Misticismul loveste din ou
Citeam un articol bine documentat si bine scris despre propensiunile isteric-spasmo-autofile* ale cetatenilor romani surprinsi de iarna autoevaluarii. Citam, de pe blogul rational-idealist :
Exemplul de mai sus este unul benign, dar care ilustreaza un fenomen mai larg. Iar cand se aduna toate lucruri de acest fel, efectul cumulativ nu mai este neglijabil. Un roman cu calificare adecvata care candideaza undeva va fi de regula acompaniat de zeci sau sute de candidati total irelevanti, fara nici o sansa, care doar pierd timpul lor si al altora; asta nu numai ca prelungeste orice proces de selectie, dar da o impresie generala proasta asupra nivelului mediu al esantionului romanesc, care se intoarce apoi ca un bumerang afectand si imaginea sau prestigiul celor care chiar au ceva de oferit (pentru ca vin din acel esantion).
Chiar benign nu este, sa vezi tu ca din 676 de candidaturi, romanii trimit 321 (iar polonezii 85), dupa care romanii iau 15 locuri si polonezii 17. Ce-o fi fost in capul a trei sute de concetateni ? Pot, daca imi permiteti, sa intuiesc. Sa va citez, imaginar, din mai mereu anecdoticele auzite : profesoara ii nedreptateste, sistemul e facut sa-i fure, politicienii sunt corupti, basescu este de vina**. Da, basescu, substantivul comun, nu persoana care pe moment ii da numele. Era de vina Ceausescu inainte de-a fi de vina Basescu. De exemplu, in Decembrie 1989 Ceausescu era de vina ca diversii juristi nu-si stapineau meseria.
Chestia mi-a adus aminte de aventura angajarii unei persoane pe postul de sef serviciu reclama publicitate, 123403 in COR-ul cel nou. Care, ce-i drept, nu necesita neaparat studii superioare (chiar daca anuntul solicita doua limbi straine anumite la nivel de vorbitor nativ), si la care au aplicat aproximativ 70 de persoane, de toata mina : ospatarite, foste angajate pe slujbe incerte prin baruri, distribuitoare de bucatele de brinza pe bucatele de piine tinute dimpreuna cu o scobitoare prin supermarketuri, copile de 19 ani (sincer si cu toata taria pe care ti-o confera experienta directa pot sa va confirm ca da, mai exista in Romania mai mult de o singura copila de 19 ani care crede despre sine ca poate fi "sef serviciu") si asa mai departe. Foarte, foarte departe.
Coafeze, traducatori autorizati, ajutori de bagatori de seama pe linga referenti de specialitate prin birocratii, diverse persoane, in general "tinere" si "dinamice", deschise "provocarilor" si gata sa faca fata "unui mediu stimulant" si, bineinteles, unui "pachet salarial pe masura". Citez aproximativ, din memorie, din mult prea chinuita mea memorie ciuruita de interactiunile cele mai bizare cu bazele tari si acizii forte ai unor oameni inca perfect salbatici. Mai mult ca perfectul, e o salbaticie atit de onesta ca pare livresca. Probabil ca daca se scotea la discutie o slujba de tehnician in tehnologia nucleara se prezentau fara complexe un numar de fosti suferinzi de mononucleoza. Pai ce, nu seamana ? Mai ales din perspectiva nominalista...
Cred, in masura in care cititorul e interesat de explicatie, in masura in care autorul articolului original e interesat de explicatie, ca ea se gaseste intreaga in articolul Dianei Coman despre misticism :
Dar spre deosebire de toate celelalte dăți, acum nu renunțau cu nici un chip. Au început cu ofertele, cu “stați doar să vedeți ce ieftin e” (eu nu zisesem nimic de preț), ce repede e (eu nu zisesem nimic de viteză), ce comod e (eu nu..etc) și tot așa și tot mai departe. Iar unii începuseră să se țină după mine împroșcând, nu cu oferte, nu, ci cu pledoarii fără cap și fără coadă, de genul “dar stați să vedeți ce…”. Debusolați, dar disperați. De parcă eu eram dreptul lor, punga lor de bani, care însă în mod inexplicabil și misterios căpătase voință proprie și se depărta fără motiv.
A lor. Care se depărta. Aici e problema și surpriza. Întreprinzătorii aceștia nu încercau să ofere un serviciu, ci încercau să vrăjească o pungă de bani să stea locului suficient de mult încât să apuce și ei să ia ceva monezi. Pe simplul principiu că dacă acolo sunt bani, atunci cu siguranță și fără alt motiv unii sunt ai lor și deci trebuie să apuce și ei ceva. Banii nu erau la ei, dar nici voința nu era la ei, nici oferta, nici serviciul, nici utilitatea până la urmă. Și nici vreo urmă de înțelegere reală a ce înseamnă să oferi un serviciu.
Libertatea inseamna, bineinteles, ca n-ai de unde gasi servitori. Si ca dobitoaca, trasni-o-ar Dumnezeu s-o trasneasca, inca mai fura zahar, bagati de seama la cheile dulapului.
Si de fapt, unde este ?
---------
* Recunosc, nu-i un cuvint prea bine gasit, mai ales pentru ca nu-i de fapt un cuvint, chiar deloc. Totusi, iubirea de sine prin orbire activa si visare delabrata pina in gradele absurde in care se practica la noi are nevoie de-un nume pe potriva.
** Ce, aveti impresia ca glumesc ?!
Şefa delegaţiei ţării noastre la Eurovision, Marina Almăşan, pune locul 17 ocupat de Hotel FM pe seama guvernării din ultimii ani, care ne-a lăsat în afara oricăror alianţe şi uniuni continentale.
via iRealitatea.net.
Saturday, 21 May 2011
Marina Almăşan nu este de fapt madam So-caci-u?
Saturday, 21 May 2011
Nu stiu, ca socaciu ala mi se pare ca vine din ungureste. Eventual e Marina Bucataru.
Saturday, 21 May 2011
@mitzaabiciclista: ba da. Din articolul ăsta, secțiunea „Familia” așa se înțelege.
Sunday, 22 May 2011
Asta cu Eurovision e tare!
Dar oricum, concursul ala si felul cum se voteaza sunt o orgie colectiva de infantilism la nivel european. Eu am incredere ca o sa castigam la un moment dat! :-)))
Cu Inna sau Cheeky Girls.
Sunday, 22 May 2011
Sau daca nu prin simplul joc al intimplarii.
Sau cu Victor Socaciu.
Pina la urma, totul este posibil.
Sunday, 22 May 2011
A, apropo de comentariul de pe blog (imi cer scuze ca-mi este peste masura de incomod sa comentez pe blogspot) : pina la urma lipsa obiectivitatii se poate privi si drept un idealism total, primatul absolut al... ma rog, sa zicem gindirii asupra materiei, faptele se gasesc expuse dilemei ca ori ne convin noua ori nu exista, si deci le revine sa se adapteze (lor, faptelor) si asa mai departe. E foarte bogat milul ideilor cotidiene.
Sunday, 22 May 2011
Nu poti sa negi faptul ca exista si un numar mare de romani pregatiti pentru a tine piept cerintelor actuale privind resursele umane. O mare parte din acestia prefera sa plece din tara sau pur si simplu sa isi deschida propriile afaceri. Companiile sunt in mare cautare de romani, datorita usurintei cu care ei invata limbi straine, capacitati de a invata din mers aproape orice si modestei (nu inteleg cum pot unii sa accepte niste salarii absolut mizere). Cu toate astea nu putem sa ne comparam cu polonezii. Ei au reusit sa isi schimbe mai usor metalitatile comuniste. Traiesc in Polonia de un an, si astia sunt ca niste furnici.
Sunday, 22 May 2011
aoleu da urat esti maik
Friday, 24 June 2011
@Paul Gabo Pai ar cam fi absurd sa neg asa ceva, hapt aici pe blogu' asta, nu gasesti ?
Friday, 24 June 2011
maik dnlui nu kumva sa scri curect.
da' omu' are dreptate, header-ul e niscava dubios.
Sunday, 20 August 2017
^dupa ani, misto faianta de baie in header.
Sper ca a fost cacare placuta.
Sunday, 20 August 2017
E fatada din haremu' sultanului. Ala de-o futea pe Roxana.
Sunday, 20 August 2017
Ea e Roxana, o stie tot haremul, turcul nu i-a iertat bideul.
“There! There!” she screams, pointing to the
bidet.
“Come on, let’s get out,” says the Hindu boy.
“Wait a minute, you can’t get out as easily as all that.”
The madam is standing by the bidet, fuming and spitting.
The girls are standing there too, with towels in their hands.
The five of us are standing there looking at the bidet. There
are two enormous turds floating in the water. The madam
bends down and puts a towel over it. “Frightful! Frightful!”
she wails. “Never have I seen anything like this! A pig! A
dirty little pig!”