Profil de consumator

Da, si eu sunt un consumator : am bani si ii preschimb pe diverse produse. Asta inseamna ca sunt un consumator. Nu ma deranjeaza in nici un fel statutul asta, apropo. Mi-e la fel de indiferent ca si cel de mamifera, sau de "cetatean cu grupa de singe necunoscuta", ca nici pina-n ziua de azi nu m-am ostenit sa ma duc sa-mi fac analizele de grupa de singe. Asta ar fi deja un prim punct unde suspectez ca reprezentarile vinzatorilor de produse, marketeri cum le zice mai nou se desprinde de realitate : mi se pare ca ei cred ca un consumator poate fi ori prea dobitoc ca sa inteleaga termenul ori prea pornit ca sa-l accepte. Ideea asta, in masura in care exista, e falsa.

De fapt, de-aia m-am si apucat sa scriu aceast text : am senzatia ca reprezentarile mentale ale vinzatorilor de produse sunt grav de tot divortate de realitatea obiectiva a consumatorilor de produse. Nu intram acum in a discuta cauzele probabile, motivele posibile si mecanismele care ar duce la asa desprindere - eventual in comentarii daca doriti. Mi se pare insa c-ar fi o idee sa va descriu asa, de curiozitate, cam cum interactionez eu cu produsele.

In primul rind, reclama nu are absolut nici un fel de efect pozitiv. In general nu are nici un fel de efect, pentru ca eu nu privesc la televizor, si iata deja cum vreo jumatate din reclama dispare in neant. Nici radio nu ascult, si probabil inca o jumatate din jumatate dispare astfel. Cit stau in masina in general sunt cu cineva si povestim, cu metroul nu circul, cu autobuzul idem nu circul. Nu prea frecventez zone unde se practica panotajul, si cind o fac nu-l bag in seama. Deci inca o jumatate si inca o jumatate, ce-am ramas, sub 1% ? E bine.

E un 1% pe care nu-l bag in seama. Nu am cumparat niciodata, in toata viata mea, nici un fel de produs in urma unei reclame. Niciodata. Probabil c-am cheltuit ceva milioane bune pe tot felul de chestii dintre cele ce se numesc produse in viata mea de pina azi, dar niciodata nu am cumparat ceva in urma unei reclame. Nici nu-mi pare probabil sa se intimple de-acum incolo.

Uneori, rareori ce-i drept nu reusesc sa ignor o reclama. In general ori pentru ca-i prea frecventa, ori pentru ca-i prea idioata. In general asta se soldeaza cu o interdictie definitiva si irevocabila asupra produsului respectiv. Asta inseamna ca nu am sa-l cumpar niciodata, si ca nici dependentele mele nu vor avea voie sa-l cumpere (cit stau cu mine, da' cu bune sanse spre niciodata, banuiesc). Sigur, in totalul interdictiilor emise intr-o luna medie astea rezultate din idiotenia reclamei sunt un procent absolut neglijabil, iarasi la nivelul de sub 1%, dar merita notate in sensul intelegerii corecte a efectelor pe care le are reclama asupra consumatorului eu : nici un fel de upside pe de-o parte, un risc mic de total loss pe de cealalta.

Banuiesc ca in general reprezentarile mentale ale vinzatorilor sunt exact opuse aceste irealitati : ei isi inchipuie ca reclama e o indeletnicire fara nici un fel de downside pe de-o parte, si cu un potential mic de cistig pe de cealalta. Aceasta teorie este falsa.

In al doilea rind, ca nu este posibil sa-mi creezi nevoi. Eu sunt perfect imun la prostiile astea. Nu ma intereseaza ca o trupa de putoi se imbraca nustiucum ca sa nu-i rida prietenii sau ca sa nu semene cu bunicii sau mai stiu eu ce. Chiar daca toata lumea face o chestie (ca de exemplu, isi cumpara smartphone, sau se muta pe cloud, sau mai stiu eu ce), impactul asupra mea ramine aproximabil prin zero. Eventual rid de ei.

Nu ma simt nici prea scund, nici prea sarac, nici prea neinteresant, nici prea impotent, nici prea nimic. Imi este indiferent daca incercati sa convingeti lumea ca tre' sa se rada nustiupeunde. In particular, femeile meleⁱ se rad pentru ca asa zic eu, cum zic eu, daca zic eu. N-am nevoie de firma xulescu si reclamele ei ca s-o lamuresc pe pisi sa-si bage bile-n cur sau cine stie ce alte chestii de-astea.

Mi se pare ca exista opinia in rindul vinzatorilor ca ajutind consumatorul intr-o situatie sociala mai dificila ii vor cistiga bunavointa. E posibil ca aceasta teorie sa fie valida, eu nu m-am gasit inca intr-o situatie sociala dificila asa ca nu pot evalua.

In al treilea rind, cumpar produse strict dupa criterii obiective, masurabile si masurate. De catre mine. Singurul moment cind iau in considerare produse noi este atunci cind ma aflu intr-o piata noua si nu cunosc locul. In aceste conditii cumpar cite unul din fiecare, le gust, daca-s de mincare, sau altminteri le incerc. Daca-mi convin, aveti un cumparator. Pentru totdeauna. Daca nu-mi convin, ma enervez si fac istericale. In cel mai rau caz organizez filiere de import dintr-o alta piata, cum de exemplu am avut cinci ani linguri de silicon importate in Romania via SUA pentru ca romanii au fost multa vreme prea retardati ca sa stie ce-s alea, si cum am avut teluri importate-n SUA, pentru ca americanii-s prea retardati ca sa inteleaga ca mina omului nu se poate inlocui. Dupa ce le-am aratat ca eu bat sase albusuri spuma asa de intorci vasul cu gura-n jos si nu curge nimic, si asta mai repede decit masinaria lor au devenit mari fain Romania.

Mi se pare ca exista opinia in rindul vinzatorilor ca e benefic sa creeze periodic impresia de noutate, "reinventind" diversele produse. Aceasta opinie este falsa : e nociv in cel mai rau caz, inutil in rest.

In ultimul rind, tind sa creez relatii. Ma astept la servicii personalizate. Asta inseamna ca trebuie sa stii ce cumpar, ca vinzator, asta inseamna ca-i o idee foarte proasta sa ma intrebi daca platesc cash sau cu cardul a cincea oara cind ne vedem. Ar trebui sa stii. Daca nu esti capabil sa retii atita lucru ti-ai ales o meserie foarte inadecvata : nu oricine poate fi vinzator. Eu sunt perfect dispus sa pun interdictie pe un magazin, local, oras sau chiar tara pe criteriul ca ma enerveaza oamenii de-acolo, chiar daca n-am interactionat cu toti si chiar daca aia cu care am interactionat "isi faceau doar meseria", zic ei.

Am impresia ca exista opinia in rindul vinzatorilor ca procesualizarea stricta e benefica. Aceasta opinie e falsa : vinzarile nu sunt o meserie procesualizabila. Nu exista "politica companiei" in contact cu consumatorii decit in acele cazuri in care v-ati propus sa nu va mai fie clienti.

In incheiere : Evident ca eu nu sunt singurul consumator de pe aceasta planeta, din aceasta tara, oras, target si asa mai departe. Totusi, consumatorii care sunt dispusi sa va raspunda la sondaje sunt rareori oameni care conteaza in schema mai larga a lucrurilor. In general ce obtineti de-acolo sunt opinii de gospodine.

Cam asta.

1. Prin care termen intelegem, ca sa fie clar, proprietatea in sensul ei cel mai banal, si nu cine stie ce abuzuri lingvistice practica pustimea. Cind vorbesc de femeia mea vorbesc de un obiect pe care daca mi se nazare pot sa-l vind, nu de una care pune bot si ma biziie la cap. [↩]