Poveste cu un pusti si-o roata

ea : while i was sleeping
ea : you said go get me some coffee! now.
ea : and so i woke up

Acum niste ani cunosteam un tip, un cetatean onorabil, fara aspiratii prea largi sau preocupari spirituale prea acute. Patron de ceva magazin, intre dugheana si mare chestie pe Lipscani, un magazin onorabil, fara aspiratii prea largi. Insurat, cu un ficior.

Ficiorul avea cu tac-su o relatie destul de dificila, in virtuta faptului ca pustiul era la vremea ceea cam agitat, destructurat si poate prea creativ, iara tac-su cu siguranta incapatinat. Plus ca oricum stia el mai bine. Mnoa, si intre momente dificile si perioade de acalmie, viata lor impreuna se scurgea inainte, ca ficioru' era elev de ciclu liceal.

Dupa care a venit Bacalaureatul, da' nu-n perioada asta post-sanatate-mintala, ci in mileniul trecut se petrec evenimentele, asa ca o minima seriozitate la examinare nu surprindea, inca, pe nimeni. Nuca azi (1, 2). Si pustanul a picat. Pentru ca nu stia, pentru ca nu invatase, pentru ca nu-i statuse mintea la scoala, pentru ca pentru ca. Tac-su s-o enervat ingrozitor, o facut scandal, l-o "dat afara din casa!!11eleventy" si tot tacimul. Pustanul s-o tirat in Spania, cu o trupa care pleca la lucru, ucenic-ajutor-copil. Staretu' lor m-o intrebat daca sa-l ia, io i-am zis sa-l ia daca vrea sa mearga. Asa ca l-o luat. Tac-su o venit sa se plinga pe cind o aflat si el, dupa fo' saptamina, ca unde-i copilu', ca o fugit copilu', ca daca pateste ceva copilu' printre straini. Pina la urma, un om bun, sau macar bine intentionat, chiar daca nu prea stia el sa se exprime inteligibil cu inconjuratorii. Deh, sechele din istorie, intr-o vreme asa era, barbatu' n-avea voie sa stie sa se exprime. Complicatii colturoase, nu mai intram.

I-am zis ca n-o fi acuma chiar intre straini, si sa-si ia gindu', se descurca copilu', ii baiat mare, ce mare chestie. Cumva-cumva tre' sa-si deie fiecare Bacalaureatu-n lumea asta, doara n-o sta toata viata in casa batrinilor la curu' lor. Si asa fiind, asa fu si gata, s-o dus in treaba lui, da' cam suparat.

Dupa o vreme insa, i-o cam trecut supararea, in sensul ca pustanul s-a dovedit foarte priceput, da' foarte priceput, poate o cariera artistica s-o fi ratat in el cu Bac-ul lui cu tot, dat fiind ca doi sefi de echipa amindoi mi-or povestit ca are dom'le o mina si-un ochi ceva ce nu se poate povesti, si tot pe el il trimit la lucrarile alea dificile, de mare finete. Si-n plus de baut nu bea, de fumat nu fumeaza, nici la curve nu se duce (!!! da-i gheu ? m-am uimit eu, nu-i dom'le nici un gheu, numa' lucra toata ziua si noaptea). Tac-su foarte mindru, isi cam uitase el asa convenabil de cum si ce-o zis acu' un an plus minus, si-si facea deja planuri de cum sa cheltuie banii strinsi de pustan - spre binele lui, bineinteles - sa extinda magazinu' (ca doar lui ii ramine, bineinteles) si asa mai departe. Cunoasteti, ma gindesc.

Pina intr-o zi. Pina intr-o zi cind am aflat pe serviciu' de curieri speciali la rubrica diverse ca un anumit cetatean de virsta cruda s-a dus in Monte Carlo, a pus cincizeci de mii de euro (care tocmai se introdusesera, erau cam trei la doi dolari sau asa ceva) pe-un numar la ruleta, ruleta a rulat si-a iesit alt numar. Si atit. Pustiul s-a tirat acasa, da' crupierul fiind roman noi am stiut in aceeasi zi, dat fiind ca... pai dat fiind ca de cind lumea jocurile de noroc sunt un important mecanism de spalare a banilor.

La investigatii a rezultat in cursul zilei urmatoare ca nu, pustiul nu se ocupa de prafuri, si nici de alte chestii in ordine pe-o lista oarecare, din ce ne interesa pe noi. Ci, dupa toate probabilitatile, strinsese el banii astia. Din munca, in vreo doi ani de zile aproape. Ani in care n-o baut, n-o fumat, nici la curve n-o fost. La examinarea orala a vitalusului s-a reliefat in fapt ca el intr-adevar o muncit, o strins, si ca are-o fata, care s-o nascut intr-o anumita zi, care aparent n-o avut chiar atita noroc cit te-ai astepta din partea unei zile de nastere respectabile a unei tinere domnisoare perfecte si ideale cum ar iubi fara indoiala un tinar lucrator cu miinile si cu inima curata. Patasti.

Asa ca-n seara aia m-am dus intr-o vizita neanuntata la batrinu' cu o sticla de ceva, si pin-am baut din ea m-am apucat sa-i spun o poveste. Cica un pustan altfel dezghetat da' cam nestapinit - poate si din vina tatalui nepriceput, cine stie - isi pica el ceva examene ale vietii si fuge-n lume sa-si gaseasca norocu'. Unde si-l gaseste. Si lucreaza el asa la norocu' lui, stringe ban pe ban, cu ginduri pentru viitor. Pina intr-o zi, cind se duce la ruleta, pune tot banu' pe-un numar, ruleta ruleaza si iese altul. Si gata.

"Nu se poate."
"Ba uite ca se poate, si s-o chiar putut. Ieri."
"Cum ?!"
"Ce cum ba ?"
"Cum o putut sa faca asa ceva!!11"
"Uite bine. Dac-o avut banii..."

Si iara circ si iara scandal si iara ca nu-i copilu' lui si nu-l mai recunoaste!!!! Si prostii. Io de partea mea i-am explicat ca ba, tu cind ai jucat ultima oara cincizeci de mii de euro pe-un singur numar ? Ca daca-i iesea erea milionar fic-tu, tu cind ai avut ori ti-ai jucat vre-odata sansa de-a fi milionar in viata asta ? Si-asa mai departe, pina la urma asta-i scopul tineretii, sa faca chestii de care ne-om aminti cu un amestec de drag si mindrie numit nostalgie la batrinete. Pai nu ?

N-am prea avut cu cine-n ziua aia, da' dupa o vreme s-or impacat, baiatu' s-o insurat (cu aceeasi fata sau cu alta, ce mai conteaza ?) fata i-o facut copii, iara bunu-so copiilor o murit.

Ieri.

Patasti.