Great expectations

Cre' ca indeobste se asteapta prea mult de la tineret. Inclusiv faza aia cu mindria tarii e cam de prost gust.

Faptul ca tineretul asteapta prea mult de la sine (si de fapt nici nu "asteapta", ca tineretul nu are timp [in urma] si prin urmare nici capacitatea de-a astepta, ci de-a dreptul pretinde, adica cere de la prezent ceea ce niste oameni o idee mai calmi [chit ca nu neaparat mai cuminti] ar cere de la viitor) e inca de inteles : is prosti, Maria-ta, ce stiu ei ce-i pe lumea asta. Da' faptul ca si adultii, ba chiar si maturii se uita la ei de parca-s mintuirea descalecata din proverbialul Hirzob Celest e... stiti cum zice frantuzul, un peu fort, voyons.

Si-am sa va ilustrez chestiunea pornind chiar de la mine, ca pe mine ma cunosc cel mai bine, plus ca nu pot fi suspectat de erori sau partiniri. Deci, cind eram copil se uitau toti la mine de parca literalmente eu voi caca soarele de la o vreme-ncolo. Ceea ce e si placut la virsta aia si iti pare normal (sau cel putin mie mi-a parut, atunci), da' totusi, un pic exagerat.

De exemplu, buna-mea era convinsa ca ar iesi din mine un doctor excelent, si alta n-o avut in cap (in principal pentru ca ea s-ar fi dorit doctorita [nu pentru a vindeca oameni neaparat, ci pentru a putea tine nasul cit mai pe sus intre oameni, da' astea-s deja detalii] da' n-o fost capabila, sfirsind profesoara de biologie in loc). Asa ca faceam disectii de ochi de peste pe la cinci anisori si aveam "trusa medicala" (cu care-am facut ample exercitii de ginecologie pe colegele de gradinita, da' aia e o alta poveste) si asa mai departe.

Ei bine, nu m-am dus la scoala sa ma fac doctor. Pentru ca n-am avut chef, ca sa fim bine intelesi. De intrat intram, chestie cu care-am scos-o din rabdari pe biata femeie dupa niste ani, si anume : eu aveam poate vreo douazeci de anisori, si venisem in vizita incrucisindu-ma cu ceva copchila pe care-o medita sa intre la medicina (ei vezi acolo sadism, sa nu reusesti sa te faci doctor si atunci de ciuda sa devii a' mai respectata meditatoare pentru intrat la facultatea de medicina, de tineau copilele coada la usa ei, ehei...). Asa ca privind in urma fundului delicios al aleia am intrebat dac-o duce ceva capul, cit ia la examen ? Si buna-mea ocosa ca sigur mai mult ca mine, ca ea invata.

La care eu i-am raspuns net ca invatatul e pentru copchii mediocri, eu pur si simplu stiu (ceea ce e in fapt adevarat, eu sunt soi rau si ca atare am acces nemijlocit la chiar planul destrupat al Adevarului pur si curat, dar asta e o alta poveste care nu se poate nota in acest alfabet) si din ciondaneala in ciondaneala despre hir si mir si cum is facute testele sa nu poti ghici si asa mai departe am pus pariu cu ea ca eu iau nota de intrare pur si simplu, statistic, fara sa fi citit nici un rind ca pregatire. Asa ca putina vorba mi-o adus un fascicul de teste de se dadeau atunci, era ceva cu metabolism neuronal cred ? Nu mai retin. Vreo saizeci de intrebari, cite patru raspunsuri (inclusiv celebrele a) x ; b) x' ; c) atit a cit si b la care daca nu raspundeai a, b, c ti se taia din punctaj chestie care a nenorocit multe destine de blondine si brunetele cu cur apetisant da' cap suficient de sec cit sa nici nu inteleaga logica pe de-o parte, si sa se astepte sa ajunga doctorite astfel pe de cealalta).

Si eu i-am raspuns, da' notati ca pur structuralist, habar n-aveam la momentul cela de trei sferturi din simbolurile folosite, da' chestia haioasa este ca nici nu e nevoie! Si cind o vazut la prima faza o suspectat c-am copiat, da' cind i-am zis ca n-am copiat bre, e pur si simplu LOGIC o cazut in scaun si-o inceput sa lacrimeze ca de ce nu vreau eu sa ma fac doctor, doara ce bine-i sa fii doctor si cum te respecta toata lumea si ce bine cistigi si cum ti-e viitorul asigurat. De parca fix de respect duceam eu lipsa la vremea aia, se caca un oras intreg pe el de mine, si de parca nu fix aia ma straduiam, sa nu-mi fie viitorul asigurat. Ca si asigurarile astea... cam put a celula, nus' cum sa va zic mai pe ocolite asa.

Ce nevoie am eu mai frate s-o frec in scoala zece ani, ca sa ajung "doctor" ? Da' ma pis pe el doctor, ca sa fim lamuriti, apropo de care chestie am un prieten foarte bun care s-o chinuit ca Cristos pe cruce sa ajunga doctor, si-o ajuns intr-un final, baiat destept, unu' dintre putinii pe care i-am considerat de-a lungul vietii egali intelectual. Bun, si ? E doctor. Siiii ?

Mai era un contingent de cetateni convinsi ca voi fi mare fizician, si voi descoperi cheia universului de-a dreptu', da' meh. Dupa ceea, mai tirziu era un contingent de cetateni convinsi ca io voi fi in sfirsit filosofu' ala primul, pe care Romania tot promite ca-l va da de la Conta-ncoace si tot nu se-nvredniceste. Astia poate sa aiba dreptate, in virtutea faptului ca-s suficient de smecheri sa puna pariuri cu scadente mai indelungate, da' mira-m-as, sincer sa va spui. E drept ca-i posibil sa ajungi mare filosof si scobindu-te-n nas numa', cu conditia s-o faci in contexte bine alese, da' parca m-ar uimi sa am io norocu' ala. In fine.

E indubitabil ca-s foarte inteligent, ceea ce-ar fi limita fiziologica a implinirilor marete pentru vasta majoritate a populatiei. De ce nu-i Gheorghita mare fizician si Ilinca mare filosoafa ? Ca-s prosti si proaste, cutotii, si nu merge devla. Ie, noa, mi-e-mi merge cit sa n-o poata nime-ajunge, da' iata ca mai este un aspect in discutie. Mi-i lene, bai tati, si sunt mult prea inteligent ca sa ma poata motiva chestiile care motiveaza indeobste pustimea. Io nu-s buna-mea sa aspir la a fi doctor pentru a-mi umple penuriile interioare cu respectul celorlalti, in primul rind pentru ca n-am penurii interioare, dat fiind ca-s suficient de inteligent sa le umplu cu chestii care le pot umple, si-n al doilea rind pentru ca nu dau doua parale pe ceilalti cu totul, inclusiv respectul lor, dat fiind ca ei au. Penurii interioare, zic.

Si-asa ajungem la problema din titlu : toti frintii, toti defectii, toate jumatatile-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop asteapta de la tine chestii. Deci acuma daca nu esti de tot timpit, daca mai pricepi una-alta inseamna numaidecit ca iti revine obligatia sa-i scoti pe ei din cacat, sau macar sa pui umarul la asta, muncind fara preget in conditiile dictate de ei. Bai draga... hai sa zicem ca prima parte e poate teoretic corecta, ne aflam in mari dispute nerezolvate intr-unul din Cercurile Etereale pe tema, da' cu fiinte necorporale, bine ? Totusi, ultima parte e de risul curcilor. Deci cum, io daca pricep fizica am acum obligatia sa ma duc si sa sed pe-un scaun de placaj si sa frec toata ziua o masa in ceva structura de betoane ca sa propasesc neamu' ? Daca as putea fi doctor inseamna ca tre' numaidecit sa fac foamea prin internate jegoase, ca sa ma pot intilni din pozitia de doctor cu cacanarii care "dati-mi din alea albe ca alea is mai bune" si "doctorii is de cacat ca ei au obligatia sa invie oameni morti!" ? Da' zau ?

Asa crede lumea. Deci daca eu as putea fi doctor am obligatia sa si fiu doctor, si din surplusul meu de competenta intelectuala sa se hraneasca si el. Am OBLIGATIA!!! da' nu-n sensul ala normativ al notiunii, ci pur si simplu pentru ca el nu percepe altceva. Cum adica sa nu te faci doctor daca te-ai putea face doctor ?!?!?! Nu e conceptibil, intr-o limba care are a concepe da' n-are participiu la el, sa poti zice direct, si tre' sa recurgi la perifraze, "nu se poate concepe", de parca io si am rabdare de perifraze.

Deci, puteam fi doctor si nu m-am facut. Din lene. Cui nu-i convine sa ma beie (si cine-si inchipuie ca eu pierd ceva din asta e cu deosebire deosebit de prost). Puteam fi avocat si idem nu m-am facut. Tot din leneⁱ Puteam fi fizician, informatician, moasa-sa pe gheata, asta-i tristetea, ca puteam fi absolut orice. Mai putin patinator artistic chiar si patinator artistic, si pianist (pe bune acuma) si asa mai departe. Uite ca n-am fost.

Uite ca n-am fost, si nici nu voi fi. Si pe masura ce imbatrinesc indiscutabil nici nu voi mai putea fi, pentru motivul simplu ca... ei, ghiciti ? Pentru motivul simplu ca lenea. Lenea e singura chestie care creste-n om cu timpul. Lenea, acest mesager al mortii care-n curind va rezolva complet si definitiv problema. La virste fragede organismul are prea multa energie, si-o mie de metode de-a fenta lenea, da' cu cit se racesc boasele si inima (in aceasta ordine, ca asa este) cu atit mai puternica, mai de neinfrint, mai organica devine lenea. De pe la treizeci de ani incolo devine de-a dreptul fiziologica, era doar vag psihica pina atunci da' incepe sa se instapineasca, de-aia vi-i asa de greu sa va sculati din scaun sa mergeti pina la sala, in timp ce copchii alearga ture in jurul veiozei pur si simplu pentru ca exista o veioza acolo in jurul careia sa alerge.

Si-atunci, sunt poate cel mai extins cimitir de potentialitati din generatia mea. Este ca suna intr-un mare fel ? Puteam fi tot si-am "ales" sa nu fiu absolut nimic. Dupa asa experiente de sfirsit de lume cam greu sa mai ai frustrari, tot asa cum ala de-o pierdut un miliard la bursa se uita dezinteresat cum ii arde casa. Da-o-n ma-sa, fix aia o fi acuma problema, ca arde o casa.

Si-acum, sa privim problema si invers. Nu-s douazeci de ani de cind Angelina Jolie isi facea debutul cinematografic. Fata frumoasa, inalta, buzata, titoasa, desteapta, parea ca lumea e a ei. Lumea a fost a ei. Ce s-a ales ? A, e maritata cu Brad Pitt, pe care l-a smuls din bratele unei obositoare anonime pe care deja am uitat-o ? Bine. Si cine e Brad Pitt asta ? A, un mosnegut simpatic ? Bine. Un mosnegut simpatic care acum douajidenustiuciti ani, la patrujsopt ma-ntelegi neicusorule, si dai si lupta ? Foarte bine. Chestia-i ca toti mosnegutii au patrujisoptu' lor. Pe cine intereseaza ? O adoptat niste copchii, de care nu vom mai auzi decit cind vor muri bagind la vena, rapind pe nustiucine sau ce alte chestii, si-o jucat in niste filme. Citeva acceptabile, majoritatea vasta proaste. Cum nu conta, dom'le, cit era tinara, ca joaca intr-o timpenie imunda precum Tomb Raider, pentru ca mnoa, e tinara! Sa vezi ce va iesi din ea! Great Expectations! N-o judeca dupa ce arata, ca e tinara, are potente, sa vezi ce va fi!

Ei, ce-o fost ? Are un rol bun cu Banderas intr-un film prea idiot sa merite mentionat si-un rol bun ca lezbiana dementa intr-un alt film prea idiot sa fie mentionat. Unde-i filmul ala fara de care nu se poate trai in filmografia fetei ? Nu-i. Si daca ne gindim bine, atitea filme fara de care nu se poate trai exista deja incit unul in plus sau in minus oricum nu conteaza, chestie care va explica de ce sunt eu singurul care vorbeste de chestiile astea : eu sunt si singurul care le percepe. Adevarul este ca si cu si fara superfilmului Angelinei, care sa-i dea masura potentialitatii de la 19 anisori, lumea-i hapt tot acolo.

Luati-l pe Edward Norton, fara discutii cel mai bun actor de virsta lui. Unul dintre cei mai buni actori din toate timpurile, fara indoiala. Tin minte cind l-am vazut prima oara ce fericit am fost, "asta va fi mai bun ca Pacino", am zis. Avea cu ce, pe bune, tingaul din Rocky n-avea ce sa opuna tingaului din Rounders, in care l-am descoperit (si care a confirmat in acelasi an, si inca cum, in American History X). Ce ramine, unde-i marele film, the great american novel aia ? A, da, ramine un rol de handicapat rau jucat bine. Bun. Si ? Unde-i mei tata filmul ala de-a prabusit lumea, ca nu-i.

Am vorbit acum recent de-o pustoaica de 17 ani care de fapt mi-a si provocat toate reveriile astea, pentru ca este o actrita cum altele, inclusiv Angelina Jolie, pot cel mult spera sa fi fost. La 17 ani nu crez sa fie femeie care sa se fi putut pune cu ea pe ecran (eu stiu doua exemple da's curios daca le stiti si voi). Ei, pe cit faceti pariu ?

Ratarea este inevitabila. Ratarea oricui si a orice este inevitabila, nu-i un ce discutabil, e un dat necesar, din insasi functionarea lumii. Asa deosebim intre lumea reala si o fictiune, un univers oniric, un ceva iesit din masturbarea omului : lumea cea iesita din masturbarea divinitatii are aceasta proprietate imutabila, cum ca ratarea-i inevitabila.

Fericirea fiecaruia (nu vorbim aici de plebe, bine ?) consta in abilitatea de-a se bucura de propria ratare, nu in taria cu care incearca s-o evite. Seinfeld n-a spus niciodata o gluma buna si-a adunat un miliard de dolari promitind ca va spune totusi una, cindva, tura viitoare. E o lectie pe undeva pe-acolo.

Si ridicind privirile in sus : colapsul unei civilizatii suficient de dezvoltate survine din imprejurarea ca devine preferabil pentru elite sa rateze decit sa faca. E mai simplu, si plateste mai bine.

1. De fapt pentru ca m-am dus doua ore la madam Boscaneanu, meditatoarea sefa pe tema avocatura cum era buna-mea pe tema medicina care mi-o zis ca-s prea destept pentru asa o meserie timpita si ce treaba am eu sa invat de rost manualul ala de istorie de scoala, nu vad ce prost ii scris ?! [↩]