Este si mai clar o idiotenie!

Mircea Popescu : Mai esti prin zona ?
Diana Coman : Da.

Mircea Popescu : poveste dintr-un bar cum iti pare ?
Diana Coman : A scrie cu litere mici la inceput de fraza e mai mereu o idee rea. Incredibil cat ma incetineste. Citesc. Agricultura a ajuns irelevant.

Mircea Popescu : A ty.
Diana Coman : Asta e cu intentie? "norris sau tipul ala din sopranos, mi-am uitat care, si livreaza :
traight in the eye, puts on his best crooked smile like heâ's seen "criminal in serie".

Mircea Popescu : Neah. Imi canibalizez niste texte mai vechi. Is curios cit de bine ies in romana.
Diana Coman : Ahhhh, nu-mi spune ca ce recunosteam ca stil e din cartea aia de o ai pe blog

Mircea Popescu : Neah. Ce recunosteai ca stil sunt eu.
Diana Coman : :))) Nu tu stai sa termin si-ti zic.

Mircea Popescu : k
Diana Coman : Mhhh. In termenii tai de ieri as zice ca-i o idiotenie :D

Mircea Popescu : Aia eram curios. E ?
Diana Coman : Mei, eu cand am o oarecare incredere almtinteri in autor (din experiente anterioare) citesc tot si daca citesc tot, atunci incerc sa caut bine de tot sensul, ideea, ce-am castigat dupa atata lectura. De aia nu prea dau cu idiotenia, pt ca in orice poti gasi ceva. Dar asta in primul rand ca e cam in stilul ala de-mi pare mie tembel aproape de "stream of consciousness" doar ca nu e a cuiva, ci asa ca si cand te uiti la lume prin ceva lentile dubioase de te ia ameteala

Mircea Popescu : Dap.
Diana Coman : Si cum te ia pe tine ameteala, crezi ca e mare chestiune sa o zici si altora drept adevarul absolut.

Mircea Popescu : Da' io nu consider ca-i adevaru' absolut.
Diana Coman : In plus mai are parca scapari la modul ca sare de la o adresare la alta, ceea ce e cel putin enervant, da' in fapt e de-a dreptul distrugator pt text.

Mircea Popescu : E neomogen ?
Diana Coman : Lasa aia, zic la un nivel mai de baza. Uite de ex: "te ajuta sa stii cu precizie de cite ori ai dat chix. dar nu inca, pentru ca deocamdata are niste miscari in plan, are niste conexiuni, va face niste chestii". Deci "te ajuta " etc dupa care "are niste".

Mircea Popescu : Pai el are, tipul.
Diana Coman : Schimba perspectiva in mijlocul frazei.

Mircea Popescu : Dap.
Diana Coman : Pai e o idiotenie :D

Mircea Popescu : Poate c-o fi distrugator pentru text da' e deliberat.
Diana Coman : Asta cu schimbatul in mijlocul frazei ?

Mircea Popescu : Sa stii ca prostimea aluneca din perspective. Asa fac ei.
Diana Coman : Mei, acum eu zic ca ideea unui text e de a transmite ceva, nu de a face fotografie precisa. Pentru aia te uiti la om pe strada.

Mircea Popescu : Oare ?
Diana Coman : Mhm, auzi, tu stii picturile alea in tuse groase care de aproape iti par cam aruncate asa de zugrav, dar mai de la distanta sunt perfecte de-a dreptul?

Mircea Popescu : Da.
Diana Coman : Pai aia e: tusele alea groase in fapt nu sunt precise in sine, sunt o modalitate de a obtine imaginea a ce vrei sa transmiti, un procedeu.

Mircea Popescu : Oare ?
Diana Coman : O fotografie a obiectului cu pricina pictat nu le va contine. Pai zi-mi, le va contine fotografia aia?

Mircea Popescu : Daca e sufgicient de mare. Un banner publicitar cu basescu de ex privit de la 20 de cm e asa, haos.
Diana Coman : Nu, eu n-am vazut oricat as fi marit-o asemenea tuse. Pentru ca tusele alea au inclusiv a treia dimensiune, n-au cum sa fie intr-o fotografie, pur si simplu ca aia e 2D.

Mircea Popescu : Apai bine, pictura, ok. Da' cred ca nu ma prind.
Diana Coman : Pai imi pare ca e o chestiune aici de abordare probabil chiar a artei in general si-mi pare ca ne-am mai lovit odata de ea cand am scris ceva (incomplet) pe tema. Cum definesti tu arta? ca scop si metoda?

Mircea Popescu : Pai eu n-am pretentia ca asta e arta.
Diana Coman : Mei. E literatura ca orice scris e literatura. Literatura atunci cum o definesti poftim.

Mircea Popescu : Pai in sensul asta orice menstra e un copil.
Diana Coman : Mrrrrr.

Mircea Popescu : Noa!
Diana Coman : Ce drac, ziceam ca folosim ceva notiuni de le-am mai discutat, le luam la un fel si defilam cu ele. Dca tii mortis mergem mai departe si rediscutam si pe alea, dar o sa dureze :D

Mircea Popescu : Literatura e compusa din acele texte care au sens (descriu corect realitatea) in contexte de care autorul nu avea cunostiinta la momentul scrierii.
Diana Coman : Ce inseamna ca descriu corect realitatea?

Mircea Popescu : Fie o functie M care masoara divergenta intre o realitate R si o reprezentare a ei P. Daca agentii a1, a2, ai isi reprezinta realitatea pietei drept P1, P2, Pi si diferentele intre P1 si P respectiv P2 si P etc sunt d1, d2, di etc. Noa, di mai mic decit d mediu. Sau decit deva d arbitrar ales. Sunt unele subiecte care nu strica sa fie rediscutate. Asta cu literatura eu nu-l am fixat si atunci il tot rediscut.
Diana Coman : Mda, nu prea ma mira de ce iti iese ce iese :D Pai dar nici nu e bai, doar ca imi pare mai folositor totusi sa le luam pe rand decat deodata, ori ca nu mi-s eu foarte multitasking. Pff, ce nu gasesc. Deci unde ziceai tu la mine chestiunea cu realitatea obiectiva?

Mircea Popescu : Lmao io la tine pe blog ? Pai ce facem aici pisi!
Diana Coman : "Pozitia asta se bazeaza pe presupunerea neexaminata si indefensibila ca exista o realitate obiectiva." Asa. Ia miauna tu mai bine.

Mircea Popescu : Asa.
Diana Coman : Asa nu-i miau :D

Mircea Popescu : Da' care-i problema ca n-am inteles.
Diana Coman : Pai hai sa lamurim intai: se bazeaza definitia ta a literaturii pe presupunerea neexaminata si indefensibila ca exista o realitate obiectiva. ?

Mircea Popescu : Nu. Ca n-am zis decit ca-i o realitate masurabila.
Diana Coman : Mbun, da' care realitate daca agentii aceia au fiecare alta?

Mircea Popescu : Pai io de un' sa stiu ? Ie o reprezentare.
Diana Coman : Pai definitia ta pare sa fie bazata in fapt ori pe consens, adica literatura e ceea ce intruneste consensul unui nr minim de agenti

Mircea Popescu : E operationala, se bazeaza pe experienta. Uite, sa abandonam pe moment turnu' asta ca-i prea complicat si sa incercam un exemplu.
Diana Coman : Ascult.

Mircea Popescu : Fie un text care zice A are proprietatea b. Daca intr-adevar asa stau lucrurile, textul este un text stiintific.
Diana Coman : Asa.

Mircea Popescu : Daca A are proprietatea b, precum si o suita de A' au proprietati b' atunci e literatura. Daca nici macar nu putem identifica un A atunci e o idiotenie.
Diana Coman : Nu pricep diferenta intre stiintific si literar.

Mircea Popescu : Bun, un exemplu la exemplu :
Diana Coman : :))) bine, ascult.

Mircea Popescu : Tu mergi la scoala si inveti despre frigidere. Ca rezultat al invatarii asteia, tu poti interactiona eficient si previzibil cu orice frigider, si daca nu esti proasta cu orice pompa de caldura. Ba daca esti chiar desteapta si cu pompe optice etc. Tu mergi la scoala si citesti despre Labus. Ca rezultat al lecturii asteia, tu intelegi o chestie profunda despre relatia ta cu iubitu' tau. Mnoa. Labus = literatura. Ala de-o scris despre Labus nu se gindea la relatia ta cu iubitu' tau, care-i un context strain lui.
Diana Coman : Dar nu inseamna nici ca a descris in fapt de vreun fel relatia mea cu iubitul meu.

Mircea Popescu : Oare ?
Diana Coman : Pai nu mai mult decat o descrie poate o frunza de-o vad in padure. Sau orice vad eu la un moment dat si ma pocneste intelegerea profunda a relatiei mele cu iubitul meu.

Mircea Popescu : Pai poate. Da' uite ca vazind frunze nu-ti pica fisa, iara citind aia iti pica.
Diana Coman : Pai mei, dar ce te faci ca chiar pica fisa lumii din cele mai diverse motive si pe cele mai diverse lucruri.

Mircea Popescu : Io nu contest.
Diana Coman : Ce zici tu acolo e imi pare ca stiintific generalizarea si eventual extrapolarea se face prin niste mecanisme foarte clar definite pe cand literar e mai putin clar definit.

Mircea Popescu : Pai nu e definit chiar deloc. De unde si problema. Io pot sa-ti dau inclusiv note, cu cinci zecimale, la "cit de stiintific" e un text arbirtrar ales, da' la literatura... nici macar da sau nu nu prea se poate.
Diana Coman : Sau asa, nu e definit chiar deloc, de acord. Dar nefiind definit chiar deloc nu poti in fapt sa spui daca ceva e o idiotenie sau nu, ca ar trebui doar sa masori cat ori ce extrapoleaza/generalizeaza toti oamenii din el. Si ce te faci, ca inca alea se mai schimba o tura.

Mircea Popescu : Pai eu vorbesc pentru mine.
Diana Coman : Pai e cam ca in chestia cu plictiseala in desert. Poti spune la fel de bine ca e incapacitatea ta ca si cititor de a face interpretarea/generalizarea/extrapolarea etc.

Mircea Popescu : Slab argument.
Diana Coman : Pai fa-l bucati daca e slab decat sa zici ca-i slab, zau acum.

Mircea Popescu : Apai ce bucati sa-l mai fac eu. Masinile se strica pentru ca oamenii-s soferi prosti ? Sigur ca da. Statistic vorbind, se. Da' nici o masina individuala nu se strica decit pentru ca se strica. Deci incapacitatea oamenilor de-a face interpretari poate fi o problema statistica, da' nu poate fi o problema individuala.
Diana Coman : Nu vad legatura. O masina anume se poate strica fix pentru ca-i condusa de un idiot. Despre asta vorbim. Tu zici "textul asta e o idiotenie pentru ca MIE nu-mi spune nimic".

Mircea Popescu : Pai da.
Diana Coman : Apai vei fi fiind tu soferul ala idiot care strica masina din cauza de cum conduce.

Mircea Popescu : Nu este posibil.
Diana Coman : Nu vad de ce nu, pe bune.

Mircea Popescu : Pentru ca n-ai context de comparatie. Tu nu poti sa zici ca io is un io mai prost decit io-ul ce-ar fi fost Ion, pentru ca Ion nu-i io. Pe cale de consecinta io nu admit grade de comparatie in sistemu' meu.
Diana Coman : Tu esti un mai prost sofer decat ar fi fost Ion. Aia se zice acolo, nu asa la modul generic.

Mircea Popescu : Pai problema e asa : eu sunt cel mai bun eu, si cititnd textu' ala iti dau cea mai adevarata opinie din punctu' meu devedere : e idiot. Noa, cum sa fie vina mea ? Nu are cum. Ca io-s unic.
Diana Coman : Pai fix la fel si cu masina, eu nu pricep...

Mircea Popescu : Pai aia si zic. Poti statistic spune ca oamenii conduc prost, da' o masina anumita se strica pentru ca-i ea proasta. Dovada, ca PE EA o si reparam.
Diana Coman : Asta e cand imi aduc aminte de ce m-a enervat filosofia.

Mircea Popescu : Lolz.
Diana Coman : Nu zau, de parca pe SOFER nu-l trimitem sa invete sa conduca.

Mircea Popescu : Ala cu reparatu' o fost un sofism ca sa vad ce zici. E evident in sensu' invers al deductiei, nu-i un rationament valid.
Diana Coman : Ce ma bucur.

Mircea Popescu : Lol ti-o puscat fierea ?
Diana Coman : Nu, ma gandesc unde e gaura in zid. E evident intr-un zid, dar inca nu mi-e clar exact unde-i gaura. Imi pare ca e problema de "scope" pentru prostie acolo.

Mircea Popescu : Ce prostie ? Idiotenia adica ?
Diana Coman : Cand zici ca "masina/textul e proasta/prost" in fapt zici ca-i proasta pentru situatia respectiva.

Mircea Popescu : Asa.
Diana Coman : Altfel spus la nivelul individual vorbesti in fapt nu de o calitate a obiectului in sine ci de o potrivire. E proasta scopului de a fi condusa de Gheorghe.

Mircea Popescu : Dap. Exact asa. Cu alte cuvinte "buna" sau "proasta" are statistic si NUMAI statistic sensul asta...statistic. Altfel are un sens definit de context. Buna la x. Proasta pentru y.
Diana Coman : Pai exact asa si perfect inutil din punct de vedere literar.

Mircea Popescu : Da' de unde stii tu ?
Diana Coman : Ce sa stiu?

Mircea Popescu : Ca e inutil. Din punct de vedere "literar" no less.
Diana Coman : Pentru ca faptul ca unui x anume ii pare un text y "prost" inseamna doar o incompatibilitate intre x si y.

Mircea Popescu : Mai grav. y are un scop. x nu. Ca atare, y e incompatibila cu scopul ei in universul x.
Diana Coman : Incompatibilitatea inseamna o nepotrivire, nu are de a face strict cu caracteristicile (vis-a-vis de realitate no less) ale lui y. Scopul lui y nu e compatibilitatea cu x anume. Care-i scopul lui y?

Mircea Popescu : Ba da. Scopul lui y e compatibilitatea universala. Orice text aspira la a fi cuvintul lui Trompi, ca stie sau nu, ca admite sau nu.
Diana Coman : E un scop ideal ca sa zic asa, perfect de neatins in fapt.

Mircea Popescu : Foarte bine, lasa sa sufere. Suferinta-i ziditoare.
Diana Coman : Pai nu-i aici bai de suferinta :)))

Mircea Popescu : :) Publici tu sau public io ?
Diana Coman : Chestiunea e ca la cat relativizezi tu toata treaba e perfect egala o insiruire aleatoare de cuvinte cu orice text.

Mircea Popescu : In abstract, da. Ceea ce si este.
Diana Coman : Cred ca si-n abstract e plin de gauri atunci :D

Mircea Popescu : Gaurile sunt chiar materia din care se alcatuieste abstractul. E esenta de gaura.
Diana Coman : Daca tii, publica, eu mai bine ma duc sa scriu ceva :D Abstractul, acest etern feminin :D

Mircea Popescu : Apai mi se pare ca-i o conversatie utila.
Diana Coman : A propos, revenind din revenire la intrebarea originala, acum mi-e si mai clar ca este o idiotenie :))))
Mircea Popescu : :))