O nevoie politica

Dragii mosului, ma bucur ca uite va am, sa va pot obosi de cap impartasindu-va o nevoie de-a mea. Nu-mi dau seama daca-i strict de-a mea sau o mai fi fiind si de-a altora, da-n tot cazul, descriem intii, alegem pe urma.

De cind cu demisia Partidului National Liberal din Partidul National Liberal de-am ramas singur pe lume resimt nevoia acuta, disperata, apasatoare a unui partid liberal in Romania. Sau de dreapta, cum vreti sa-i spuneti.

Dar nu o alcatuire care se pretinde, se afirma, se considera liberala si de dreapta cu sase guri dupa care in fapt se dezice cu douasprazece miini si o suta douazeci de degete de zisa, pretentia si afirmatia dinainte. Asa ceva n-am nevoie, ca de-astea avem si-am tot avut si nu servesc la mare lucru, sunt perfect echivalente in inutilitatea lor obositoare cu chestiile care se cred banci si proastele care se cred avocate. Avem destui impostori, nu-i nevoie de inca o tura, si mai ales nu-i nevoie de impostori adusi la cerere ori facuti pe comanda : orice impostor e perfect egal cu oricare altul, n-am nevoie de unul custom.

Am insa nevoie de un partid autentic de dreapta, am insa nevoie de un partid autentic liberal. Fara exceptii, fara tranazactii, fara intelegeri, fara nici un fel de toleranta. Fara "hai sa-l luam si pe asta chiar daca o fost in FSN ca-i baiat bun", fara "lasa-l si pe asta chiar daca o fost securist". Fara "avem nevoie de banii lui X, de televiziunea lui Z, de legaturile oculte ale lui Y". Nu avem nevoie, nici de banii lui X, nici de televiziunea lui Z, nici de legaturile lui Y. Duca-se invirtindu-se cu ele cu tot.

Un partid care sa nu resimta "nevoia" de-a intra la guvernare drept cauza suficienta pentru a face aliante cu socialistii. Socialistii sunt dusmanul, neimpacat si intractabil, nu doar al dreptatii sociale, al libertatii si al prosperitatii publice, dar de-a dreptul al fericirii, ratiunii si Binelui. Nu poate exista o alianta cu socialistii cum nu poate exista un maritis cu o vaca. Nu pentru oameni, si mai ales nu pentru oameni care se respecta.

Un partid care sa-si urmeze principiile si doctrina (doi pasi peste ceea ce exista pe piata la ora actuala, pentru ca nu avem partide care sa aiba macar principii ori doctrine, darmite sa le mai si urmeze). Un partid care sa isi defineasca drept scop nu accederea la putere, ci implementarea unor idei. Un partid dispus sa stea in opozitie o suta, o mie de ani, daca-i pina acolo, oricit, pina cind electoratul se hotaraste ca e cazul sa renunte la mizerie morala, la minciuna, la autofurat caciula, pina cind electoratul se hotaraste ca prefera sa munceasca ca sa aiba putin, decit sa sada si sa nu aiba nimic in timp ce spera ca va primi, ii va pica, "ii va da statul" "totul".

Poate ca sunt singurul incercat de nevoia asta, nu neg ca-s un personaj excentric si cam bizar. Da' am ca o presupunere, poate iluzorie, poate indrituita de cunoastere si experienta, ca asa un partid ar executa la orice alegeri minim zece-douazeci la suta din electorat. Indiferent de orice altceva, o entitate care respecta toate criteriile enuntate ar avea garantate intre o zecime si o cincime dintre orice mandate puse in joc la orice alegeri, azi, miine, anul viitor.

Iar dupa un an, sau doi, sau cinci sau o suta de ani se poate ajunge, prin munca sustinuta dublata fara exceptii de onestitate, de tinerea acestor principii enuntate, se poate ajunge la majoritate, definitiva.

Imi pare rau ca nu m-am trezit mai devreme, ii puteam cere lu' Mos Craciun. Da' pina la urma nu-i problema, si 2011 are un 24 decembrie, cum are si 2012 si 2015 si 2020. Nu pot spune ca ma grabesc.

Dar pot spune ca am nevoie.