Pedepsirea precautului

Am vazut io la blogeri ca asa se face, cu definitii, deci permiteti-mi :

PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus.

Mbon. Nu neg ca-n viata de zi cu zi precautia e chestie importanta si valoare mare la casa omului, verisoara primara cu intelepciunea si unul dintre parintii bogatiei, securitatii si-n general binelui. Este.

Dar pe Internet nu este. Deloc, nici macar pe-aproape, ci de-a dreptul dimpotriva. Pe Internet precautia e principalul defect, principala lipsa si principala scadere a utilizatorului. Sa ma explic :

Fie un ceva, nu conteaza ce, blog sau serviciu online, site sau forum, indiferent. In raport cu acest ceva anumit, dat si definit, totalitatea utilizatorilor de Internet se imparte direct in doua categorii mari si late : cei care au cunostiinta de acel ceva si cei care nu au cunostiinta de acel ceva. Logic. Asa cum v-ati astepta, indeobste a doua categorie e mai abundent populata decit prima, nu c-ar conta asta cine stie ce.

Prima categorie, cei care au cunostiinta, se imparte de indata in alte doua : cei carora le place ceva-ul si cei carora le displace ceva-ul. In continuare logic.

A doua subcategorie a primei categorii, recte cei care au cunostiinta de ceva-ul respectiv dar nu le place se imparte mai departe, in activi si pasivi. Primilor nu le place si lupta, celorlalti nu le place si nu le pasa. Sigur, primii-s indeobste mai rari, si ultimii foarte frecventi, da' distributia asta de populatie iara nu-i neaparat foarte relevanta.

Prima subcategorie a primei categorii, recte cei care au cunostiinta si le si place se imparte si ea mai departe, in activi si pasivi. Activii s-ar numi "evanghelisti", is aia care aduc vorba-n conversatie de cutare lucru fain de pe Internet, ca-i el twitter sau ce-o fi. Pasivii sunt precautii. De stiut stiu, de placut le place, dar aleg sa se comporte ca si cum nici-nici. De ce ? Ei, din multe motive.

Care multe motive se reduc, din punctul de vedere al ceva-ului concret, la unul singur : de-ai dracului. Il stiti pe pensionarul sef de scara de bloc care nu vrea sa va puna nustiu ce absurditate de stampila irelevanta pe cine stie ce timpenie de fituica pentru ca ? Ei, ala-i precautul. Il stiti pe micro-sub-sefuletul scirtar care isi gaseste el intotdeauna ceva prostie de care sa tina cu dintii, punind astfel cu deosebit succes bete in roate unei intregi echipe de oameni cu ordine de marime mai utili, productivi, inteligenti si pregatiti decit el ? Ei, ala-i precautul.

Faptul este ca toate ceva-urile concrete de pe Internet sunt facute de oameni. De un anumit fel de oameni. Oamenii creativi, activi, inteligenti si competenti fac chestii pe Internet. Acesti oameni s-au lovit macar o data in viata lor de cite-un precaut fixat bine-n meandrele concretului ca maseaua aia stricata care are totusi radacini pina-n rinichi, de munceste dentistu' cu patru ajutori sase ceasuri s-o scoata dracului odata afara, si-ti vine, la final, sa i-o ceri ca sa te duci s-o calci cu motocompresoru'. Ca atare, toti proprietarii, managerii, autorii si chiar si executantii si pr-istii din toate chestiile concrete de pe Internet il urasc pe precaut, si nimic nu-i incinta mai mult decit sa-l prinda la inghesuiala si sa-si scoata matele prin buric cu un cui ruginit.

Celalalt fapt, de-o importanta mai teoretic-structurala (da' nu neglijati importanta motivului particular-psihologic, ca nu degeaba l-am pus intii) este ca orice lucru de pe Internet traieste prin multimea utilizatorilor care-l plac, si intr-o mai mica (dar nu neglijabila) masura prin multimea utilizatorilor care-l displac. Da' activ, in ambele cazuri.

Categoria celor care nu-l cunosc, ca si categoria celor care-l cunosc da-l displac pasiv sunt rezervoare de crestere, oamenii de-acolo pot fi convertiti in utilizatori utili, fie prin informare fie prin alte metode, dupa nevoi. Categoria celor ce-l cunosc si-l displac activ nu tre' convertiti in nimic, pentru ca ei sunt cea mai buna sursa de imbunatatire, cam tot asa cum capitalismul de functiona in paralel cu incercarile de comunism din Europa de Est servea prapaditilor de estici drept model de structura de preturi.

In schimb, precautii sunt pur si simplu inamicul. Ei sunt utilizatori asupra carora s-a cheltuit deja un efort, fie prin informare fie prin adaptare, fie prin ambele, si tot degeaba. Ei sunt porcul ala care ramine tot la 65 de kile desi maninca mai mult porumb decit oricare dintre tot restul. Pur si simplu maninca degeaba. Ei sunt Bestia, 666, ce mai, tre' pusi la fiert.

Per total, si ca o concluzie, aveti la dispozitie o metoda foarte simpla de-a evalua competenta managementului de proiect, pe orice proiect anumit desfasurat pe Internet : daca resursele se folosesc pentru a beli categoria haterilor, managementul este incompetent spre decerebrat. Daca resursele se folosesc pentru a beli categoria precautilor, managementul este competent spre genial. Loc de mijloc nu exista, si alte criterii de evaluare nu-s posibile. Pur si simplu urmariti ce face managementul, se lupta cu haterii sau creeaza sisteme de-a pedepsi precautii, aia care au stiut din timp dar au ales sa nu actioneze ?

E chiar atit de simplu.