Subiectul discutiei ?

Wednesday, 16 March, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Un politician anonim :

Prevederea de 3% deficit în Constituţie e o uriaşă prostie, cred că i-a fost inspirată de noul său prieten, Viktor Orban, că am vazut că şi Viktor Orban vrea să modifice Constituţia. Deficitele şi, în general, economia nu ţin cont de deciziile politice ale lui Băsescu. O prostie de genul ăsta numai la Viktor Orban am văzut şi am văzut că Traian Băsescu, în Europa, în afara de Viktor Orban, nu mai are niciun fel de partener, nimeni nu mai vrea să stea de vorbă cu el. S-au găsit amîndoi: doi oameni la fel de înguşti în gîndire, la fel de dornici de putere absolută. Şi, repet, pentru noi prietenia dintre Băsescu şi Viktor Orban e un pericol pentru noi ca ţară şi ca poziţie în Europa.

Problema cu discursul nu-i ca omul a invatat de-acasa niste directii si niste fagasuri si incearca sa traga caruta vorbelor incolo. Indiferent de orice altceva. Pina la urma asa se desfasoara toata politica, daca aveti impresia ca un politician raspunde la o intrebare comiteti gresala aia cu corelare=cauzare. De fapt el nu raspunde la intrebare, ci pur si simplu s-a nimerit sa fie intrebat o chestie suficient de aproape de ce avea el pregatit de-acasa sa raspunda. Fara intrebari din partea jurnalistilor de casa politicienii in general ar arata cam ca si asta, pierduti intr-un nor haotic de cuvinte fara intensiune.

Problema cu discursul e diferenta foarte mare intre tema discutiei si spatiul simbolic al raspunsului. Era ceva sceneta umoristica parca de-a lui Mircea Crisan, in care un elev nepregatit (Florin Piersic) o tot tragea pe singura lectie de-o stia el, "castravetele este un fruct dicotiledonat, de culoare galben-verzuie, care face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina în formă de vrej si contine 85% apa". Idem si la fel : Traian Basescu este rau si dictator si are un singur prieten premierul ungar cu care noi ar trebui sa fim dujmani mama lor de bozgori.

Diferenta asta asa mare si labartata intre ce este in fapt si ce vorbim in discutii indica o foarte mare granularitate a discursului : daca ai in cap multe teme pregatite de-a gata, si raspindite cit de cit pe spatiul posibilitatilor, orice intrebare concreta va nimeri undeva intre ele, la relativ mica distanta de una. Daca in schimb ai in cap putine teme, e destul de probabil sa nimeresti o intrebare care n-are absolut nimic de-a face cu ce ti-ai pregatit tu sa spui. Asa cum s-a intimplat si aici. E drept ca oamenii politicienii civilizati prinsi in situatia asta se scuza si refuza sa raspunda, dar la noi alternativa nu-i posibila din mai multe motive (in principal ala ca romanul nu crede ca-i onest ori respectabil intelectual sa nu discuti despre ce nu cunosti, adica acele teme asupra carora ai reprezentari mentale de o granularitate mare).

Poate parea un lucru bun, la prima vedere, sa ai idei putine dar fixe, ca despre asta-i vorba. Poate parea un lucru bun pentru ca-i foarte usor sa te intelegi bine cu un personaj cu idei putine si fixe : le inveti si le eviti. Eventual ii dai dreptate daca devine agitat si discutia poate continua. De fapt, in cazul oamenilor cu idei fixe, putinatatea ideilor se constituie intr-un avantaj : cu cit sunt mai putine cu atit se intimpla mai rar sa tulbure conversatia normala cu prostiile lor. Asta-i si motivul profund pentru care Ponta & Antonescu cred ca putinatatea ideilor lor prezinta un avantaj electoral (reprezentat gresit de ei lor insile drept "claritate de mesaj" - o idee absurda in conditiile in care nu exista de fapt un mesaj).

Din nefericire, in lumea reala acest avantaj cu aroma de senilitate e un mare si lat dezavantaj : impiedica adaptarea discursului la realitate, si ca atare impiedica gasirea de solutii eficiente la probleme reale. Ori politica tocmai asta e, in totul ei si in complet dezinteres fata de naivitatile ori prostelile participantilor, ca se cred ei politicieni sau ca au chiar si certificat. Politica e arta si stiinta gasirii de solutii eficiente la probleme reale.

Si ca atare, tipul incapabil sa recunoasca problemele reale e incapabil de a fi politician. Cel ce nu reuseste sa gaseasca solutii eficiente e un politician mai slab sau mai putin inspirat, tot asa cum un arhitect care construieste case urite este tot un arhitect, sau un chirurg care taie larg si lasa cicatrici urite e tot chirurg. Dar cel ce nu reuseste sa recunoasca problemele reale nu este politician deloc, tot asa cum un arhitect care nu reuseste sa inteleaga daca e nevoie de-un pod sau de-o gura de mina nu-i de fapt arhitect, ori un chirurg care nu reuseste sa identifice organul de taiat nu-i de fapt chirurg.

Problema mare cu Ciomu a fost ca taindu-i aluia puta a demonstrat nu ca-i un chirurg slab, ci ca nu-i chirurg deloc. Problema mare cu Ceausescu a fost ca a demonstrat nu ca-i un conducator slab (aia fusese decenii) ci ca nu-i conducator deloc, si problema mare cu Ponta este ca de cite ori are ocazia demonstreaza nu ca-i un politician slab, ci ca nu-i politician deloc.

Sigur ca in tara salahorilor - blogeri si-a spagatistilor - formatori de opinie un tip poate juca rolul de politician fara sa chiar si fie. Dar spre nenorocul lui bunastarea tarii e legata de disparitia lui, si nu cred sa existe lucru mai trist pe lumea asta decit situatia in care cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru meseria ta este sa te arunci in fintina.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.
Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.