Un defect romanesc

As I mentioned in my post about how I learned to speak Romanian, there exists something in this country which I call the Righteous Scolding, known in some parts as the Scolding of Righteousness.

I got to bust out a good Scolding of Righteousness yesterday and I’m about to pitch a big one on Monday so I thought I’d go into it in more depth here so you too can join in (in a virtual manner) on the fun.

Citatul ne survine de pe un blog cu o proprietate interesanta : este unul dintre putinele bloguri scrise de o persoana civilizata pe care sa se trateze subiecte intr-o oarecare legatura cu romanii, Romania si problemele lor. Este, cu alte cuvinte, concurenta, si ca atare credincios principiilor ma grabesc sa-l recomand cu caldura.

Well have you ever heard of an Anglophile? Well I am the world’s only “Romanophile”. Or maybe it’s Romanianphile. I don’t know. There’s no agreed-upon spelling for it for a good reason: nobody in their right mind loves Romania as much as I do. Yep. I mean that literally.

Dar sa lasam chestiunea asta deoparte un moment, si sa ne concentram pe-o alta directie. Deci, intr-o societate normala cam toate faptele ce constituie viata oricarui om sunt in fapt interactiuni cu alti oameni. Acei alti oameni fiind agenti liberi, asa cum este si omul in discutie, succesul tuturor in toate scopurile lor depinde de negociere. Daca reusesc sa se inteleaga atunci vor avea bani, masini, neveste, copii si-o viata fericita. Daca nu reusesc sa se inteleaga, nu vor avea de nici unele. Ca atare, asa cum e si de asteptat, incet-incet, cu toata impotrivirea de care-i capabila prostia din om, mintile lor vor dezvolta abilitati diverse care sa le ingaduie sa se inteleaga intre ei, tot mai usor, tot mai rapid, tot mai profund.

Dimpotriva, intr-o societate anormala, asa cum de exemplu a fost societatea romaneasca minim treizeci de ani, de prin '60 pina prin '90, abilitatea negocierii sociale nu serveste la nimic. La absolut nimic. Nici un om nu-i agent liber, nici sclavii care compun suprafata cenusie a vitelor, nici vatafii suiti cu cizmele murdare direct pe spinarea lor, nici tiranul sef peste vatafi. Nimeni. Ca atare, nu exista nici un fel de comunicare sociala, si reprosul adus tiranului cum ca "ar fi refuzat dialogul cu poporul" este cel putin hilar venind din partea unor oameni care se dovedesc cu asupra de masura incapabili de dialog in aceeasi sedinta.

Ce negociere ? Intre "da sefule", "sa traiti tovarase militian", "ce femeie superioara esti tu Marioara" (excelenta ilustratie ne ofera Tomita apropo, multumiri maestre) pe de-o parte si "furia justificata" descrisa de amicul de la care am inceput discutia dinsus nu exista nici un fel de spatiu. Nici macar cit sa arunci un ac.

Pur si simplu nu exista spatiu. Romanul Prostul de nationalitate romana este fie intru totul multumit de oferta asa cum se prezinta ea, absolut Fantozzian, "non c'e speranza", apucindu-se bizantin chiar sa explice de ce portia scapata pe jos e chiar mai buna decit cea nescapata pe jos (are proteine in plus, nu ?) fie intru totul nemultumit de oferta in intregul ei, "nu-i adevarat tototot ce-o spus", nu se va supune umilintelor de-a fi umilit fiind tinut sa astepte pe scaun intr-o incapere cu aer conditionat scl.

Romanul Prostul de nationalitate romana nu actioneaza rational, trimitind un mesaj in functie de realitate, care mesaj sa varieze in intensitate in functie de intensitatea pagubelor sau cistigurilor, ca nu are asa un exercitiu, si nici prea multa sanatate mintala. Romanul Prostul de nationalitate romana actioneaza in schimb irational, trimitind doua categorii de mesaje : cele foarte abrupt, total si complet pozitive, si respectiv cele prapastios, catastrofic si infernal negative. Alese nu in functie de ceva proprietati ori calitati ale obiectului in discutie, ci, culme a josniciei slugii, in functie de perceptia pe care emitatorul si-a format-o asupra relatiei de putere.

Deci, seful va fi prapastios nemultumit de practicile, rezultatele si livrarile subordonatului indiferent de livrari, in virtutea faptului ca el e sef si subordonatul subordonat, sa pastram clara aceasta diferenta. Nevasta are in schimb datoria sacra (doara o jurat la biserica, nu?) sa fie abrupt multumita de practicile, rezultatele si livrarile sefului sotului, in virtutea faptului ca el e sotul si ce dracu' vrea si curva de ea ?

Traznaia se manifesta peste tot, in toate situatiile, in toate locurile unde interactioneaza romani prosti de nationalitate romana. Si este ridicola, si-i insemneaza cu pata sceleratului in toate cazurile, fara exceptii. Chiar si daca nu exista nici o persoana civilizata cu ei acolo de fata, sa poata face constatarea.

Romania, romanii si tot restul se gasesc, bineinteles, in alta parte.