Sarpele si curcubeul

Filmulⁱ e un fel de totem al necredibilului. Cu exemple : ceva profesoras/cercetatoras/omulean de stiintuca din Boston, Massachusetts, Statele Unite ale Americii merge-n expeditie prin Haiti, care din ceva motiv nu mai este o jumatate de insula in Caraibe, vis a vis de Republica Dominicana, ci a devenit cumva misterios un petec de jungla prin Amazonia. Ca de-aia.

Pina aici n-ar fi asa grav, adevaru-i ca mare obsesie pe astia cu arheologia, antropologia scl de prin Mass. sa faca excursii-n Amazonia, cit am stat eu acolo sase luni au plecat minim douazeci de expeditii, sute de oameni. Da' ca sa vezi chestie, omuleanul nostru are un profesor "si prieten". Care-i om de stiintuca si el, bun ? Si care cauta sufletu'. Pe bune, ca asta fac oamenii de stiintuca, cauta chestii paralogice, piatra filozofala, sufletu', coaiele lui Iosif, batista in care-o scuipat Maria, chestii de-astea de baza in desfasurarea evenimentelor din pararealitate. Se pune la un moment dat problema ca un negru de-ala de prin Haiti a murit acum sapte ani, o fost ingropat, da' acum e viu. Tot ala!!!1unuzece.

De ce tot ala ? Pentru ca TOT ALA! Ca de-aia! Se propune in film, "o fi avut vre-un geaman". Nu! De ce nu ? NU! Bine, s-o fi incurcat foile in spital. NU! E tot ala!!1 Cam asta ar fi diferenta intre oamenii de stiinta si oamenii de stiintuca : primi cauta chestii reale-n lumea reala, ultimii cauta chestii imaginare in lumea reala. Primii aleg cea mai simpla explicatie, ultimii aleg cea mai... ma rog, convenabila explicatie (sub aspectul ca daca ala intr-adevar era pur si simplu o confuzie birocratica nu mai aveam film [si nici carte, care-i cam la fel de proasta]).

Deci, avem un "profesor" si asa-zis "om de stiinta" care-i angajat in a) cautarea sufletului si b) n-are nici o preocupare pentru lama lui Occam, de care nici n-o auzit. Ci pune el temei pe cuvintu' unui doctor din Haiti, si e convins odata cu capu' ca evidentele populatiei tinute de aia de-acolo, negroteii aia imputiti, reflecta realitatea corect o decada intreaga la rind. Ca de-aia. Si mai avem un elev al lui, care-i spune Schoonie (cind pe el il cheama Schoonbacher). Pe bune, nu e plina lumea de profesori universitari incintati sa le spuna stundetii Ghita cind pe ei ii cheama Gheorghe, si Putulica daca ii cheama Putulan ?

Indiferent de toate astea, eroul, profesorul lui si ceva patron de firma de medicamente is toti trei convinsi ca exista un anestezic. Cum au ajuns la aceasta comuniune de opinie ? Pai ca omulenii de stintuca : spontan. Pur si simplu is toti de-acord, brusc si inexplicabil. Ca posedati, asa (de scenarist). Ce dezbateri, ce argumente. Este ba! Ca de-aia! Au chiar si niste teorii despre cace si cacum : vor folosi respectivul anestezic pentru a anestezia oameni, ca 50`000 de oameni mor in fiecare an in SUA din cauza de anestezie, ca dau in soc. In realitate mor cam 500 pina la 1`000 de cetateni din soc anafilactic, si doar o parte din astia ca rezultat al anesteziei, majoritatea de la mincaruri si intepaturi de insecte. Da-n fine, nu-i ca si cum stie cineva care-s primele zece cauze ale mortiiⁱⁱ sau citi oameni mor pe an si din ce sau chestii. Si anestezicu' ala... poate-i neurotoxic si ca atare inutilizabil in practica medicala. A, nu e ? De ce ? De-aia ? Si de unde stiti ? Da ?

Bun, si pe urma se merge la fata locului, unde se constata ca a) jeg si mizerie si respectiv b) si aici citez : "Ce-a zis sora lui are sens. Christophe e obsedat de moarte. O sã-l gãsim.". In caz ca nu v-ati prins : il cauta in cimitir pe Cristophe, mortu'. Logic, nu ? Deci in cimitir e mortu'. Si ei il cauta (fara lopeti). Dupa care... "Asta ai spus si-n ultimele trei cimitiruri în care am fost." Deci bun tati, au luat cimitirele la rind, si n-au gasit morti in ele. Numa' vii, sau ceva, nu e clar. Da-n asta al 4-lea cimitir e ceva miscare. Si astia brusc excitati : Cristophe!!!

Da ma tata, e Cristophe. Stiti, sa va impartasesc un secret : si io am fost noaptea prin cimitire. Cu pizde. Sa le fut. N-am idee de ce, banuiesc ca-i un ritual de trecere adolescentin. Deci, ca principiu general, daca auzi miscare noaptea intr-un cimitir, cel mai probabil is niste adolescenti. Ca numa' sed si-si povestesc, ca se pipaie, ca se chiar fut astea-s deja detalii, da' cert e ca daca auzi miscare, cel mai probabil is ceva adolescenti. Iara daca nu-s adolescenti, atunci is probabil ceva vagabonzi. Iara daca nici (da' deja am ajuns in zona mai-mult-decit-improbabililui, bun ?) atunci o fi un violator. Da' garantat, intotdeauna si fara exceptii nu va fi acolo Cristophe.

Ma rog, cred ca v-ati cam format o idee ce e cu filmul asta. E bun de facut biza, daca aveti gust pentru aceasta activitate sociala (e ca un fel de mima, sa zicem). Si ma rog, poate e bun si de tortura, n-am idee.

1. The Serpent and the Rainbow, 1988, de Wes Craven cu Bill Pullman. [↩]
2. Boli de inima : 616`067 decese / an ; Cancer: 562`875 decese / an ; Atac cerebral : 135`952 decese / an ; Boli pulmonare cronice : 127`924 decese / an ; Accidente : 123`706 decese / an ; Alzheimer : 74`632 decese / an ; Diabet : 71`382 decese / an ; Gripa si pneumonie : 52`717 decese / an ; Nefrite, nefroze si alte boli renale : 46`448 decese / an ; Septicemie : 34`828 decese / an. Date din 2007. Ca sa stiti. [↩]