Statistica da rezultate uimitoare...

... daca sunteti noi pe lumea asta, bineinteles.

Fapt este ca avind la dispozitie un an si mai bine de date agregate de pe fain, pot face niste observatii statistice garantate sa va dea pe spate. Sau nu. In orice caz, poftiti :

I. Oamenii sunt semnificativ mai inclinati (doua ordine de marime) sa adauge un articol de pe blogul lor decit de pe blogul unui prieten/ruda/cunoscut de care n-am auzit. Chiar daca este aproximativ a cincizecea (suta ? mia ?) oara cind adauga un articol de pe blogul lor propriu. Poate ca ne-am uitat ? Poate ca n-am inteles exact cit de des scriu ei, cit de variate abordari poseda, cite numeros de minunate stiluri diferite, cite idei proaspete si nemaivazute, cite intimplari socante li se intimpla lor, doar lor, numai lor, dintre toti cei pe care-i cunosc ei, ei, ei si numai ei sunt demni de atentie!!!

La prima vedere rezultatul asta pare contraintuitiv. Pe un site creat pentru a da o sansa la expunere globala acelor "blogeri mici" care altfel se pling ca nu au sanse sa acceada la asa ceva, si intr-o lume construita pe teoria ca "bogatul nu crede la sarac", si respectiv numai cei mici, slabi, nedreptatitii soartei sunt capabili sa inteleaga lumea "asa cum este" te-ai astepta sa vezi manifestata si in practica amplificarea altruismului pe masura ce te indepartezi de elita pe care o propune ideologia.

Ideologia e bineinteles falsa, cei mai aspru elitisti (dupa manifestari) sunt fix cei mai prapaditi si cei mai saraci, atita doar ca ei recunosc o elita foarte ingusta (compusa, in general, strict din ei insisi) si nu-i intereseaza absolut nimeni ori nimic altceva. Stiam asta, da' confirmarea neostoita in practica a chestiei este oarecum amuzanta, asa cum era amuzanta constatarea in practica a preocuparilor sexuale ale femeilor in perioadele cind "doar barbatii vor sex".

Pe de alta parte, chestia nu-i neaparat uimitoare. Societatea educa omul sa fie absolut obsedat cu sine insusi (pentru cine munciti ? a, pentru dumneavoastra, nu pentru un sef de trib, boier, stapin feudal etc ; pentru cine faceti cumparaturi in magazin ? a, pentru dumneavoastra, nu pentru stapin etc) si ca atare... omul e obsedat de sine insusi.

Daca miine se deschide intre McDonalds si KFC un restaurant unde cei mai buni chef-i ai lumii gatesc mincare din cele mai fine ingrediente, chestii care ar costa o mie de dolari portia pe piata libera, dar le ofera populatiei in regim de all you can eat buffet, trei lei intrarea cu conditia sa aduca un om nevoias, cam citi vor merge sa manince zilnic acolo cu... nevasta ? Dupa statistica, cam 80% asa. Chestia asta e asa de bine cunoscuta incit are si un nume de specialitate, ii zice Sturgeon's Law.

II. Oamenii sunt mai inclinati (un ordin de marime) sa discute decit sa faca. Pur si simplu, intre a spune o poveste si a face o chestie ce are macar sanse de-a deveni o poveste oamenii prefera prima alternativa.

Nu-i nimic rau in asta neaparat, povestirea serveste multe roluri sociale, culturale, educative, de calibrare, de relaxare si dizolvare a frustrarilor, povestea e practic mecanism parte a functionarii normale a creierului, asa incit comparatia nu-i neaparat cinstita - este de fapt oarecum echivalenta cu a observa ca google pune reclame pe paginile de cautare indiferent dac-a gasit ce cautati sau nu.

Totusi, din perspectiva celor care depind de actiune toate aceste explicatii probabil suna mai degraba a justificari. In tot cazul stiu ca-n Romania care astepta dupa salvare de la americani faptul ca ei isi petreceau timpul sporovaind prin China la cel mai inalt nivel n-a trecut nici neobservat si n-a fost nici bine primit.

III. Oamenii nu sunt inclinati sa povesteasca prietenilor ce fac. Pur si simplu, ca o manifestare a exploziei de altruism si comunicare autentica in straturile adinci ale societatii facilitate de Internet, nimeni nu-i capabil, inclinat sau dispus sa spuna ce face. Nimanui.

Cam asa se explica de fapt, cel putin pentru mintea mea, succesul unor traznai precum twitter sau foursquare. Nu-i gaselnita tehnica pe care se bazeaza ele, twitter a existat implementat pe platformele pe care rula PDP10, de exemplu, acum jde ani. Pur si simplu oamenii sunt fascinati de posibilitatea de-a comunica celorlalti o farimita infima din viata lor.

Mica, minuscula, irelevanta si neimportanta, pentru ca mai mult de atit NU SE POATE!!! De ce nu se poate ? Din acelasi motiv pentru care toate geamurile de la bai trebuie sa fie mate. Crezi tu ca-i pasa cuiva de trupul tau buhait cit sa se oboseasca sa se uite ? Slabe sperante, da' nimeni nu-si pune problema-n termenii astia (rationali, adica). Pentru ca toata lumea are probleme mult mai importante, si abordari mult mai interesante, care se pot rezuma relativ simplu sub forma canonica eu, eu, eu, eu, eu, eu, eueueueueueueue. Intimplator, asta-i si motivul pentru care chestia zisa European Union nu va disparea niciodata : NU SE POATE ASA CEVA!

IV. Oamenii sunt semnificativ neinclinati (doua ordine de marime) sa impartaseasca altora metodele de facut papica descoperite de ei.

Fapt este ca vinzarea karmei este principala sursa financiara pentru mediul online romanesc la ora actuala (da, stiu, x-ulescu face bani din vindut reclame pe blog, sigur ca da, y-greceanu face bani din dat click-uri pe ele, sigur ca bineinteles, da' stiti ce ? mai bine laissez). Cei ce-au descoperit chestia o pastreaza cu sfintenie pentru ei. Cei care o descopera o descopera in proportie covirsitoare de capul lor propriu, si nu pentru ca le-ar fi spus cineva.

De ce ? Ei, pentru ca numai saracul crede la sarac, si pe masura ce ne indepartam de elite, de aia care is sus, au, fac, pot, scot bani etc, lumea devine tot mai altruista. Zau. Oricit de contradictoriu realitatii si experientei ar suna, este adevarat. De ce nu credeti ? Haterilor invidiosi care sunteti.

In realitate, faptele sunt destul de simple, oricit de trist ar putea parea asta : intr-o lume in care elitele-s vinovate de o tendinta de-a tine pentru sine in 9x% din cazuri, chestia asta le deosebeste de masse prin aceea ca massele au aceeasi tendinta in 99,99x% din cazuri. E comod si da bine sa postulam inversul, da' e si neadevarat. Pe vremea cind comunicarea se facea in scris si massa nu stia sa scrie asemenea neadevaruri erau mai greu de demontat, da' de cind cu Internetul s-a disipat negura aia.

Elitele sunt elite pentru ca asa discutabile, pline de vini si bube cum se gasesc ele constituie totusi o alternativa preferabila. Politicienii aia hoti care fura si nu se gindesc decit la ei, desi intr-adevar fura si se gindesc numai la ei totusi fura mai putin si se gindesc numai la ei mai putin decit ar face-o cetateanul mediu. De-aia si sunt ei politicieni iara cetateanul mediu nu-i nimic.

Sigur, statistica minte. Doar ca nu pe mine.