Tara saraca ? Oameni saraci ?
Citeam pe blogul unei domnite (Daniela Ionita) despre care Fain-ul a decis ca-i draguta chestii zise de copii.
Ce este tristetea?
Tristete înseamnă când un om vine la altul si bea mult.
Ce înseamnă cuvântul “modern”?
Modern e când vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani.
Ambele-s notate ca fiind emise de-un pustan de 7 ani, deci in principiu poate fi acelasi (zic pustan in general, ori baietel ori fetita, totuna).
Ce este Biblia?
Biblia este o carte lăsată de Dumnezeu, ca sa se afle despre viitor; în ea scrie ca vor fi două războaie mondiale si amândouă vor fi câstigate de către romani si chiar asa s-a si întâmplat.
Asta are sase ani, deci inca n-a ajuns la scoala, unde sa ia contact cu mult temuta dogmatizare si dezgustatorul prozelitism ortodox (imi pare rau, atita timp cit umbli sa iti implantezi personalul de vinzari prin scoli ceea ce faci se numeste prozelitism, ca starea naturala a omului e suspiciunea fata de aiureli, nu credinta in ele) atit de discutate recent. Dar aparent a avut acces la parerile unor experti pe probleme de istorie, antropologie, hierofanie si alte chestiuni de care dinsii n-au auzit da' le cunosc mai bine decit oricine.
Ce este ministrul?
Ministru e un om care sta pe scaun si le spune la altii sa facă cerere.
Chiar nu se poate învăta fără note la scoala?
Profesorii nu renunta la note în scoala, pentru ca s-ar lipsi de plăcerea pe care o au când unii elevi ii implora sa nu-i lase corijenti.
Romanii sunt in general de parere ca ei sunt niste oameni saraci. Am mai discutat chestia asta, de altfel, eu o numeam atunci ipocrizie dat fiind ca nu, nu-s saraci, se regasesc poate nu toti in prima zecime, dar vasta si ampla majoritate in primul sfert din locuitorii acestei planete. Si-atunci, daca esti in primul sfert la aliniere la sport nu te consideri scund, daca esti in primul sfert dupa medii nu te consideri slab la invatatura, de ce te-ai considera sarac ?
Romanii sunt in general de parere ca tara lor e bogata. Chestia-i evident rezultatul unui complex de inferioritate supracompensat in potenta. "Nu suntem dar am putea fi", asta-i strigatul de lupta al unui romanism care-a trecut recent de la "nu suntem dar eram" (apud Eminescu) la ceva mai... modern. Totusi, in practica n-am putea fi, si n-am putea fi tocmai pentru ca nu suntem, asa cum neplacut dar altminteri corect sublinia un comentator la discutia despre turism.
Pe scurt, eu propun teoria ca nu suntem, dar asta n-are neaparat a face cu banii, si nu-i o problema de tara saraca / tara bogata sau oameni saraci / oameni bogati. Problema mare-i ca nu suntem niste oameni onesti. Vrem sa fim ministri pentru a spune oamenilor sa scrie cereri, vrem sa fim profesori pentru a ne bucura de placerea pe care-o avem cind unii elevi ne implora sa nu-i lasam corigenti (eventual cu pula in rectul lor, ca sa fie si lacrimile alea garantat 100% autentice) si asa mai departe.
Si ne mai si alegem prost prietenii.
De unde vine obiceiul sa spunem ca trebuie udata încăltămintea sau haina noua?
Obiceiul ca trebuie udata haina sau încăltămintea noua vin de la prietenia omului cu băutura.
Tuesday, 22 November 2011
Greu mai esti! Abia am reusit sa te urc pe Fain. M-au trecut toate apele...
Da' ai dreptate. Nu suntem saraci, suntem comozi inainte de a fi lipsiti de onestitate. Suntem multe altele. Din pacate.
Tuesday, 22 November 2011
Haha adevaru-i ca tocmai ce-am mincat bine, poate fi de la aia.
Si-n rest... poate incet-incet se mai spala.
Tuesday, 22 November 2011
Pai sa iti fie de bine! Cica la anul ploua mai mult! :P
Tuesday, 22 November 2011
Imi pare ca zice bine Sonia ce zice. Dar altminteri n-ar fi rau macar daca ar fi toti romanii asa de convinsi de cat de saraci sunt incat de disperare s-ar pune pe treaba. Saracia exista, dar e cam de alta natura as spune, nu de resurse brute (inclusiv inteligenta).
Tuesday, 22 November 2011
Nu atit saraci cit lipsiti.
Tuesday, 22 November 2011
Saracia nu e o lipsa de diverse? Ori ce este?
Tuesday, 22 November 2011
Eşti sărac, ai o lipsă (impropriu spus). Sărăcia este existenţială, lipsa - posesivă. Sărăcia ţine de a fi, lipsa - de a avea. Mie îmi lipseşte un Maybach, lui Gigi Becali îi lipseşte un avion.
Sau nu-i lipseşte.
Tuesday, 22 November 2011
Ce-am vrut sa ilustrez prin respectiva diferenta este exact povestea cu porcii si diamantele, la care faceam aluzie si-n observatia aia ca prostului poti sa vrei sa-i faci bine ca tot rau ii vei face : saracia se poate foarte usor rezolva, nu-i decit o problema de bani. Om sarac + bani = om nesarac. Lipsa in schimb e mult mai grava, om lipsit + mijloace = om mort sau in general dezastru.
De ce cistigatorul la lotto sfirseste in general prost ? Pentru ca el nu era atit sarac cit lipsit inainte de-a cistiga la lotto. Si cistigul i-a "rezolvat" ambele probleme.
Tuesday, 22 November 2011
Păi sigur că o mare parte din delincvenţi sfârşesc după gratii, dar asta are de-a face mai mult cu delincvenţii în particular decât cu societatea în general. Din acelaşi motiv eu n-aş acorda prea mult credit celor care joacă la loto, aşteptând câştiguri fabuloase din nimic. Dar mă îndoiesc că cel care munceşte pentru a-şi cumpăra un apartament, cel care pleacă în Spania şi vine cu bani şi-şi deschide o firmă etc, ar sfârşi la fel de prost dacă ar găsi cumva pe jos premiul de la loto.
Pe de altă parte, prostia are multe faţete şi este prezentă la toate nivelele. Există o grămadă de actori bogaţi care-şi cumpără pământ pe Lună sau plătesc psihologi pentru a-i ajuta să suporte despărţirea de fosta, milionari care-şi doresc să devină miliardari, şefi peste o mie oameni care-şi doresc să devină şefi peste un milion de oameni şi exemplele pot continua la nesfârşit...
Opusul sărăciei este bogăţia dar atunci când definim bogăţia are loc un fenomen curios care ne face s-o definim în raport cu dorinţele noastre, care niciodată nu-s satisfăcute. Este semnificativă din acest punct de vedere ecuaţia de mai sus: om sărac + bani = om nesărac (dar niciodată om bogat). Din acest punct de vedere chiar şi oamenii care au cei mai mulţi bani din lume sunt demni de milă deoarece chiar dacă nu sfârşesc într-un şant, sfârşesc într-o goană nebună după şi mai mulţi bani, deşi nu vor cheltui niciodată cât deja au.
Dacă există un criteriu obiectiv pentru a defini sărăcia atunci care e pragul peste care nu mai eşti sărac? Iar dacă definiţia este una subiectivă atunci un director de liceu care trăieşte decent poate fi mai bogat decât Bill Gates care scoate versiune după versiune de Windows.
Wednesday, 23 November 2011
Evident, experimentele teoretice sunt o imposibilitate. Cine stie ce-ar fi cu ala dac-ar gasi tezaurul ? Din asa ceva pot iesi eventual filme bune.
In cadrul mai larg al actorilor bogati care-si cumpara pamint pe Luna (ce bine suna asta, pamint pe Luna, e de necrezut cit de puternic-expresiva-i asa, de buna voia ei, limba asta) voi mentiona ca eu mi-am cumparat bitcoini. Pai nu ?
Saracia este in general o problema de perceptie a alteritatii. Am mai zis pe undeva de romanii care traiesc din doua-trei sute de dolari pe luna si totusi, isi plimba copiii prin parcuri si planteaza flori in fata blocurilor versus americanii care traiesc "in ghetto" cu ceva intre dublu si triplu venit lunar, pentru care nu tre' sa se duca la nici un servici si in schimb stau si proptesc stilpii uitindu-se urit la trecatori. Si se mai impusca din cind in cind. Cine-s saracii, cum si de ce ?
Wednesday, 23 November 2011
Daca am inteles bine articolul atunci definitia emisa de tine in comentariul #7 ar trebui sa fie fix inversa (*) - saracia este absenta posesiei brute/materiale, insa lipsa este absenta spiritului care cere cunoastere, o lipsa de completitudine a fiintei.
Opusul termenului "lipsit" este avut, si avutia nu se confunda cu bogatia. Avutia poti zice ca-i spirituala, si poate de aia omul inteligent&invatat nu-i niciodata singur sub cerul albastru. Lipsa avutiei nu se poate rezolva decat prin educare sau moarte, care-i mai aproape de subiectul uman. Eventual deznodamantul se poate amana aruncand cu bani inspre el.
Generalizezi cand spui ca dorintele nu-s satisfacute niciodata. Dorintele materiale care tot cresc sunt doar un semn ca arunci cu banii inspre o lipsa din alta categorie, si nu toate lumea confunda cele doua categorii in discutie. Cine e potent isi satisface dorintele de avutie la discretie. Totusi cred ca ai dreptate intr-un anume fel - prezenta bogatiei reuseste sa le sublinieze uneori oamenilor lipsa avutiei proprii, imbogatitilor din afaceri necurate sau de la loto.
Ba fix bogat, intelegand in sensul material.
Poti alege un al treilea termen, spre exemplu "implinit", pentru a desemna omul care-i si avut si bogat. Daca vrei sa-l compari pe Gates cu un directoras atunci verifici daca-s impliniti si in ce fel. Ambii au poate suficienti bani incat sa se bucure de viata proprie, o aproximare a existentei starii de nesaracie. Apoi vezi cat is de multumiti spiritual, ce fel de oameni or ajuns, cu ce idei au luat in contact, evaluezi cumva si avutia. Nu vad de ce ai insista sa cuantifici greu-cuantificabilul, dar fie.
~~~
* M-am intrebat de ce te-ai apucat sa folosesti termenii cu alt sens, in ambele comentarii. Si m-a pocnit .. pentru ca oricum toata lumea stie ce-ai vrut sa spui. As zice ca-i apud dadatroll ("intelegi ceam vrut sa spun") dar cred c-ai reusit sa reintroduci expresia in folclorul local cu un sens intarit, deci creditul e al tau.
Wednesday, 23 November 2011
... Evident, comentariul dinsus era adresat lui Lotus. Da' a durat ceva scrierea lui si mi-au luat-o elementele dusmanoase inainte.
Wednesday, 23 November 2011
Cu mentiunea ca adeseori ceea ce pare ca amina deznodamintu-l grabeste, zic ca nici un efort nu-i degeaba, chiar si daca elementele dusmanoase o iau inainte :p
Scapa totusi o chestie importanta aici : omul implinit (adica multumit ?) e omul mort. Cine nu-si pastreaza vie capacitatea de-a fi nemultumit (de preferinta nemultumit de sine) n-are cum sa produca altceva decit matreata. E si nemultumirea asta un lucru bun, ca orice rau, cum e si implinirea mare blestem la casa omului, ca orice lucru de dorit.
Dadatroll facea misto.
Thursday, 24 November 2011
@Mircea Popescu
Ideile din comentariul meu erau că bogăţia este apreciată subiectiv şi de obicei "te prinde", adică cu cât ai mai mult cu atât îţi doreşti şi mai mult.
Într-un anumit sens ai dreptate cu faptul că omul împlinit e un om mort. Adică dorinţele sunt motorul vieţii şi al acţiunii. Dar poate că ar trebui să avem în vedere şi calitatea lor... Altfel, e plină lumea de dorinţe. Beţivul, de exemplu, îşi doreşte cu ardoare un pahar de ţuică. În cazul lui, un abuz s-a transformat treptat într-un viciu, el devenind sclavul alcoolului şi nu invers. Cam aşa ceva e şi cu banii. Care este motivaţia care ne face să-i dorim? Că banii sunt doar nişte hârtii sau metale. Ce ne pot asigura ei? În momentul în care deja rămâne după moartea ta o avere iar tu ţi-ai petrecut toată viaţa încercând să faci şi mai mulţi bani, părerea mea e că ai avut o problemă.
@dAImon
Ai dreptate cu starea de împlinire. Eu nu vorbesc la modul prostesc, gen tu câştigi 600 de lei lunar şi zici că e ok. Că nu prea e. Dar la extrema cealaltă unde deja faci cadouri în apartamente şi banii au rămas totuşi preocuparea ta centrală, unde-i eliberarea faţă de ei? Cel care n-are bani, înţeleg. Are o scuză, e preocupat de bani că le duce lipsa. Dar cel care are s-ar presupune că şi-a rezolvat această problemă, nu? Banii sunt până la urmă un mijloc sau un scop? Şi mai ţinem minte ce scopuri avem sau am intrat pe modul "gain money"?
Thursday, 24 November 2011
@Lotus Poate ca, desi am cunoscut si betivi pentru care betia era, obiectiv si cu toata onestitatea, starea optimala.
Banii nu sunt hirtiile si metalele mai mult decit tu esti o patratica albastruie. Hirtiile si metalele-s doar semnul banilor, dar banii sunt altminteri semnul suprematiei si ca atare te asigura ca esti deasupra altora. Pur si simplu.