Romanul preadestept

Spuneam intr-un articol precedent

contrar teoriilor pe care le-ati auzit probabil frunzarite pe la "conferinte", antreprenoriatul romanesc este fix 0 la ora actuala, ± o guma de mestecat deja partial mestecata

Motivul pentru care antreprenoriatul romanesc se afla (si-i indiscutabil ca intr-adevar se afla, bine ?) intre zero si epsilon nu-i, cum fara indoiala ca ati auzit frunzarit pe la conferinte, ca "nu sunt bani in piata". Povesti si aiureli, intr-o tara plina pina la refuz de Bugati, Maseratti si Etceterati banii chiar nu-s problema, si cine vinde gogosi de-astea nu doar ca ma-sa-i myspace, da' si tac-su idem, ba chiar mai rau decit atit.

Motivul pentru care antreprenoriatul romanesc se afla intre zero si epsilon il constituie romanul preadestept. Sa intelegem cu exemple.

Fie entitatea A, care poate contribui 20 de UIE (Unitati Internationale de Efort). Fie si entitatea B, care poate contribui 30 de UIE. Fie de asemenea situatia avantajoasa in care din combinarea celor 20 de UIE de la A cu cele 30 de UIE de la B poate rezulta o valoare de 1,000 de euro.

Solutia stabila pentru aceasta problema este o companie din care B sa posede 60% si A sa posede 40%, si care sa le combine UIE-urile, sa produca valoarea, s-o schimbe pe bani si sa le imparta banii : 400 euro bani pesin lui A si 600 euro bani gheata lui B.

Daca A si B sunt romani preadestepti, ce se intimpla e cam asa :

• cei doi petrec semnificativ mai mult timp decit e cazul incercind sa negocieze o intelegere din care sa rezulte compania, adeseori nereusind nici macar sa ajunga la un capat in timp util, ceea ce duce la mii de euro pierduti sub forma de oportunitati ratate, da' ce mai conteaza ?
• odata (prin absurd) contractul semnat si compania formata, A descopera ca daca livreaza doar 18 UIE din cele 20 angajate poate folosi 1,5 UIE pentru a-l imbrobodi pe B si 0,5 unitati pentru a-i fura un pix (in valoare de 0,5 euro).
• intrucit dupa mintea cea putina a romanului preadestept A cei 400 euro care vor rezulta in viitor din respectarea contractului sunt deja ai lui de drept, situatia in care le mai adauga 0,5 euro din vinzarea pixului furat de la B este o optimizare locala, asa ca purcede la implementarea ei.
• B foloseste 2 UIE din cele 30 pentru a-l spiona pe A, ii descopera planurile si fie foloseste inca 5 UIE pentru a-i fura acestuia niste suluri de hirtie igienica (in valoare de 1,3 euro), care astfel sa-l "razbune", fie foloseste 7 UIE ca sa-si pazeasca in toate momentele toata averea de pixuri, sapun lichid si rezerve pentru capsator (in valoare agregata de aproximativ 7,8 euro).

Iata cum in acest mod simplu proiectul va fi executat partial, undeva intre 90 si 70%, rezultind niste beneficii situate oriunde intre 900 si 700 de euro. Cel mai probabil proiectul nu scaleaza, in sensul ca daca mergeti la restaurant si comandati o cana de suc de portocale, nu veti fi dispusi sa platiti 70% din pret pe o cana din care cineva a baut 30%. Ca atare, preadesteptul de A si cu preadesteptul de B au mare noroc daca vor face impreuna 600 de euro cu atitudinea lor de preadestepti ce sunt ei.

Pe care, bineinteles, B va considera ca-i merita in totalitate, conform cu evaluarea initiala, si ca e vina lui A si sa se descurce, in timp ce A considera ca minim 579,5 euro i se cuvin lui, din care 400 in conformitate cu intelegerea initiala si inca 179,5 ca indeminzatii pentru ca l-a suferit pe idiotul de preadestept B. Asa ca pot sa se incaiere linistiti, aducind intr-un final de-acasa fiecare citeva jdemii de euro ca sa-si repare falcile, sa-si tocmeasca oasele rupte, sa plateasca avocati, se scoata din inchisoare si asa mai departe.

O economie functionala nu poate sa functioneze cind un schiop anonim ii povesteste unui "manager" aparent complet lipsit de barbie ceva prostii ridicole ca de la "vagabond batrin" la "vagabond tinar". Pentru ca economiile nu functioneaza pe baza de vagabonzi.

Economiile functioneaza pe baza de profesionisti.

PS. A, am pus dublu-t-urile aiurea ? Da ? Vai, vai. Ce cocalari sunteti voi.