Oi fi eu singurul roman care...

... a inteles cum se foloseste social media asta ?

Nu stiu, ci ma intreb, si-o fac public ca la partea aia-i clar ca-s singurul roman capabil de-asa ceva. Toti ceilalti sunt mult prea destepti si mai mult decit perfecti in perfectiunea lor mai mult decit perfecta ca sa-si puna intrebari sau sa-si exteriorizeze dubii-n public*. Si-asa am ajuns in situatia bizara ca o tara primitiva si troglodita, chinuindu-se sa recupereze in cit mai putine decenii niste evolutii istorice de-au durat secole in alte parti (la oameni mai inteligenti decit noi, nu dupa pretentii bineinteles, dar dupa fapte) nu recunoaste nici un fel de erori si nici un fel de greseli. Pur si simplu Romania e tara in care nu s-a inselat nimeni, dupa propria lui parere. Niciodata. Nu s-a intimplat asa ceva, nu a avut loc miracolul, toata lumea stia de fapt bine. Asta in conditiile in care se emit zilnic catraliarde de opinii, toate eronate iara restul toate gresite. Este ca-i o performanta ?

Ei, revenind la subiect : sedeam eu si ma gindeam in ultima vreme in ce hal s-o dus twitteru' in jos. Ce fain era acum doi ani, ce bine ma simteam, cit de mult ma ajuta si ce util imi era. Si ce plictiseala inutila a ajuns, incet-incet, in zilele noastre. Asta e soarta proiectelor online, imi ziceam eu - ca era clar ca ele-s de vina - sa decada. Sic transit gloria mundi, fuse si se duse, asta e. Si eram si un pic trist, recunosc cinstit. Pentru ca imi placuse, marturie stau articolele pe tema raspindite pe-aici pe blog. Da' daca nu e ?

Si cum stateam eu si meditam mi-a picat dintr-o data fisa. Mai tovarase si precene popescule care esti tu dobitoc! (sa mor io daca nu asa mi-o zis vocea mintii, de-am crezut ca-i intind o palma de-a crede lumea ca am tintari) Citi oameni urmareai tu acum doi ani, cind iti placea twittaru' ? Pai vreo doua mii asa, este ? Eeeeste. Si-ai urmarit vreo doua mii sau prin zona, mai aruncind inactivii, mai adaugind fete fisnete un an de zile si mai bine, este ? Eeeste.

Dupa care te-ai apucat sa tot scoti din ei, este ? Pai... este. Si-ncet incet un an de zile au tot scazut, de-ai ajuns acuma la o suta si ceva, dreptu-i ? Dreptu-i. Pai daca esti prost ? Ce variabila evolueaza in trend cu "decaderea twitterului", fir-ai tu sa fii de dobitoc ? Twitteru' ii de vina, ai ? Bine ca nu s-o defectat lumea de-a dreptu', si-i numa' twitteru', ca aia se repara mai repede decit s-ar repara capu' tau 'al sec. Ca de la prostovanii astia n-ai ce sa ceri, ca-s prosti si nu stiu nici citi in limbi de cultura, da' tu ii iei la misto ca "no true scotsman" dupa care vii ca "nu se mai fac femei ca aldata" ? Pfoai!

Mnoa, ca sa va faceti o idee, asa vorbesc cu mine diversele voci din capu' meu. La nivelul asta am ajuns, ca nu mai este dom'le nici un fel de respect in lume, mai ales fata de mine, care asa dobitoc cum oi fi totusi le dau de mincare si le tin in casa mea. S-a intors lumea cu fundul in sus, nu mai e cum era intr-o vreme. Da' in caz ca va intrebati de ce greu ma impresioneaza pe mine trolii si haterii, pai cam de-asta : n-au ei capacitate toti adunati impreuna sa ma injure cit pot eu singur. E si asta o placere, se numeste dezbatere de idei, futu-va-n gura.

Dar revenind, pentru a doua si ultima oara la subiect : utilitatea unui cont de twitter nu sta in citi te urmaresc. Aia e fix apa de ploaie, scrumul tigarii, prezervative folosite. Utilitatea unui cont de twitter sta in citi urmaresti. Scris mare si ingrosat, subliniat, sa se vada si sa se retina.

Daca urmaresti zece sau pe-acolo, twitter-ul nu-i diferit de o discutie din balcon cu vecinu' de palier. La fel de banal, inutil si neinteresant. Daca urmaresti o suta si sub, twitter-ul e un fel de mirc ceva mai cu pretentii. Daca urmaresti o mie si peste incep sa se vada cu adevarat sinergiile pe care un mediu global le ofera.

Problema-i ca diferenta de utilitate intre zece si o suta e marginala, citeva procente, chestie care nu sugereaza mintii omului cea obisnuita sa gindeasca in pasi mici cam ce fenomene de rupere urmeaza, si cum sa urmaresti doua mii de oameni e cam de un milion de ori mai productiv decit sa urmaresti o suta douazeci. Graficul nu-i liniar, cum asteapta intuitia de la orice pe lumea asta, ci se rupe undeva in jur de 5-600 de urmariti, dupa care explodeaza. N-am avut resurse si abilitati sa il trec spre milion, sa vedem ce-o fi acolo, da' deocamdata pot sa va spun o chestie simpla : daca nu urmariti un minim de o mie de oameni, nu ati inteles ce-i aia social media.

Sigur, e important sa fie oameni, nu conturi de spam. De-aia solutia ca urmarim la gramada nu merge. Eu, de exemplu, la caz ca va intereseaza experienta mea proprie, m-am apucat sa adaug pe toata lumea urmarita de cei pe care-i urmaresc de respecta urmatoarele criterii : a) a scris in ultima saptamina ; b) are nume si prenume, din care deducem ca-s romani ; c) nick-ul se potriveste cu numele si prenumele si d) ultimul mesaj nu-i ceva prostie promotionala in limba engleza.

Aia-i tot, cu minuscule exceptii, si cu mentiunea ca am evitat toate numele pe care le recunosc. Pentru ca nu ma intereseaza sa-l urmaresc pe chinezu, sau ciurda de piarizde din zona Evensys-IAB Ramania-Apropo Media si asa mai departe. Din punctul meu de vedere astia-s toti pierdere de timp, eu sunt interesat de oameni, nu de marketeri sau ce s-or fi crezind ei ca is, virfuri de meleme.

Si-asa am ajuns catinel-catinel aproape de-o mie, si-oi continua si astazi, si miine, pina nu se mai poate. Cindva aseara twitter-ul si-a revenit brusc, redevenind chestia care-mi placuse si care-mi servise un an si mai bine, pina sa ma prostesc de cap. Ca sa vezi coincidenta.

Imi pare oarecum rau c-am fost dobitoc, da's macar incintat ca intr-un final m-am prins. Singura intrebare care ma mai chinuie este : oi fi eu oare singurul roman care a inteles cum se foloseste social media asta ?

---------
* Chit ca intelectualii, cu un pas inainte in copiatul formelor strainatatii fara fondul lor cum se gasesc au trecut la a mima in public dubitatia, ca un strat milimetric asezat pe-o foarte otelita siguranta nucleara.