Urasc asta. Stii, oamenii sunt fundamental niste cacanari. Cind insista s-o dovedeasca din nou si din nou devine enervant.

[continuare]

1. pp 70-74, 123-128. Vizibil in facsimil pe excelentul afka. [↩]
2. In banii de azi cam un miliard sau ceva. [↩]