Problemele prostilor

Ever notice how your shit is stuff, but their stuff is shit ?
~ Carlin cel Mare si Bun.

Principala problema a prostului este ca-i captiv intr-o confuzie din care nu-i capabil sa se extraga. Sa ilustram :

• Daca el se agita aiurea, zice ca "munceste". Daca altul munceste, zice ca acela "se agita aiurea".
• Daca in urma unui noroc oarecare se trezeste cu un avantaj, zice ca "l-o meritat" si isi inchipuie ca i se cuvine. Daca altul obtine pe merit un avantaj care de altfel i se si cuvine, zice ca "o avut noroc" respectivul.
• Daca el e urit ca un fund de ceaun, zice despre sine ca "are personalitate". Daca altul are personalitate, zice despre acela ca-i "urit".
• Daca nu-si poate permite o activitate, un obiect, o stare, orice, ii gaseste de urgenta un "defect", sau mai multe. Daca altul nu-i interesat de-a participa la o activitate la care participa el, de-a poseda un obiect pe care-l poseda el, de-a se afla intr-o stare in care se afla el, prostul zice ca acela "nu-si poate permite" activitatea, obiectul, starea, din care cauza e si "invidios" pe prost.

Acum, cu aplicatii. Fie o cioara care traieste cocotata pe un stilp de telegraf si un porc care traieste in cotetul aflat chiar linga stilp. Cioara traieste precum stiti doua sute si mai bine de ani, asa incit a vazut nu doar trei generatii de ocupanti ai bordeiului caruia i se gaseste atasat un cotet, dar si o suta si mai bine de generatii de purcelusi, ocupind cotetul fiecare cite un an. Ba a mai si vazut cinci, zece sau douazeci de reconstructii ale cotetului, cu mici variatii de forma si pozitionare geografica.

Ce va rezulta dintr-o eventuala discutie intre porc si cioara ? Pai, ca cioara are noroc ca zboara, si ca traieste in pom, si ca isi cauta singura de mincare. Porcul in schimb munceste din greu pentru a se tavali in mocirla compusa in mare parte din fecalele proprii, si a-si gasi mincarea in troaca (de exemplu pentru ca daca nu este intr-o zi mincare, el guita nemultumit, ceea ce este de altfel si cauza pentru care mincarea ii apare lui in troaca : oamenii se tem de el, ca-i mafiot si periculos, si-i fac de indata toate voile).

Mai departe, ca cioara e foarte urita, in timp ce porcul are o foarte delicata, interesanta, rara si valoroasa personalitate. In fine, ca motivul pentru care cioara scorneste tot felul de povesti evident neadevarate despre cum e el sortit cirnatilor si cum nu da nimeni doua parale pe el afara de aceasta utilitate directa este ca cioara si-ar dori si ea o cocina, dar n-are, in care cocina sa fie o troaca, da' nu-i. Si e invidioasa pe succesul porcului.

Realizati probabil ca dupa douazeci, cincizeci, o suta de conversatii de-astea cu porci aflati exact in aceeasi pozitie, fizica dar mai ales mentala, pe cioara o apuca lehamitea si nu-si mai bate capul. Poate ca initial, in primele citeva ocazii, incerca de buna credinta (fiind si ea mai tinara) sa ajute porcul. Probabil ca dupa o vreme ajunge sa faca glume si misto cu porcii chititi pe viitorul lor luminos. Intr-un final nici atita interes cit sa croncane in directia cocinii nu-si mai gaseste, cum nu va gasiti dumneavoastra interes sa antrenati bucati de mobila pentru Jocurile Olimpice.

Problema prostului este pina la urma o simpla raminere in urma (de unde si apelativul perfect adecvat de "retardat") : in dezvoltarea normala a psihicului uman, fiinta descopera cindva in copilarie ca natura, structura, importanta si proprietatile ei nu-s cu nimic mai rasarite decit ale celorlalte fiinte, si atasarea ei pe tuturoiul realitatii e de aceeasi natura cu a tuturor celorlalti.

Prostul insa ramine ancorat dincolo de primii ani ai copilariei in modelul teoretic in care el e sursa, din care decurge lumea, de care se tin agatati cu unghiile si cu dintii ceilalti nefericiti, care n-au avut norocul de-a se naste centrul lumii, ca si el. Faptul ca toti copiii se nasc centrul lumii dupa parerea lor proprie nu-i intra in preocupari.

Din aceasta structura interpretativa, rezulta cu necesitate ca-i si bine si adecvat sa aduci ajustari asupra lumii pentru a obtine rezultatele dorite in ce priveste starea oamenilor, principalii competitori ai omului, indiferent cit de prost e el. Deci, are un competitor ceva ce n-are prostul ? Nu-i problema, schimba el lumea, ca sa transforme abilitatea in noroc, doara-i lumea lui, ce-l costa ? Ii lipseste unui competitor ceva ce are prostul ? Nu conteaza ca-i inutil ceva-ul ala, schimba prostul lumea ca sa transforme inutilul in vital, doara-i lumea lui, ce-l costa ?

Ei, in lumea lui nu-l costa nimic, dar in lumea reala abilitatea asta de-a face orice - absolut orice - ii rapeste posibilitatea de-a actiona rational. Intr-un univers in care toate alegerile sunt absolut (dar absolut, judicios!) egale, nu poate sa existe o cauza legitima pentru nici o alegere. Ori pentru prost toate alegerile chiar sunt judicios egale : toate duc la ajustari asupra "lumii" facute de mintea lui, si ca atare toate-s tot exact acelasi lucru. Aceasta trista stare abulica il condamna la a folosi in cel mai bun caz strategia aruncarii cu moneda, si-i limiteaza abilitatile de deplasare la itinerariul betivului fata de punctul fix. In cel mai bun caz, zic.

Chestia haioasa este ca din sistemul teoretic al prostului nu exista iesire. Ceea ce de altfel il constituie drept o teorie nefalsificabila, ceea ce-l desfiinteaza ca teorie, daca ai citit Popper, sau respectiv il constituie intr-un sistem teoretic complet, ceea ce se contrazice cu Goedel. Da' nici una nici cealalta dintre aceste doua contingente nu se constituie intr-o sansa la salvare pentru prost : din punctul lui de vedere, Popper era invidios si Godel ala o avut noroc.

Sau ma rog, invers.

PS. O dedicatie speciala pentru membrii CNA din partea Corului Experimental Vocile Reproducerii.

PPS. Planeta Moldova este unul dintre motivele pentru care sa nu-i mai injurati pe moldoveni : lihozitii de noi n-am ajuns inca pina la nivelul ala, afara de cazul ca vreti sa-mi explicati ca Divertis ? Bendeac ? Mugur Mihaescu ? Hai mai bine sa lasam.