Urme sarate - XXIV
[...]simti mina batind-o usurel, aprobator, pe cap. Era cald si se simtea bine. Dupa un timp auzi
- Ia-o inainte, Maria.
Era Petru. Porni spre faleza, odata ajunsa se aseza in genunchi, inchise ochii.
- Deschide ochii, ii spuse sotul ei, cu voce blinda.
Ii deschise. Il privi. Arata frumos si puternic, pentru prima oara nu-i vedea parul, burta, doar frumusetea. Forta. Il iubea, il iubea cu adevarat.
- Si gura, puiule. Vocea era calda, tandra. Deschise gura.
Urina avea un gust sarat, dar si dulce. Simti ca-l iubeste ca o lama de cutit in stomac, inghiti cu pofta, cu nesat, ar fi vrut sa nu [...]