Mutatii importante

Alex Mazilu e un bloger-fotograf, fotograf cu blog, cum vreti sa-i ziceti. Ne cunoastem de mai demult, de pe la inceputurile existentei lui online, pe vremea pe cind in ce-l priveste irelevantii aplicau cu incredere principiul ala al lor,

Gogo spune că

“bloggerii cu experienta trebuie sa aiba din cand in cand timp sa citeasca bloggeri noi si sa faca top-uri pentru promovare, nu sa fie egoisti si sa stea acolo sus si sa se citeasca intre ei.”

Nope. Nu am nici o obligaţie faţă de tine să te promovez, nici pe mine nu m-a promovat nimeni. Blogosfera e ca o mare clasă de liceu. Ăia care îţi dau pase la fotbal sunt prietenii tăi şi mergi cu ei la bere, ăilalţi sunt nişte idioţi care nu merită băgaţi în seamă.

Fara a intra in discutii prea complicate si pina la urma inutile, omul s-a tinut de treaba serios si cu onestitate vreo trei ani asa, si-acum a ajuns bine. Nu-i el singurul de altfel, regulile sunt tot alea, situatia in piata nu-i mult schimbata, aproape oricine [adult, cu ceva scoala] muncind serios si cu onestitate trei ani va ajunge in virf, ca n-are cine sau ce sa-l impiedice. Cu siguranta nu laliii, trogloditii ori blogerii de agentie, alea-s povesti.

Chestia asta nu-i o mutatie, chestia asta e normalitatea. Mutatiile apar insa de indata ce "pustimea de liceu" care juca o miuta intre hmmm... nu, imi pare rau, trebuie neaparat sa ma citez. Deci :

Problema cu acest modus vivendi nu-i neaparat intrinseca - adica, daca participantii se simt bine, foarte bine, de-aia avem maidane. Problema e de context : nimeni nu va accepta sa-si gaseasca biroul amplasat in mijlocul terenului de fotbal al clasei a XII-a B. Nimeni nu simte nevoia sa recunoasca, sa valideze si sa se inscrie in relatiile si tiparele de interactiune ale toparlanilor astora, nu dintr-un motiv personal (asa cum, din saracie mentala, interpreteaza ei), ci in cel mai pur si impersonal mod cu putinta : deoarece lumea descrisa e prea saraca pentru a atrage si-a mentine interesul adultilor.

De-aici. Cum ziceam, mutatiile incep de indata ce intre pustii hahaiti, scobindu-se-n nas si incercind sa se impresioneze unul pe altul cu scalimbaieli si giumbuslucuri care mai de care apar unu-doi-trei adulti. Nu pentru ca adultii se apuca de treaba, si dupa niste ani rezultatele se vad de la o posta, ci pentru ca in acei ani insasi activitatea lor aduce transformari ale spatiului de joc.

Pentru ca adultul nu va ride la glumele de prost gust si nu se va speria de povestile cu stafii, nu va credita aiurelile care ar trebui sa treaca drept mari victorii in fata grupului. In loc, va oferi alternative. Mai bune, mai curate, mai uscate. Din nou cu citate :

Mel, e un blog de nisa, poate, dar stii de ce e popular si il gasesti in mai toate blogroll-urile? Pentru ca foarte multi ii folosesc fotografiile in propriile lor postari :D Asa ca as spune... de nisa si nu prea ;)

De-aici. Si iata mutatia : acum doi ani, si-acum cinci ani, "toata lumea", lumea aia care are inca pretentia de a-si spune "industrie" si-a se autoreprezenta drept "pionieri" fura poze "dupe Internet". Ca doara-s la liber. Chestie din care lumea ceea, "industria" ceea n-a reusit sa se extraga cu mii de scremete, lansari, mese rotunde si ce prostii mai fac ei ca sa-si justifice irelevanta si inutilitatea. Unii o mai practica si astazi.

Dar astazi exista si o alternativa. Exista cel putin un fotograf care pune la dispozitie material foto in schimbul unui link, o chestie de bun simt pina la urma. Mult mai important, o chestie fundamental corecta. Functionala. Adecvata mediului.

Asta-i mutatia in discutie, de la sosete murdare aruncate prin toate colturile la masina de spalat si de la puseuri de "indepedenta" si alte manifestari ale irelevantei puberului la case durate din caramida pe fundatie si stilpi de beton. Asta-i mutatia in discutie, si ea nu-i decit un exemplu convenabil ales, care reprezinta o intreaga clasa de mutatii similare.

A, ca va ramine intotdeauna un colt pe Internet rezervat intervalului de virsta 14-18 ani ? Sigur ca va ramine. Dar nu va mai fi niciodata mainstream, nu va mai fi niciodata centrul, si nu va mai avea niciodata nici dreptul nici caderea sa vorbeasca pentru blogosfera. Asa cum a fost si-a vorbit in 2006, cum a incercat in 2009, asa cum - daca nu exista Alex Mazilu (si altii) - raminea si in 2016 si in 2029. Va fi intotdeauna un colt, un coltisor, mai mititel, mai saracut, mai mirositor. Si, in doze mici, foarte amuzant.

Asa cum de altfel el si este.