Red Riding Hood

Red Riding Hood e un film de asta primavara, in regia unei domnite pre numele ei Catherine Hardwicke, care a mai facut un mare numar de filme mediocre, de serie B, chestia aia intre "made for TV" si filmele in sens propriu (2 Days in the Valley cu Danny Aiello fiind un bun exemplu si de asemenea singura chestie de-am mai vazut-o de la ea). Scenariul e semnat de un anume David Johnson, un tip care si-a inceput cariera prin 99/2000 pe post de asistent de productieⁱ, a luat apoi o pauza pina prin 2009 dupa care a scris doua scenarii, ambele proaste. Asta e unul dintre ele.

Actorii sunt toti fara exceptie ceva intre idioti si cretini, si adeseori o sinteza intre cele doua. Sa notam punctele mai importante : Amanda Seyfried crede despre sine ca e frumoasa. Aceasta afirmatie este falsa, Amanda Seyfried e urita. Amanda Seyfried crede despre sine ca e actrita. Aceasta afirmatie este falsa, Amanda Seyfried nu da impresia unei calificari superioare celei de barrista. In plus, cineva a facut gluma de prost gust de a-i spune Amandei Seyfried ca are ochi frumosi, ceea ce-i deosebit de trist pentru ca fata e grav exoftalmica, la un nivel relevant clinic, mai are putin si-i cad in gura ochisorii ei de broscuta.

Shiloh Fernandez e omul cu gura strimba. Nimic din ce spune el nu-i spus corect, nu se intelege si nu-i uman audibil. Ne-am spart de ris privind la el incercind sa vorbeasca, si rememorind bancul ala cu "familia gura strimba incercind sa stinga o luminare". Max Irons ar trebui sa joace un tip care-i face concurenta antementionatului la inima, mina si mai ales ochii broscutei dinsus. Din pacate, cei doi nu pot fi distinsi unul de altul. Sunt ambii exact acelasi produs de serie al perioadei contemporane, doi "barbati" oarecum "moderni" si perfect indiscernibili. Am petrecut vreo douazeci de minute de confuzie suspectindu-l pe iubitul fetei de personalitate multipla pina ce ne-am lamurit ca de fapt is doi idioti identici, nu un singur idiot divizat subiectiv. Faptul ca Max Irons n-a facut nici un fel de scoala de dictie, si s-a nascut cu limba legata nu-l ajuta in "cariera", sau cum s-o fi numind ce face el. De fapt daca e sa judecam dupa nume el nici nu prea are ce cauta in filme cu vorbit, fiind probabil mai in mediul lui in filme cu gemut. Gary Oldman e haios, dar nu suficient cit sa ridice ditai balega agregata din atitia incompetenti, iar restul chiar nu conteaza cit sa-i mentionam pe nume.

Filmul se distinge in principal prin umorul situational nebun, datorat stupiditatii hollywoodiene de-a crede cu tarie ca daca imbraci zece cowboy in cearsafuri albe ai obtinut Roma antica. Ca atare, Europa (sau poate ar trebui sa scriu Yurp ?) medievala este, in imaginatia americanului neiesit din California, un soi de campus de Ann Arbor care din motive inexplicabile e gazduit in casutele piticilor din Disney. Literalmente, interactiunile sociale urmeaza cvasiperfect modelul interactiunilor intre fetele de sfirsit de liceu / inceput de facultate in state, cu sic sic sic ca m-am pupat cu X, cu tre' sa-ti marturisesc ca io nu-l iubesc pe Y ci pe Z, toata suma de rahaturi. In Europa medievala, bine ? Daca vedeti ce coregrafie are "dansul" de la "taverna" (unde intra femeile fara probleme) ramineti paf, eu cel putin am ramas. A, si doua gagici danseaza de gelozie ca tipul nustiucare e cu nustiucare tu! Iti dai seama ?!?!?

Efectele speciale sunt indoielnice, replicile sunt livrate cu toata finetea si adecvarea ce se pot astepta de la niste momii recent electrificate (literalmente, Oldman e singurul care vorbeste comprehensibil in tot filmul), miscarea scenica face impresia unei recreatii in curtea scolii pentru copii cu nevoi speciale, textele sunt aruncate cu furca ici-colo si denota o trista si prafuita lipsa de originalitate vecina cu banalitatea cea mai obosita.

Singura chestie reusita din tot filmul e urmatoarea incurcatura familiara : fata isi omoara tatal pentru ca era vircolac ceea ce "nu e normal". Cinci minute Zece secunde mai tirziu, se vadeste ca si iubitul ei e vircolac, asa ca se muta fata singura in casuta din padure, sa-l astepte acolo sa i-o dea sub codita din cind in cind. Ca acum e acceptabil.

Chestie care de altfel e adevarata, intr-un foarte profund, universal si fundamental sens. Nu mi-e clar daca atita lucru salveaza filmul sub aspectul cinematografic, da' macar narativ, aici povestit de mine, putem zice ca e mai mult decit multe alte filme, cu actori adevarati, cu regizori competenti care-o sfeclesc in cel mai trist mod sub aspectul veracitatii artistice.

Tot nu-l recomand, afara de cazul ca doriti sa rideti de, si nu cu, niste oameni.

1. daca va place Seinfeld, este o scena in care directorul NBC, grav indragostit de Elaine, face scandal sa se dea mare si concediaza un tip : ala e asistentul de productie ; daca va plac Joe and Silent Bob, in Strike Back Chris Rock joaca rolul unui regizor cam dement si nigga-powar, si-i face scandal unui tip anodin si impaciuitor : ala e asistentul de productie. [↩]