Poveste trista cu ciobanesc german

Tuesday, 22 February, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Cum sedeam eu si priveam pe geam, am remarcat un ciobanesc german.

Un ciine adult, poate mai aproape de perioada din viata lor cind chelesc si prefera sa sada linistiti intr-o simbata dupa-masa cu niste cartofi prajiti si-o halba de bere rece privind la televizor decit de perioada din viata lor cind prefera sa alerge dupa fuste toata simbata si chiar si primele citeva ore din duminica, dar in tot cazul, inca in putere.

L-am remarcat pentru ca facea o chestie foarte iesita din comun, cel putin pentru un ciine (nu, nu sedea la televizor cu o halba de bere) : mergea frumos pe trotuar, drept inainte, facea stinga pe alee, mergea la intrarea in bloc, unde privea inauntru, astepta un moment, mai privea o data, dupa care fuguta la intrarea urmatoare. Si apoi la intrarea urmatoare. Dupa care inapoi la trotuar, si fuguta la rindul urmator de blocuri. Unde stinga pe alee, prima intrare, a doua intrare, a treia intrare, inapoi la alee...

A analizat astfel, serios si cu dedicatie toate intrarile din toate cele patru rinduri de blocuri vizibile de unde sedeam eu, si-a disparut inainte pe trotuar. Cine stie, poate c-a tinut-o asa pina-n calea Aradului. Poate ca inca o mai tine tot asa, in Arad.

Pentru prima oara de cind sunt in Timisoara am regretat ca n-am unde tine un ciine, pentru ca acest ciobanesc german, adult chiar daca nu neaparat tinar, cu blana ingrijita si pasul demn este, sunt convins, o fiinta mult mai inteligenta decit majoritatea oamenilor. In tot cazul cu mult mai meritorie.

Vedeti voi, "stapinul lui", daca putem numi tontul respectiv astfel, s-a hotarit ca nu-si mai poate permite sa-l tina. Ca-i criza. Iar ciinele, cit o fi el de dobitoc, a inteles ca "stapinul" lui nu mai e dispus sa-l tina, si s-a hotarit sa-si gaseasca un alt stapin. A facut un plan, in acest sens, plan care-i remarcabil de bine gindit, pentru un ciine, fie el si ciobanesc german, si-a trecut la a-l executa, cu seriozitatea proprie nemtilor.

Deci, unde traiesc stapinii ? In blocuri. (El sarmanul asa crede, dat fiind ca dobitocul de se credea stapinul lui locuia intr-un bloc). Foarte bine, vom trece prin toate blocurile, poate ne gasim un alt stapin. Zis si facut.

Nu cred ca exista lucru mai trist pe lumea asta decit un animal care-si transcende limitele degeaba. Pentru ca degeaba a facut acest biet ciine noua zecimi din pasul spre umanitate, degeaba a facut infinit mai mult pentru bunastarea lui proprie si personala decit majoritatea votantilor lui Basescu (si-ai lui Geoana, si-ai lui Antonescu, si-ai oricui). Nu-i ca si cum exista un bestdogs unde sa-si poata depune CV-ul si sa primeasca oferte. El incearca, dar ceea ce incearca el n-are sens pentru nimeni, si va garantez ca din toti aia cu care s-a intilnit nimeni n-are atita inteligenta, mintea atit de deschisa incit sa priceapa din actiunile ciinelui ce-are el de gind.

Poate ca-s pesimist. Dar mi-e clar ca se va intimpla : ce se intimpla in general in asemenea cazuri. Anume, cineva ii va arunca niste mincare. Ceea ce NU ESTE ce cauta el. Iar daca nu percepeti diferenta, ginditi-va ca data viitoare cind ne intilnim la un interviu de angajare va intind niste sana pe jumatate bauta si-un corn muscat.

In cel mai groaznic caz cineva il va lua in casa, sau il va tine in hol, sau intr-o boxa de ciment, unde ii va aduce din cind in cind de mincare. Si va aproxima foarte vag rolul de stapin in sensul propriu al termenului. Pentru doua saptamini. Dupa care il va alunga din nou, nenorocindu-l definitiv pe bietul animal. Care biet animal, dupa o prima dezamagire fundamentala (care totusi a durat niste ani si-a functionat cit de cit) ajunge sa se bucure de-o a doua, si probabil ultima. Singura rasplata pentru efortul lui, inca o data, TITANIC, si pentru reusita lui absolut dincolo de limitele a ce-i posibil, permis si ingaduit speciei, singura rasplata zic va fi o relatie inca si mai disfunctionala, inca si mai palida.

Dupa care nu mai are ce spera, si nu va mai avea cum sa se motiveze sa inceapa inca o data, cu elanul tineretii, cu hotarirea ratiunii celei mai naive, sa caute la rind fiecare scara de bloc, prima, a doua, a treia, trotuar, prima, a doua, a treia...

Nici macar nu mi-e mila de el, nu stiu daca ma intelegeti. Pur si simplu mi-e ciuda pe voi.

Category: Zsilnic
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

11 Responses

  1. woof

  2. Hmm, inteleg ciuda, la mine e mai mult decat ciuda.

  3. pai da ce e vina noastra ca nu noi l-am dat afara. Si la fel tu de ce PLM nu l-ai luat daca ti-era asa de mila de el.
    Eu toti cainii pe care i-am avut i-am luat de pe strada, si caini mai barbati si mai inteligenti ca aia nu exista. Nu rasa cainelui e importanta ci educatia lui, atat timp cat e stil lup (nu pechinezi si alte rase de decor)

    Daca e Ciobanesc German il culege careva pana la urma, insa dupa comportament s-ar putea sa fie doar ratacit,

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 22 February 2011

    @Luka D Exista ?

    @cipslim Da' io n-am zis ca tu esti de vina, ca nu esti. Am zis ca voi sunteti, ceea ce chiar si sunteti, si atita timp cit situatia exista nici o aparare nu-i posibila.

    N-avea cum sa fie ratacit ca n-avea zgarda pe el.

  5. @cipslim

    la ce sa te astepti? suntem si vite, doara. sau daca nu noi, atunci mama... mircea popescu e insa perfect.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 22 February 2011

    Si hateri pe succesul meu, pe deasupra.

  7. cum sa nu iti fie mila de el? de un suflet abandonat care nu are ce bea si manca? doamne mai bine nu citeam povestea asta, pe mine ma emotioneaza pana la lacrimi, fara pic de gluma

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Thursday, 7 April 2011

    Pai sa te emotioneze nu-i un lucru rau, pina la urma.

  9. Filme Online`s avatar
    9
    Filme Online 
    Thursday, 19 January 2012

    Foarte emotionant ...

  1. [...] Ce aveti nevoie pentru a tine un ciine ? Miercuri, 18 Ianuarie, Anul 4 d.Tr. | Autor: Mircea Popescu Pe linga ca-s cei mai incompetenti la parcat masini din toata lumea (literalmente, nu glumesc, la Conventia Nationala a Orbilor din Brazilia vei vedea masini mai bine parcate decit in curte la Politia Circulatiei la noi in tarisoara), romanii sunt de departe cei mai… nici nu stiu cum sa zic, bunghiti ? in ce priveste ingrijirea ciinilor proprietate personala. [...]

  2. [...] I ever tell you the story of that dog ? No ? Let me tell it now, then, make a whole Decameron out of this thing. As I was sitting looking [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.