[NSFW] Aus Dem Leben Der Marionetten

Aus Dem Leben Der Marionetten este un film de-acum treizeci de ani de-al lui Ingmar Bergman. In romaneste ar veni "Din viata marionetelor" sau cam asa ceva.

Ati mai auzit de Bergman, probabil, chiar daca eu nu mi-am permis pina acum sa vorbesc despre. Cel putin asa sper, tot asa cum sper ca nu confundati actrita Ingrid Bergman cu regizorul Ernest Ingmar Bergman. Cel care-a fost, in opinia lui Woody Allen, "probabil cel mai mare artist din lumea filmului, luind in considerare toate aspectele, de la inventarea cinematografiei". Probabil ala e-acolo pentru ca Allen e un evreu nevrotic si nu-si poate asuma opinii.

E unul dintre filmele in care actorii sunt complet irelevanti. Fata care va zimbeste din poze e Rita Russek, o frumusete cu ochi verzi care la momentul respectiv mai jucase intr-un film made for TV (ca si asta, de altfel) prin 1975, ceva Travesties (dupa musical-ul lui Tom Stoppard, care de altfel a si cistigat un Tony in 1976 - filmul n-a cistigat nimic, niciodata) si ceva miniserii de TV.

Fata si-a continuat apoi stralucita cariera, participind la filme vestite precum "Déjà vu, oder Die gebändigte Geliebte" respectiv "Sein Doppelgänger", de care n-aveati cum sa fi auzit, respectiv la filme documentare de calibrul unui "The Most Beautiful Breasts in the World". Simplu spus, un fel de "asistenta" de mizerii televizuale cum avem si noi citeva sute sau citeva mii. Ce ne lipseste, evident, fiind un Bergman.

In restul rolurilor, Robert Atzorn, a carui principala valoare este onomastica, Heinz Bennent, care joaca chiar convingator un gheu din perioada clasica a gheismului contemporan, si-n general e cam cel mai talentat din toata trupa, Martin Benrath, un fel de Buble de-al lor despre care nu tin minte sa-mi fi placut in ceva, Christine Buchegger, o enervanta insuferabila nascuta in Austria (ca si Hitler), cam la nivelul Julia Roberts de imbecilitate acuta mastrambalimusticoripatica si hmmm... cam atit. Eventual Lola Müthel, care joaca in film rolul Cordelia (vedeti cite chestii din amuzantul imanent lumii v-au scapat pina acum ?) careia-i iese acceptabil o mama enervanta trasa-n staniol de falsa serviabilitate mic burgheza.

Dar actorii nu conteaza. Cinematografia in schimb conteaza, cel putin intr-o anumita masura. Cam optzeci la suta din orice este cacat, si cam optzeci la suta din acest film consta din oameni care acopera 2/3 spre 3/4 din ecran cu fataul lor in timp ce vorbesc taraganat. De fapt motivul pentru simpatia cu care-o acopar pe KA vine tocmai din faptul ca ea tace, in ma-sa, chiar treizeci de secunde la rind. Cealalta fata, al carei corp il puteti aprecia aici in jur nu vorbeste deloc, si e cea mai faina tipa din tot filmul. Intrebati-va acum "cum gindesc barbatii", ca sa va pot raspunde calm : in liniste! Ghici de unde vine expresia populara "futu-ti gura ma-tii".

Dar sa revenim : daca 80% din film consista din monoloage cu fruntea sprijinita-n camera, si restul de 20% din efecte speciale idioate... Zau, stiti cum se fac visele in limba germana ? Blow-out pe alb. Gata, e vis. Ce, nu asa e-n vise ? A, n-ati visat niciodata o suprafata alba stralucitoare, si daca ati visa asa ceva v-ati duce la doctor ca-i semn de ischemie ? Fraieri sunteti voi.

Si-atunci se ridica intrebarea de bun simt "frate, daca tot ce fac astia-i ca dau din gura spre camera, nu vorbim de fapt de teatru ?" E o intrebare legitima. Cinematografia salveaza insa filmul de la a fi o filmare a unei piese de teatru. Cum ? Nu stiu. Marturisesc cinstit, noa, asta este, n-am ori experienta ori inteligenta ori intuitia necesara ca sa inteleg cum, da' fapt e ca o. Mai studiem. Mai studiati si dumneavoastra, cine stie ce iese.

Si-acum, de ce e important filmul asta ? Pai, ca de obicei cind zic eu ca-s importante filme vechi, zic din doua directii, din care prima si cea mai putin importanta e aia documentara. Deci, aflam de-aici, aia care suntem mai tineri si n-am aflat de la femeile pe care le-am futut pina am fost tineri (cum e normal sa aflii chestii de pe lumea asta, ca tinar - pe de-o parte sunt castratii ce invata de la mame, pe care nu le fut, si pe de cealalta barbatii normali, care invata de la femei, pe care le fut) ca de exemplu e nepoliticos, pentru o femeie, sa vina la futut cu machiajul pe ea.

A, n-ati stiut ? Ce cocalari sunteti voi, mei. Da' uite chestie ca in 1980, adica acum nici 30 de ani, o prostituata, deci nu tocmai virful ierarhiei sociale, considera de bun simt sa se demachieze inainte sa i-o suga unui client. Soc si groaza.

Tot la capitolul asta, mai tineti minte cind zicea un prost ca "O femeie care nu-i capabila sa exemplifice pe loc, cu propriu-i corp, ce-i aia gratie nu prea are sanse sa fie implinita sexual." ? Noa, prostul ala eram eu. Revedeti putin cam ce se petrecea in peep show-urile alea live ale epocii, ce credeti ca vindeau fetele alea de-acolo ? Pizda. Nu prea. A, "miscari languroase din buci" ? Heh.

Si mai avem si-o marturie credibila si consonanta a unui gheu de secolul trecut. Din ceva motiv n-am chef sa mai reiau discutia, ca-i larga.

In fine, chestia cea mai importanta, si cea mai interesanta, e povestea simpla a falimentului unei iluzii. Deci, clasa de mijloc spre sus, barbati educati sa fie eleganti, civilizati, sa se comporte "bine" adica formalizat, femei educate sa fie volitive, independente... Cu alte cuvinte un sistem cu femei educate sa fie cit mai aproape de a fi barbati, si barbati educati sa fie cit mai aproape de a fi femei. Cit mai aproape posibil. Dupa care doi de-astia formeaza o pereche si... nimic nu-i clar. Unde punem cerealele ? Pai aici sau acolo. Nu e clar. Cine-i pizda, cine-i sefu' ? Nu e clar.

Negociem, discutam, luptam, in sabii sa ne lovim si-n ciorapi sa ne mirosim. Chestia este ca in afara de rare cazuri in care unul dintre indivizi e suficient de superior celuilalt (mai inteligent, si mai competent, si mai etc) lupta n-are sorti de a fi decisa nicicum. Si astfel, casnicia sfirseste intr-o perpetua lupta intru casnicire, in loc sa fie consumarea calma si calda a unui corp de catre altul, cum functioneaza ea de la natura.

De ce n-au prapaditii astia "nici o cale de iesire" ? Pai pentru ca n-au. Nu exista. Nici unul nu-l poate face pe celalalt cateaua lui, ca nici unu' n-are cu ce, sunt prea apropiati ca virilitate. Sa iesi afara nu poti, cinismul e o solutie pentru alti oameni, ca cei mai multi nu-s capabili de cinism de-ala adevarat, emuleaza-n soft aiurea, si deci... nu exista nici o scapare. Afectele se investesc aiurea, sigur ca fata il place pe baiat si baiatu' pe fata, da' n-au cum sa-si comunice, lupta nu se poate decide natural, nici unul nici celalalt nu stie sa ingenuncheze si s-o sfirseasca astfel, deliberat, pentru ca n-au fost educati sa (interesanta cita orbeala poate pune educatia pe ochii oamenilor - credeti ca daca unul din doi se declara si se manifesta universal ca sclavul celuilalt mai aveau o umbra de problema, oricare dintre ei ?)

Morala e simpla : casatoria are loc strict dupa ce s-a stabilit cine asculta pe cine si cine se supune cui. Asta-i si sensul perioadei de proba care se practica in zilele noastre, chiar daca nu-i evident participantilor.

Traditional problema se rezolva universal, esti femeie ? Te supui! Esti barbat ? O domini! Chestiunea nu functioneaza ca atare, exista femei mai adecvate ultimului rol, cum exista (multi, futu-i!) barbati mai adecvati primului rol. Dar asta nu inseamna ca viata in cuplu se poate desfasura fara rol.

Si pina la urma asta-i marea lectie a lui Bergman : nu exista viata fara rol. Pentru ca scena, nu-i asa, e-un teatru.