Madalina scrie, noi corectam : Isobel si roscata
*bzzzzrrrring*
Niste ceasuri de-alea vechi, rusesti, cu 18 rubine se preumblau pe o masa de bucatarie cu o fata de masa in carouri, zdranganind vesele.
*bzzzzrrrring*
O albina olandeza portocalie zbura-n cercuri in jurul unui con galben foarte ascutit. Albina avea atirnat de git un clopotel pe care scria Milka si din coada-i picura miere.
*bzzzzzzZZZZZrrrrRRRRRing*
Un... Isobel deschise lent un ochi. Un... un ce ?
"Fir-ar a dracului de viata", gindi undeva, in picla de sub buclele blonde. "Cit e ceasul ?"
*bzzzzrrrring*
Soneria de la intrare. Iarasi urgenta ? Iarasi urgenta. Fir-ar a dracului de... Isi trase la repezeala bluza de ieri direct pe piele, fusta mototolita de pe scaun. Unde-s chilotii ? Nu-s sub fusta, nu-s sub scaun, dracu' sa
*bzzzzrrrring*
*bzzzzzzzzz...zzz...rrrring*
Sari din doi in doi scarile spre parterul casei, desculta dar pe virfuri. Mereu umbla pe virfuri, chiar si desculta. De mica ii placusera tocurile, purtase tocuri tot timpul, ori de cite ori era posibil. Ca rezultat nu-i era tocmai simplu sa paseasca pe talpa. La drept vorbind nu-i era simplu nici sa se trezeasca cu noaptea-n cap de trei-patru-opt ori pe saptamina, dar asta-i viata cind esti cel mai bun rezident pe specializarea ta din tot spitalul. Fetele tari se descurca.
Deschise uşa şi pe moment rămase surprinsă, căci în locul lui Vasile, soferul de ambulanta care-o tiriia la spital in toiul noptii stătea Victor. Nea Vasile era un mosulet simpatic, probabil mai batrin decit era virsta de pensionare, si se cam invatase cu ea, se suia in spate cu chilotii in mina si se imbraca pe drum. Intre timp mosul ii sporovaia incetinel de-ale lui, cu gradina, cu gainile, ca locuia undeva la marginea orasului, si ea se lupta sa n-o ia somnul cu un crac in chilot si un ciorap pe celalalt. Victor insa... Victor nu se invatase cu ea niciodata, si-i privea bluza cu ochi mari.
- Isobel, sunt disperat, îmi vine să mă sinucid!, se lansa el direct.
- Meri ma. Esti prost ?
Isobel trase precipitată de Victor către bucătărie şi mai mult îl împinse în scaun să se aşeze decât să-l invite. Ce sa-l mai tot inviti atita ? Apoi începu să caute febrilă printr-un sertar anume după un calmant ceva, orice. Eventual o sticla de rom. (rasistilor). După ce găsi pilula umplu repede un pahar înalt şi i-l intinse lui Victor să-l bea într-un gest ce părea mai degraba o porunca. Pai ce ?! Victor ii dadu scurt peste mina cu toata supararea barbatului frustrat si trecu la a-şi prolifera bâlbâit ameninţările:
- Mă sinucid Isobel, înţelegi? Nu mai suport, pur şi simplu nu mai rezist.
- Meri ma.
Dupa o pauza
- Si-ai venit sa te sinucizi la mine ? Ce am eu, abator ? Ai vazut tu venind pe drum cu masina un afis unde scria "depozit de negri morti" sau ceva ? A ?
- Sunt distrus draga mea, Clara mă înşeală.
- Nevastă-ta? Meri ma...
Isobel nu mai era chiar asa de sigura pe ea. Adevarul indisputabil si pina la urma nedisputat era ca curvistina aia... Clara era o sora roscata, angajata prin transfer de vreo doi ani sau asa. Ati vazut vre-odata sfint roscat ?
- Da. Uită-te la mine în ce hal am ajuns, uită-te în ce hal m-a adus nenorocita.
- Păi şi cum ? Nu erati voi ca doi porumbei ?
Victor grohai a porc.
- Şi cu cine te înşeală?
- Habar nu am cu cine. Dar sunt sigur că mă înşeală.
- Auzi ma, io daca simteam nevoia de OTV la 4 dimineata porneam televizoru'. Ce ti-o casunat la cap ?
- Nu, nu. Nu sunt tâmpit. Îţi spun sigur că mă înşeală. Sunt tot felul de semne.
- Semne? Vorbeşti ca o babă. Semne, auzi! pufni nemultumita. Ce semne ?
- Ascultă-mă Isobel, femeia aia mă înşeală sigur. O simt, o văd, o miros. Plus de asta nu cred că e doar o aventură, este realmente îndrăgostită şi asta mă termină mai mult decât dacă m-ar înşela ca o curvă ordinară. Aş ierta-o dacă ar fi numai atât. Aş trece cu vederea chit că aş părea că sunt un dobitoc, oricum nu aş fi nici primul nici ultimul bărbat încornorat de pe planeta asta.
Isobel începu să-şi legene nervos unul din picioare, şi aşa cum stătea acum pe scaunul înalt de la bucătărie, picior peste picior, fusta-i sublinia picioarele lungi şi frumoase. Victor nu parea sa observe, cu toate că mereu glumea cu picioarele ei.
- Ascultă-mă Isobel, reluă barbatul, ochii ei o dau de gol în totul. Plus de asta, de la o vreme a început să meargă foarte des la coafor, şi-a schimbat toată garderoba, mai nou se epileaza complet între picioare... Pentru mine nu a făcut efortul ăsta niciodată. Mereu îmi spunea că pielea ei este prea sensibilă să suporte ceara fierbinte şi că abia suportă şi lama. Mereu îşi justifică absenţele prelungite de acasă prin gărzile suplimentare de la spital. Nici acum nu e acasă. Cică e la spital, de 36 de ore e la spital.
- Pai daca nu-i faceai nimic sa aiba nevoie sa se rada ?
Victor o privi confuz, incercind sa se hotarasca daca-l tachineaza sau vorbeste serios. Isobel continua netulburata
- Cred că exagerezi. Hai că devine chiar amuzant. Uită-te un pic la tine şi încearcă să realizezi ridicolul situaţiei. Ai venit în toiul nopţii să te plângi, fără nici o dovadă clară de infidelitatea nevesti-tii. Şi cui? Mie. Fosta ta nevastă.
Vocea Isobelei, fără a se ridica în tonuri ascuţite era calmă, dar tăioasă, iar cuvintele păreau bulgări grei ce se izbeau în cădere de pardoseală, rupându-se în bucăţi dar fără să facă zgomot.
- Draga mea, am crezut că am depăşit amândoi momentul acela şi am rămas prieteni. Ai spus că nu-mi porţi pică.
- Pe ce sa-ti port pica buei ? Că m-ai înşelat cu o stoarfa de asistenta din spital, din cauza căreia am si divorţat? Nu mă face să te bănui de stupizenie acută. Lasă dracu' prostiile şi mergi acasă. Şi nu mai îmi veni cu crize din astea că nu te prind.
- Ştii bine că diferendele noastre erau mai adânci, dar nu asta am venit să-ţi spun. Am crezut că am rămas confidenţi în pofida a tot ce s-a întâmplat între noi.
- Asa. Si ?
- Ajută-mă Isobel, te rog. Ştiu că mai am un loc, acolo în inima ta, oricât de mic.
Cu degetul arătător, Victor împuse uşor sânul moale al femeii prin tesatura subtire de mătase ca şi când ar fi vrut să o convingă de existenţa acelui presupus loc din inima ei. Rugămintea astfel venită, în asemenea momente, îi picură Isobelei miere în suflet.
- Cam ce-ai vrea să fac eu? Să merg la nevastă-ta să-i zic: Auzi cucoană? Ia te rog, ai grijă cum te porţi şi nu încerca să-ţi înşeli bărbatul. Sau care-i problema, sa-i zic sa nu se mai rada ?
- Isobel, nu râde. Nu râde şi nu profita de sufletul meu la pământ, chiar dacă simţi că ai toate motivele.
- Bine, uite nu mai râd. Spune-mi ce vrei să fac eu.
- Vino la noi duminică. La masă. Dacă îi spun că vii la noi, nu o să-şi mai inventeze gărzi în spital.
- Ce rezolva asta ?!
- Ştii că te respectă enorm şi te admiră foarte mult. Mereu vorbeşte despre tine, despre cum te adoră tot spitalul şi toţi pacienţii.
- Ce haios. Toată lumea mă adoră. Inclusiv nevastă-ta. Tot aşa mă adora şi când am dat peste voi ? "Rupe-ma, rupe-ma", auzi la ea... cica ma adora. Ha! Hahaha!
- Te rog Isobel, te implor, nu răsuci cuţitul în rană. Vino la noi, mă gândesc că poate, poate simte un pic de gelozie. Atât vreau să văd, dacă citesc asta în ochii ei. Şi atunci încă nu este totul pierdut pentru mine. Dacă nu văd sclipirea asta, mărturia asta în ochii ei, promit să mă retrag din viaţa ei şi să o las în pace.
- Ştii care e culmea Victor? E de departe cea mai nerezonabilă cerere pe care am auzit-o vreodată de la tine, campionul cererilor nerezonabile. Dar accept. Vin duminică la voi la masă. Să-mi găteşti.
- Orice, pentru tine orice.
- Da, da, ştiu, pentru mine orice. Sa faci sfircuri de roscata atunci, bine ? La tava.
Victor o privi complet pierdut.
- Glumesc ba, turcule. Să-mi faci pui cu ciuperci şi clătite cu miere şi nuci.
- Deci te aştept duminică? Oh, nici nu ştii câtă speranţă îmi dai.
- O, pasa...
Isobel se intrerupse scurt si-l conduse pe Victor la uşă prin impingere directa. Barbatul părea dintr-o dată liniştit, chiar nerăbdător să treacă cele două zile care îl despărţeau de prânzul promis. O pulă de aer rece, proaspăt, curăţat de ploaia din toiul nopţii, răzbătu în casă prin uşa deschisă de la intrare şi Isobel îşi strânse înfrigurată peticelele în jurul corpului. După ce se asigură că Victor s-a urcat în maşină şi-a mers in treaba lui Isobel urcă cu paşi grăbiţi scările care duceau în dormitor.
Patul moale şi cald în care se profila o siluetă subţire era mai ademenitor ca niciodată. Işi aruncă dintr-o mişcare totul de pe ea şi se strecură sub cearșaf pisicindu-se pe lângă celălalt corp cald şi gol. Clara, simţind-o pe Isobel lângă ea, se întoarse leneşă si pe jumătate adormită.
- Cine era?
- Era Victor. Duminică mincam la voi la voi la prânz. El găteşte.
- Hmmm, face pui cu ciuperci?
- Da, şi clătite cu miere şi nuci.
Clara se intoarse cu spatele mormaind. Isobel o cuprinse, mingiindu-i spatele cu sinii incintati sa-i suga caldura.
- Tot mai avem o ora sa dormim linistite, ii susura cald in ureche. Un zâmbet ghiduş se ivi în colţul buzelor Clarei. Pe sub cearșaf îi pipai fundul Isobelei
- Dormim ?
Varianta originala aici.
Friday, 15 July 2011
Bueeeey, cine naiba e ţoapa asta căreia tu îi zici Isobela? Mi-ai masacrat personajul. Aparte că nu se mai potriveşte numele cu ţopârlănia muierii atât de evidentă aici. Şi de ce faci descrieri fizice personajelor? Nu poţi să le vezi altfel?
Huh? Roşcată? Şi blondă? Cea mai cretină combinaţie. Ambele, una albă, una roşie, reci. Nu merge mey, n-au ce să caute ăştia două în pat bătându-şi joc de acelaşi bărbat nici dacă o fac la scenariu scris de altul. Nu se potriveşte de loc.
De ce dai descriere fizică personajelor? De ce nu laşi liberă imaginaţia cititorului, ha? Asta ar trebui să fie literatură, nu articol de presă şi nici declaraţie de avere.
Şi cum adică " O pulă de aer rece, proaspăt, curăţat de ploaia din toiul nopţii, răzbătu în casă ..." Ce naiba. răzbate pula prin casă?
Aoleu ce masacru incredibil. Un personaj pe cât de sexi, elegant şi inteligent, capabil să pună cel mai diabolic plan de răzbunare din amor, e înlocuit de cineva de o ţopârlănie de cea mai joasă speţă, câlă, împuţită, troală, needucată(ca să nu spun de-a dreptul nesimţită) şi care mai umblă şi desculţă, probabil mereu are călcâiele tari, crăpate şi tălpile negre. Şi în halul ăsta se bagă înapoi în pat? Îmi închipui cum sunt şi cearceafurile.
Zbură orice idee de erotism din povestea ta. Dacă aş fi bărbat nu aş fute nici una din penalele alea două.
Friday, 15 July 2011
Ahahahaaaa
Deci daca tu crezi ca ale tale-s elegante io o sa te rog sa notezi definitia termenului. Si respectiv idem, despre astelalte. Oamenii educati nu se exprima cum ii pui tu sa vorbeasca decit prin telenovele, eventual.
Iar cearceafurile sunt rosii. Ca sa nu se vada jegul. Problem ?
Friday, 15 July 2011
Deci împuţite, lol.
Oamenii educaţi nu se exprimă ca la uşa de cort decât dacă le îndeşi ceva în dos, adică doar când fac sex. Că de aia e.
Cum să vorbească o femeie în halul acela? Din ce canal e adunată? Asta exprimă senzualitate şi feminitate la tine? Şi cum adică sărea treptele din doi în doi? Imediat trezită din somn? Asta s-o crezi tu! Bine că nu a alunecat cu curul direct pe balustradă, că ajungea mai repede. Nici nu mă mai mir că pupezele de azi se numesc piţipoance. Ăsta vă e modelul frăţică. Iote, chiar aşa le vezi. Nişte piţipoance nespălate.
Apropo, tu dacă ar fi să ai o confidentă aşa ţi-ar place să te trateze? Ca pe o cârpă? Că la tine cuconizda tratează personajul masculin ca pe o cârpă. Deci nu e doar încornorat, mai e şi prost de duduie şi permisiv la maxim. Îl face cuconetul şi din vorbe, iar el, fraierul se întoarce să şi le ia din greu. Mai bine împuşcă-l înainte de a-l trimite înapoi în ploaie. Îi faci un bine.l
Friday, 15 July 2011
Apropo de eleganţă. Arată-mi orice piţipoancă din ziua de azi capabilă să şadă pe tocuri în casă. Papuci cu pampon evident. Să-ţi explic că dacă stau nespălate pe picioare cum rezultă la tine le alunecă tălpile pe papuci şi le ies degetele răşchirate în afară? :))))))))))
LOL. Dar recunosc, grotesc, grotesc dar am râs cu lacrimi. Aparte că nu înţeleg de ce o femeie şi-ar lăsa bărbatul pentru o mitocană. Hmm? Se presupune că îţi înşeli perechea cu cineva care să suplinească lipsurile din cuplu, ori asta ce naiba îi oferea? Că eu nu văd decât mitocănie la personajul tău. Deci rezultă că roşcata ta e proastă ceea ce e jignitor pentru roşcate care în genere sunt haioase, glumeţe, şirete şi inteligente prin consecinţă. Arată-mi o singură roşcată păcălită de o blondă şi eu o mănânc de vie.
Saturday, 16 July 2011
@mitzaabiciclista Tu cam cit timp ai petrecut intr-o camera de garda ? Da' la ceva spital mai serios, si treaza, nu trotilata ? Doar intreb.
In rest : el este o cirpa. Spune si singur ca este, se comporta ca si cum ar fi, e coerenta chestia. Ea nu zice ca-i confidenta lui, el zice ca e. Ea n-are nici o treaba, nici incolo nici incoace. "Diferendele" profunde de care vorbesti sunt foarte clar evidente din text, intre papitoiul cu prune-n gura si "pitipoanca". Vaz ca te ameninta o femeie libera si stapina pe sine, apropo, da' sa stii ca asta nu schimba nimic : tot ele conduc lumea. N-or sta acuma sa-si ceara voie de la Mitza din Craiova sau ceva ?
Lipsurile din cuplu ierau tocmai o anumita ancorare-n real.
Saturday, 16 July 2011
Pe mine nu ma ameninta nimic si nimeni, cu atat mai putin o pitipoanca, odata fiindca nu exista, si a doua fiindca vulgaritatea nu constituie o amenintare pentru mine. Eventual o jena care genereaza scarba de care se poate scapa prin eliminare. Tu chiar nu ai inteles nimic din poveste si din ideea lepsei in sine. App, era obligatoriu sa existe strict doar trei personaje, Dand nume soferului de ambulanta il personifici, chiar daca nu apare in scena din noapte, face parte din povestire. Dar asta e deja un amanunt nesemnificativ.
Posibil ca lumea ta sa fie condusa de pitipoance. A mea nu.
Posibil ca pitipoancele sa conduca chiar universul, nu si pe al meu.
Posibil ca pitipoancele vulgare, cale, nespalate, sifonate sa fie un model pentru multe domnisoare din ziua de azi. Sa fie sanatoase deci. Dar pentru mine nu sunt un model. Construiesc un personaj dupa cum il simt eu ca trebuie sa fie si sa transmita, imprumutandu-i chiar din propria mea personalitate, la nevoie, pentru imprimarea unei autenticitati anume.
Nu-ti place tie? Asta e! Nu toti romanii sunt fericiti.
Sunt multe de spus, dar un lucru e cert. Sa nu mai spui ca eu scriu porcarii atat timp cat nu-mi poti ridica o scriere ci doar o cobori. Am crezut sincer ca am sa vad o reconstructie a frazelor, ca vad cine stie ce topica. Sau ca am sa vad ca de fapt se schimba actiunea si devine totul mai palpitant.
Aiurea, Am vazut doar niste scene vulgare. Atat. Curat telenovela e ceea ce vad eu la tine.
E ca si cum ai fi luat un personaj dintr-un roman de Sidney Sheldon si i l-ai dat Sandrei Brown. Ca si cum ai fi croit aceeasi rochie, dar din in si nu din matase.
Nu mi-a placut ceea ce ai facut. Nu mi-ai dat o lectie de compozitie literara cum as fi dorit. In fond ceea ce ai schimbat tu a atins doar personajul central ridiculizandu-l excesiv, eliminand orice urma de feminism. L-ai facut feminist.
Ori e o mare diferenta intre feminitate si feminism. Eu prefer prima varianta. Ceea ce preferi tu ma lasa rece. Nu interactionam fizic.
Iar daca tu creezi un personaj, doar fiindca asta ti se pare tie ca e modelul social actual, atunci buna ziua. Acceptarea unor personaje mondene, dar de educatie indoielnica in fond,ca model este tipica doar telenovelistelor, cratiteresol si bineinteles pitipoancelor. E ca si cum mi-ai spune ca pot acumula cultura din revistele glossy, nu din carti scrise de scriitori clasici declarati
Saturday, 16 July 2011
"O @pulă@ de aer rece, proaspăt, curăţat de ploaia din toiul nopţii, răzbătu în casă prin uşa deschisă de la intrare" ... cam ironic pt o poveste cu gay-she...
Saturday, 16 July 2011
Mie imi pare o scena chiar bine construita chit ca partea introductiva e cam lunga pe gustul meu in sensul ca aproape plictiseste si am sarit-o.
In mod cert e mai placut de citit textul asa decat in varianta oranginala.
@mitzaabiciclista
Tu scrii ce-ti imaginezi ca-i realitatea dar asta nu-i literatura. In sensul ca imaginatia trebuie sa se bazeze pe o cunoastere profunda a realitatii ca sa fie literatura. Daca tu nu cunosti realitatea suficient de intim ca sa o simti, cum zici tu "in cur", atunci cand scrii rezultatul imaginatiei tale nu-i o fictiune ci doar reflexia ta intr-o oglinda oarecare. chestie care nu intereseaza de obicei pe nimeni. In afara de "shogori".
Saturday, 16 July 2011
Dr. A
Eu cu povestea asta am dat drumul la o leapşă ca şi exerciţiu de imaginaţie. Dacă ţie ţi s-a părut că îmi imaginez cine ştie ce realităţi e fix problema ta. Dar e posibilă eroarea fiindcă nu mă cunoşti, asta nu înseamnă că e şi scuzabil faptul că-ţi dai cu părerea fără să afli corect despre ce vorbim. A nu se închipui aici că nu sunt de acord cu dreptul la opinie. Doamne fereşte. Suntem o naţie care avem în genă "datul cu părerea". Ba chiar cred că noi l-am inventat. În fine, e doar o glumă.
" chestie care nu intereseaza de obicei pe nimeni. In afara de “shogori”.
Ceea ce interesează însă pe unii sau alţii este strict problema lor. A afirma însă păreri în numele unui grup este deja prea mult, asta în cazul cumva în care ţi-ai obţinut acest drept prin vot unanim.
Desigur că poţi avea păreri personale. Ţi le respect atât timp cât sunt PROPRII şi mai ales PERSONALE. Cât timp vorbeşti în numele unui grup îmi voi permite luxul să am rezerve.
Fiecare autor, consacrat sau nu, cunoscut sau anonim, în curs de afirmare sau căzut în obscuritate îşi construieşte fiecare personaj în parte aşa cum îl simte, aşa cum crede el că trebuie să fie şi să transmită. Cititorul nu trebuie decât să fie de acord sau nu. Atât. Sfaturile de genul " imaginatia trebuie sa se bazeze pe o cunoastere profunda a realitatii ca sa fie literatura" sunt restrictive în sensul că îngrădesc. Dacă-mi spui că nu pot face literatură decât pe baza unor fapte ancorate bine în realitate(cel puţin aşa se înţelege de aici) am să te suspectez de o înfumurare vecină cu ignoranţa. Din câte ştiu eu literatura înainte de orice se bazează şi pe ficţiune. Chiar mai mult decât pe realitate aş zice. Probabil nu am citit aceleaşi cărţi.
App, un sfat e luat în considerare atunci când e pertinent desigur, dar mai ales când e oferit cu o evidentă dorinţă de împărtăşire a cunoştinţelor proprii. Faptul că-ţi place un personaj care se exprimă într-o notă vulgară mai mult decât exact acelaşi personaj care nu intră pe această pantă spune mai degrabă ceva despre preferinţele tale personale decât despre noţiunile mele de literatură. Iar imaginaţia în ceea ce priveşte subiectul cu pricina îmi aparţine mie. Aici vedem doar o copie. Chit că multora li se va părea mult mai bună, este doar o copie. Literatura se mai bazează şi pe originalitate.
Saturday, 16 July 2011
@mitzaabiciclista
Io sper ca nu dai in sindromul Doina Popescu.
I. Am zis ca imaginatia trebuie sa se bazeze pe o cunoastere profunda a realitatii ca sa fie literatura. Nu se intelege in nici un caz ca nu pot face literatură decât pe baza unor fapte ancorate bine în realitate.
II. Ochelarii de pudibonda si moralista in care te obstinezi sa vezi tu realitatea te umplu de ridicol. Vulgaritatea exista doar in mintea cititorului. Ea nu e un atribut intrinsec. Atitudinea ta nu-i singulara daca te consoleaza intrucatva sa fi parte dintr-un club.
Cand dovedesti ca ai priceput I si II o sa-ti explic in detaliu III leapsa si IV diferenta intre still si continut
Saturday, 16 July 2011
# Dr. A
Nu ştiu cine e Doina Popescu, sper să nu par ignorantă din cauza asta.
I. Faptul că laşi loc la interpretări este doar o formă de tratare cu superficialitate a unui enunţ ce se doreşte a fi teoretic. Exprimă-te într-un mod care nu lasă loc de nimic altceva şi atunci putem discuta chiar fix pe ceea ce îţi doreşti tu să spui.
II. Complimentele de gen: ochelari de putibondă sau moralistă descriu un anume tip de enervare care îţi răzbate în scris. Din punctul ăsta de vedere stai bine la literatură fiindcă exprimi exact ceea ce simţi. Dar asta nu te transformă în profesor de nici un fel, sau mai bine zis nu te situează în vreun plan superior. Desigur că şi tu poţi crede despre tine insuţi absolut tot ce doreşti. Învăţătura nu se transmite prin metode coercitive, fie ele şi la figurat, ci doar zădărniceşte scopul în sine. adică tocmai dorinţa de a transmite şi de a capta.
Dacă nu am înţeles ce ai vrut să transmiţi la punctul I şi II, păcatul meu să fie şi probabil am să mor într-o adâncă ignoranţă. Unicul lucru care mă mai poate salva este speranţa că nu eşti singurul care o poate face.
# Mircea
Ideea mea de lecţie de literatură era alta. Nu doream să-mi schimbi caracterul unui personaj, doream să mă ajuţi, dacă era posibil, să-l exprim mai bine, tocmai prin păstrarea propriei personalităţi. Asta era ceea ce aş fi vrut eu, sau asta e ceea ce înţeleg eu prin lecţie de literatură. Altfel, sunt convinsă că fiecare poate exprima personajul lui Isobel prin stil propriu neabătându-se de la forma literară, dar automat de fiecare dată va fi altă poveste. Ceea ce este cu totul altceva, fiindcă orice noutate poate fi benefică, măcar ca detaliu de imaginaţie dacă nu altminteri, dar va fi totuşi până la urmă o exprimare şi a propriului orgoliu, ceea ce este iar cu totul şi cu totul altceva.
faptul că mie nu-mi place ce ai făcut tu din Isobel, este o părere care vizează strict caracterul personajului şi nu atacă ideea de literatură. Sunt puncte de vedere diverse. De altfel nici personajul meu nu poate plăcea la toţi, evident şi mai mult ca sigur.
Revin totuşi la ideea că feminitatea nu se exprimă prin limbaj de bordură şi dacă asta îmi conferă ochelari de putibondă, hmmm, ei bine, pe ochi am să-i ţin :D
Saturday, 16 July 2011
de pe mess, spicuim:
Toni si Atat: na, ca sincer mi-o placut si-a lui...dar ti-o intors-o de-o facut-o comedie ...ironie
Toni si Atat: ca barbat... imi place personajul lui, n-am sa te mint.. e genul de femeie d-aia de cartier ...dezinhibata pana la Mnezoo... Isobel a ta e prea finuta pentru vibratiile la care as rezona de exemplu yo ...
Toni si Atat: acum... ce-o facut el aici din punctul meu de vedere
Toni si Atat: o luat o poveste facuta intr-un fel
Toni si Atat: s-a legat de elementele deja sudate acolo
Toni si Atat: si-o facut din situatii dramatice, comedie
Toni si Atat: aia nu-i ceva neaparat greu
Toni si Atat: e ca si cum iei "procesul de la Nurenberg" si faci din Himmler un tip simpatic ... la modul .. "na hai copii ca acum mergem la dusuri si-o sa va curatam bine, promit ! apoi ne futem si-apoi ne cantarim" spuse el cu un zambet parsiv pe figura trecand pe langa prizonierii incolonati
Toni si Atat: ceva de genul asta
Toni si Atat: o sa iasa o carte funny ... o sa placa eventual... dar n-o sa fie niciodata "procesul de la Nuremberg"
Toni si Atat: nah, cam asa vad yo treaba
Saturday, 16 July 2011
Porkule, tu vezi umorul chiar şi în situaţiile negre, nu că ar fi neapărat ceva rău în asta. Putem spune că e ceva ce te defineşte, asta fiindcă mi-am adus aminte că ai reuşit să descrii în Inimigrantele tău trăiri de un dramatism aparte cu o anume notă de umor, ceea ce nu e de colea, părerea mea.D
Saturday, 16 July 2011
poi n-o fo asa dramatic ca am supravietuit Craciunului. grasul ala cu caciula rosie iubeste doar copiii, n-are treaba cu porcii. hai pe Fain ca acilea se incing spiritele, nu vreau sa vad cum va invinetiti ochii.
Saturday, 16 July 2011
@mitzabiciclista Deci pina la urma tu ai o obiectie ideologica impotriva unui personaj anumit, ca adica "nu poate fi literatura daca-i cu avocati" ? Pai mi se pare o atitudine cel mult naiva, noa, ce sa-ti zic. Pe la 1600 existau ideile astea, ca nu merita scris daca nu-i cu vietile sfintilor, io nu stiu ce an e acolo la voi in Craiova, da' sa stii ca bas nu conteaza.
@Porcul de York Cit de hater cu net free de max 15 ani poti sa fii buei!
Da' la obiect : sa va fie clar! CLAR!!! ca nu tre' sa fie greu pentru ca sa fie bun. Dimpotriva, bun e bun, greu e greu. E timpenia asta de se inculca-n copii la scoala aici ca doar ce-i greu poate fi bun. FALS! Indeobste contributiile valoroase din istoria contributiilor la evolutia societatii umane sunt chestii extrem de simple. A se baga la cap. De catre TOATA LUMEA!
Saturday, 16 July 2011
ahahahahahahaahahah ! obiectiv atins ! :D :) acum zi numa unde sa vin sa-ti iau tensiunea ca-s in zona :)))
Saturday, 16 July 2011
Ieu nu am tensiune buei, ca mi-i inima-npietrita! Si mi-e ghioaga ghintuita, heeeeeeiii
Saturday, 16 July 2011
Da' vezi numa' să nu-ţi cadă inima-n chiloţi că poate-ţi sparge ceva preţios şi să ştii că "It ain't over till the fat lady sings ", ori eu dacă te aud cântând am să mă sperii că s-a gătat totul şi am să încep să plâng. Vrei tu asta?
Saturday, 16 July 2011
omfg omfg, breiching niuz http://www.flickr.com/photos/zaruka/2970700735/in/set-72157608351116084
Tuesday, 19 July 2011
Cu riscul de a-mi sări Miţa în cap eu zic ce impresie mi-a lăsat mie personajul prin litera Miţei e aşa un fel de târâtură, iar prin litera lui Mircea e un fel de puberaşă ce îşi caută identitatea sexuală.
Thursday, 22 March 2012
ce tare e asta sa mor.
Saturday, 4 August 2012
Pfoai nu mai gasesc originalul.
Saturday, 4 August 2012
Ahaha deci fu o placere recitirea.
Saturday, 4 August 2012
Stau tu ca inca nu am recitit ca nu dau de original.
Saturday, 4 August 2012
Bai deci stai, suspended page, alea ? O murit fainu' ?
Saturday, 4 August 2012
Fainu' nu, blogvista da. De parca nu ai stii.
Saturday, 4 August 2012
Da' nici nu stiam.
Saturday, 4 August 2012
Eh cum asa, trebuia sa primesti trackback-urile de pe noul domeniu de wordpress.
Saturday, 4 August 2012
Apai n-am.
Saturday, 4 August 2012
Tu stii. Io am terminat, noapte buna :)
Saturday, 4 August 2012
Da' ce probleme avea asta-n ea lolz, comentarii de aur comic.
Saturday, 4 August 2012
Cu alea am inceput, tin minte ca mi-a fost solicitata asistenta la vremea cu pricina :)
Saturday, 4 August 2012
Pai sper ca te-ai achitat de sarcini.
Saturday, 4 August 2012
Bineinteles ca nu, intotdeauna am ruinat asteptarile uamenilor :)
Saturday, 4 August 2012
@ Luka D:
Luka draga, eu nu-s batausa din fire, ca-s aproape ardeleanca si mi-s calma si cumpatata de felul mieu, da' ma gandesc ca daca te mai aud zicand d-astea cu "ruinatul asteptarilor oamenilor" altfel decat in gluma, te-oi bate cu mana mea!
Apropo de care subiect de mai sus - ciudat si mersul aista al amintirii, care-i fum si cenusa... - si eu cam cu astea am inceput (din arhiva lucrurilor pe care le-ai frunzarit tu asta-noapte, din cate se pare):
http://ioana75.wordpress.com/2011/07/16/isobel-si-apele-diavolei/
Iar de-nceputul inceputului, am inceput cu o leapsa, plecata tot de la Mitza...Ce vremuri! :-)
In asteptarea unui mail cu vesti de la tine, cu bine si cu drag, Ioana.
Saturday, 4 August 2012
Bataie in rosii flv pls.
Saturday, 4 August 2012
Estem in Septembrie :)