Reflectarea copilului anal

Diana Coman : Hm... Imi pare cam...cum sa zic, rant?
Mircea Popescu : E de fapt partea introductiva a unei serii de trei articole (1, 2, 3). Definitiile.

Diana Coman : Adica descrii o abordare, dupa care decretezi ca dom'le, abordarea asta nu poate fi corectata nici cu discutia, nici cu bataia si in general cu nimic. Ceea ce.. o fi, dar nu e musai sa chiar fie.
Mircea Popescu : Sa chiar fie ce, corectata ?

Diana Coman : Sa fie sau nu corecta, concluzia ta cum ca nu poti corecta abordarea.
Mircea Popescu : Pai nu-i musai, nu.

Diana Coman : Ca nu-i musai e una, dar nici nu-mi pare ca argumentezi cumva ca ar fi, adica doar o enunti si... Nu stiu, cititorul crede sau nu.
Mircea Popescu : Pai daca i se potriveste experientei si a ajuns si el la concluzie o recunoaste, daca i se potriveste experientei da' n-a ajuns la concluzie ii restructureaza experienta, iluminindu-l, iar daca nu i se potriveste experientei neaga.

Diana Coman : Ete fleosc. Asta mai ca suna a religie, zau. Daca i se potriveste experientei, de unde stie ca in fapt daca era altul in locul lui, ala n-ar fi obtinut alte rezultate cu plodul? Ca plodul avea ceva cu el personal sa zic.
Mircea Popescu : Tu, io construiesc un sistem de reprezentare, el urmeaza a fi verificat in practica. Nu poti sa te plingi de cineva care emite o teorie ca de ce-si permite s-o formuleze daca nu masoara nustiuce.

Diana Coman : Dar nu m-am plans de nimic, doar zic ca imi pare in cel mai bun caz o ipoteza si ca nu mi s-a parut ca e altminteri pusa ca atare, dar nu-i asta o problema majora.
Mircea Popescu : Pai e o ipoteza. Problema mare e asa : admitind ca exista categoria descrisa, ea e intractabila si prin metoda "mea" educativa, si prin a "ta".

Diana Coman : Ce-i drept si categoria e o ipoteza un pic cam nebuloasa. Eun fel de Gica-contra convins de inutilitatea oricarui efort, sau cum?
Mircea Popescu : Nu. Tu citisi Freud ?

Diana Coman : Destul de mult, dar nu chiar tot.
Mircea Popescu : Pai atunci n-are cum sa nu-ti rezoneze, ma gindesc ? Copilul anal este... copilul anal. Zi stadiile si o caracterizare sumara.

Diana Coman : Pai aia e chestia ca nu m-a convins Freud. Oral, anal, falic parca. Latent.
Mircea Popescu : Dreptul tau. Da' faptu' ca nu te-o convins nu-i neaparat un argument. Si da. Si descrierile ?

Diana Coman : Pai anal ca de asta era vorba stiu ca era in principiu corespunzator descoperirii (?) eului, egoului.
Mircea Popescu : In stadiul oral, pina pe la un an jumate copilul isi rezolva temele dependentei/independentei. In stadiul anal, pina pe la 3-4 ani copilul rezolva problemele autocontrolului si insertiei nevoilor lui in realitate. In stadiul falic pina incepe scoala copilul isi creeaza reprezentarile interactiunii sociale. Copilul anal in acceptiunea usor redefinita de rant-ul meu e acel copil care n-a reusit sa realizeze bijectia realitate-sine, in sensul ca nu poate sa-si reprezinte constringerile mediului.

Diana Coman : Hm.
Mircea Popescu : "Pentru ca oricum". Nu exista ziduri pentru ca oricum exista usi. Nu conteaza ca m-o dat seful afara pentru ca oricum am niste bani pusi deoparte. Nu conteaza ca m-o fluierat publicul la concert pentru ca oricum is niste prosti ce nu inteleg arta. Nimic nu exista, "pentru ca oricum".

Diana Coman : Pai imi pare ca altminteri poate sa sune si ca un foarte optimist.
Mircea Popescu : Pai poate sa sune ca orice, pentru ca oamenii rareori sunt in pozitia posesiei asupra altora. Realitatea o vad stapinii, parintii, educatorii in ordinea asta. Restul vad bucatele si le integreaza in ce sistem de reprezentari le convine. Da' ca o confirmare a diagnosticului, cind il contrazici, ca ba da, conteaza reactioneaza pe prezumptia ca tu ai afirmat nu c-ar conta, ci c-ar fi INSURMONTABIL -> criza isterica. Isterizarea respectiva fiind indicatia clara ca n-o rezolvat o problema de limita. Pe scurt, nu reprezinta "conteaza intr-o anumita masura" corect.

Diana Coman : Ok, macar definitia e ceva mai clara.
Mircea Popescu : Zici ca nu rezulta din text toata asta ?

Diana Coman : Nu prea
Mircea Popescu : Naspa. Problema mea principala e ca nu stiu scrie calumea.

Diana Coman : Posibil ca cineva mai harsit cu freud sa priceapa mai usor dar as zice ca principala chestie care nu-i clara in text e fix asta cu reprezentarea corecta a lui "conteaza intr-o anumita masura", adica textul pare sa spuna ca oricine care in fapt gaseste probleme cu orice solutie de ex ar fi tot incadrat in definitie.
Mircea Popescu : A, nici vorba.

Diana Coman : Sau cum ziceam mai sus, cineva care e pur si simplu optimist pana la urma.
Mircea Popescu : Totusi, un optimist care nu-i psihotic recunoaste ca intr-adevar constringerile exista.

Diana Coman : Da, ce-i drept. Dar in principiu intr-o faza ulterioara, adica dupa ce discuti acel "nu conteaza". Si stiu copii care in esenta aveau o astfel de abordare, dar nu cred ca intra in definitia ta.
Mircea Popescu : Noa, asta-i interesant. Ilustreaza, cit de concret ?

Diana Coman : Adica aveau boala pe o anumita educatoare. Si putea aia sa stea in cap si-n coada ca aplicau fix acel "nu conteaza, ca oricum", dar aplicau practic, nu la nivel declarativ. Concret.... sa zicem ca scriau urat si ca invatatoarea zice ca daca scrii cu tocul in loc de stilou o sa scrie frumos. La care intervine "degeaba ma pui sa scriu cu tocul, ca tot urat o sa scriu" desi fac fix ce vrei tu, te las si sa ghidezi mana daca vrei, adica chestiunea e ca din comportamentul exterior nu stiu daca e intotdeauna clar cat e ca omul respectiv nu pricepe, nu concepe corect sau refuza sa aplice. Chiar cu pretul efortului suplimentar de a boicota treaba.
Mircea Popescu : Pai tocmai refuzul e problema.

Diana Coman : Dar refuzul in cazul de care zic era indreptat spre invatatoarea cu pricina. Nu de alta, dar aia a fost solutia, ca au schimbat invatatoarea si basta.
Mircea Popescu : Hm. Deci pe scurt zici ca exista in practica fixare pe persona. Si intr-adevar chiar exista.

Diana Coman : Da.
Mircea Popescu : Da' banui ca tie ti-o rezultat din text ca nu propun acuma omorirea copiilor, da ?

Diana Coman : :) Textul zice in clar ca da. Ma rog, nu a tuturor copiilor, mai exact nu omorirea, ca aia e ineficienta, adica necesita prea mult efort. Dar...abandonarea, ca a cainilor de pripas. :D
Mircea Popescu : Lol drace. E o ilustratie a problemei, nu o propunere de solutie.

Diana Coman : "Asa incit conduita rationala, odata identificat copilu’ anal, e ejectarea clara si apasata, in caz ca raspundeti de el, ca vi-i in proprietate adica, si respectiv ignorarea sistematica in rest."
Mircea Popescu : Si chiar si este.

Diana Coman : "Oricit de intolerabila v-ar suna varianta de raspuns corecta, va asigur ca toate alternativele sunt net inferioare".
Mircea Popescu : Nu te obliga nimeni la conduite rationale, dar nici nu poti nega, cind te comporti irational, ca te comporti irational.

Diana Coman : Ce-i drept nu o solutie in sensul rezolvarii problemei, ca e de nerezolvat, dar singura abordare rationala.
Mircea Popescu : Iegzact.

Diana Coman : Ce-i drept, eu probabil am ceva bias spre abordarile rationale.