Superpreimaginarium

Tideland e un fel de versiune anterioara si mai reusita a Imaginariumului lui Terry Gilliam.

Povestea-i cam urmatoarea : o femeie are doi copii, un baiat si-o fata.

Cei doi copii se iubesc, prin care expresie intelegem ca copuleaza. Din aceasta fapta (sau ma rog, fapte, nu e clar) rezulta un baietel, epileptic si cam debil mintal. Fata ramane cu ma-sa, care la un moment dat moare si este impaiataⁱ. Baiatul pleaca in lume, unde isi gaseste o curva drogata si instabila emotional (da' cu un suflet jegos numa' bun de-o reprezentare comuna a mizeriei claselor de jos) careia-i face o fetita. Fetita e o fiinta puternica, solara, o stinca. Isi creeaza (dar nu ca refugiu si nici din disperare, ci pur si simplu ca manifestare a fortei ei vitale, incapabila de-a fi cuprinsa adecvat de-un singur plan al existentei) o lume imaginara populata de capate de papusi si personalitatile lor, cu un destul de pronuntat iz de Alice in Tara Minunilorⁱⁱ.

Curva drogata si instabila emotional face o embolie pulmonara si moare. Isi capata o barja vikinga cu ciocolata, pantofi si sclipiciuri, da' nu i se da foc (pentru ca o fetita de zece ani are mai multa minte decit un tantalau de 50), iesind in tot cazul din peisaj. Baiatul si cu fetita lui pornesc spre matricea originara, unde el va muri de-o supradoza cu o promptitudine demna de Monty Python, iar fetita va redescoperi baietelul, de care se va indragosti, cu care se va pupa, dar caruia nu ii va face un copil.

Ci, in loc, prin sacrificiul dement si neconsimtit al lumii intregi personificate intr-un rechin-tap ispasitor si rapitor de otel, timpenia funciara a microlumii formata din niste taranoi timpiti, bilute de cacat desprinse de pe-un floc din curul Timpului si aterizate din nefericire intr-o foarte frumoasa cimpie la noi aici pe Pamint este cumva reechilibrata. Va dati voi seama, noroc cu o baba chioara, un handicapat si-o copila de noua ani ca si-o gasit intr-un sfirsit civilizatia umana rol, loc, scop si implinire : va exploda toata ca sa nu mai fie ei chiar asa de dezechilibrati. Sigur ca da, asa se va si intimpla, fara indoiala. In filme.

Fetita (Jodelle Ferland) este talentata vocal dar are degetele prea scurte si prea butucanoase pentru rol adica de fapt nu, ci tocmai adecvate. Avind in vedere ca-i nascuta in '94 si ca deja a jucat in mai multe filme bune decit toate asistentele de prin platourile televiziunilor romanesti adunate, plus toate mincatoarele de fotbalisti, cintaretele, animatoarele scl (per total aproape un milion de pizde relativ proaste) teoriile socialiste par sa nu se simta chiar asa de bine. Voi de ce nu puteti fi ca ea, apropo, fa, tutelor ? A, da ? Bine. Viitorul suna bine, pe bune, am gasit inlocuitor de Angelina Jolie.

Janet McTeer e in principiu acrtita de TV si cam necunoscuta, da' face un rol foarte bun, testament teoriei ca din oricine poate iesi un erou daca are un sergent bun. Brendan Fletcher se afla cam fix in aceeasi situatie, cineva tre' sa-i faca statuie lui Gilliam, pe bune acuma, nu inteleg ce-o tot frecati la rece cu Trier, cu Allen, cu Bergman, cu nustiucine. Cit ce priveste filmele de arta Gilliam e cel mai bun regizor al momentului, de departe. Foarte, foarte departe.

Am lasat la sfirsit cinematografia de-al dracului. E excelenta. Exceptionala. Fantastica, in toate sensurile termenului. Daca se strica Matrixu' urit de tot si fara back-up-uri se va putea in mare parte recupera pornind de la schitele din filmele lui Gilliam (ca si Brazil e tot asa facut, si zisul Imaginarium idem).

Nu sunteti oameni daca n-ati vazut filmul asta.

1. Hitchcock eatcher heart out. [↩]
2. Cu care ocazie isi ia Touffle niste clasa de n-o poate duce. [↩]