Erorile tineretii
Chirila o comite masiv pe blogu-i, sa va citez. Primo :
Ei, am şi eu o astfel de situaţie. Nu dau aici detaliile, sunt rufe murdare şi nu vă pasă ce culoare au şi cine le-a purtat. Tot ce contează este c-am rupt legătura acum N ani cu o persoană care la suprafaţă părea mieroasă şi dulce, iar în particular se dovedea a fi mai degrabă dictator în miniatură. Dictator semi-analfabet, de altfel.
Vreme de ani buni m-am simţit mândru de chestiune, mândru în sensul c-am reuşit să-mi rup mâneca de nebun şi să tai o legătură bolnăvicioasă. Asta a trecut prin ignorat apeluri telefonice, evitat locuri comune şi în principiu o estompare a trăsăturilor persoanei în mintea mea. Un fel de narcotic, să spunem. Totuşi ceva nu se leagă, vedeţi voi? Nu poţi fugi la nesfârşit. M-am întrebat, dacă X moare aş merge la înmormântare? Spun sincer că nu ştiu încă. M-am întrebat în ce condiţii aş accepta să reiau legătura. Nici asta nu ştiu, nu ştiu să pun condiţii, prin urmare starea de fapt se menţine. Şi nu este normal, încă nu joc pe terenul meu din moment ce nu-i ştiu nici trasa marginile. Amar-putred, ştiţi gustul acela sălciu de măr viermănos? Aşa-s relaţiile astea.
Si secundo :
Tot din analiza tranzacţională ştim un lucru: îi purtăm pe cei apropiaţi în noi înşine, târându-le imaginea, tarele şi reflexele după noi prin viaţă – chiar dacă ne despărţim de ei fizic. Imaginea cuiva ce a fost apropiat merge cu noi, stafia lui doarme cu noi şi gândurile lui mănâncă cu noi – lăsându-şi balele ca o dâră prin ceea ce credem şi sperăm că este personalitatea proprie. În fapt şi-n realitate suntem în mare parte rezultatul intersecţiei altora cu viaţa noastră, şi pe la colţuri, prin unghere neaerisite suntem noi. Ascunşi bine stăm, stă piticul ce cândva se pişa în scutece şi gângurea fericit, stă mica oază de libertate şi neatârnare sufletească. În rest sunt Alţii, sunt adulţii care ni s-au perindat prin viaţă, sunt prietenii şi iubitele, sunt duşmanii şi inamicii din luptă. Suntem într-o foarte mică măsură fetiţele şi băieţeii cu ochi limpezi, suntem doar o parte infinitezimală din copilaşii ce cândva eram miraţi “cum stă soarele pe cer, mami?“.
Mbine. Hai sa va povestesc niste chestii. Io-s certat cu buna-mea de vreo zece ani, asa. Pe-acolo. Femeia m-a iubit, indiscutabil. Asa cum a putut ea, tot indiscutabil, dar nu conteaza : si caii din viata mea m-au iubit asa cum au putut ei, si daca am fost silit sa-i omor sau au fost siliti sa moara de batrinete tot asa cum au putut ei m-au iubit si au murit. Pentru ca asa iubeste si asa moare oricine, si nu poti tine natura fiintei impotriva ei insasi. Si cinii din viata mea m-au iubit cum au putut ei, am avut o broasca testoasa, probabil m-o fi iubit si aia cum o putut ea, pistoalele si pustile m-or fi iubit si ele, de aparat cu siguranta m-au aparat, de tacut cind era de tacut si de vorbit cind era de vorbit cu siguranta au, si mai mult ce poti cere ? Asa cum au putut ele! Si femeile, idem.
Uneori asta e suficient si alteori asta nu e suficient. Ca doare sau ca nu doare, ca se spinzura de disperare, femei, cai, ciini, broaste, pistoale, putin conteaza. Uneori cit pot ele e suficient si alteori nu e suficient, si asta e tot.
Femeia a incercat sa-si negocieze neputinta in toate felurile, o incercat sa ma sune la telefon (n-o fost niciodata chiar asa de simpla chestia asta), mi-o scris scrisori (nu le-am raspuns), s-o apucat sa-mi reinterpreteze narativ actiunile si activitatile intr-o disperata incercare de-a se include, ea pe ea pentru nevoile ei, s-o apucat sa-si reinterpreteze istoria proprie in acelasi scop. Nu ma intereseaza.
Cind eram copil imi spunea povesti, ani de zile ea era ai' de stia sa faca cea mai buna prajitura dupa opinia mea, si ani de zile o facea neabatut de cite ori stia ca i-oi calca pragul, s-a chinuit sa ma invete tot ce-o gindit c-ar fi bine, chestii utile amestecate cu multe prostii (stiati ca daca iesiti in oras cu parul ud faceti meningita ?), dar nici asta nu se poate tine impotriva nimanui : orice invatatura utila e amestecata cu multe prostii, nu s-o nascut inca ala capabil sa te invete doar lucruri bune. Si-ar fi dorit sa ma fac doctor. Nu m-am facut doctor. Amuzant este ca probabil as fi fost un doctor excelent, da' pe de alta parte as fi fost un aproape orice excelent, daca aveam chef sa ma stabilesc pe ceva anume, asa cum as fi fost fara indoiala un sot excelent daca ma opream la o singura femeie. In tot cazul, nu din cauza ca si-ar fi dorit ea sa fiu eu doctor nu-s azi doctor, nici poveste.
Am aflat de curind de la maica-mea (care umbla ca pe oua in jurul chestiunii, strinsa pe buna dreptate intre considerentul de-a nu te pune cu nebunul si totusi, imperativele sociale la care-i foarte sensibila, ca orice femeie de la o virsta incolo, doar ca ea asa o fost dintotdeauna) ca buna-mea nu mai are mult. N-am sa ma duc s-o vad, n-am sa ma duc la inmormintare, nu ma intereseaza.
Mnoa frate, da' ce-o fi putut face sa ma scoata din rabdari in halul asta, banui ca va intrebati, asteptindu-va probabil sa nu va si spun, ca mnoa, chestii personale.
Ei, e drept ca-s chestii personale, da' n-am nimic impotriva sa va spun, ca nu-i cine stie ce mare lucru. Buna-mea o fost o femeie lacoma, toata viata ei, lacomia aia taraneasca neostoita si neostoibila. Spre final, o sora de-a ei cu vreo zece ori douazeci de ani mai in etate s-o mutat in Cluj, sa fie mai aproape de ea si de-o a treia sora, s-o poata ingriji ele scl, in intelegerea ca-si vor imparti casa dupa moartea ei. Ceea ce, bravo lor, nu pot sa spun ca ma incalzeste sau ca m-o fi incalzit in nici o directie. E munca grea sa ingrijesti batrini, munca grea tre' sa aduca beneficii, sa le traiasca.
Cind babuta, sora lor mai mare (pe care, intre noi fie vorba, nu mi s-a parut c-au iubit-o in nici un sens palpabil, dincolo de faptu' ca reprezenta cumva un simbol al "averii" pentru ele) se cam apropia de groapa buna-mea s-a apucat de-a anuntat solemn ca din rezultatele vinzarii ea o sa-i deie soru-mii si mie fiecaruia cite o mie de euro. Sau de dolari, nu mai retin, in tot cazul, ar fi fost salariul unui profesor pe un an sau asa ceva. Eu aveam vreo douazeci de ani sau pe-acolo.
Probabil ca va ginditi ca oau vai ce mare chestie, sa-i pice unui student in brate bani cit de-o mie de beri tanananana. O fi in general, da' tre sa intelegeti si de cine vorbim, eu cel care aveam la momentul ala minim douaji de mii de dolari in cash prin casa, eu care imprumutam bani cu camata, eu care cistigasem procese in autoreprezentare, eu care investeam pe bursa si eram citat in Capital, eu care imi permiteam sa tin apartamente-n chirie si bilete de avion catre orice colt al lumii pur si simplu pentru ca asa mi s-o nazarit in dimineata aia... ma rog. Eu nu urma sa fiu foarte impresionat de-o mie de orice ar fi fost ei. Pentru ca vazusem deja milioane, numarasem deja milioane, si-mi gasisem un sens vietii in afara milioanelor, oricit de incredibil ar parea.
Dar oricit de mult sau de putin iti da cineva, atita timp cit iti da cu inima deschisa-i un dar, si nu conteaza cit e. Asa ca i-am multumit femeii tot cu inima deschisa, ca nu-s eu omul sa raspund altfel decit mi te adresezi, si asta o fost tot.
Dupa vreo hmm... sase luni sa fi fost ? Nu mai retin, da' dupa ceva vreme, in tot cazul, matusa-mea o murit, casa s-o vindut, si buna-mea ne-o anuntat ca... pai... sa vedeti. Ne-o anuntat ca s-o hotarit sa-i deie banii lu' tata, pe motiv ca are el ceva nevoie urgenta si presanta. Moment in care se impune o precizare in trecere : tipul e probabil cea mai buna ilustratie a zicalei cu brinza buna in burduf de ciine : e un individ inteligent si absolut dezgustator. Nu stiu sa fi facut ceva respectabil in toata viata lui, si daca miine aflu ca mama m-o facut de fapt cu hmmm... oricine absolut, un vecin, laptarul, ceva tigan care schimba geamuri, vre-un puscarias scapat temporar, as considera chestia o veste buna.
Trecind in mare peste faptul ca io l-am ingropat pe tac-su, el fiind prins cu "foarte importante" si complet imaginare prostii de-ale lui, trecind peste faptu' ca exact acelasi pattern s-o repetat si cind muma-sa o intrat in spital, doar cu alte persoane, trecind peste faptu' ca nu stiu sa nu fi avut el vre-odata ceva "nevoi presante" precum si ceva "afaceri" de mare viitor in plan... Cunoasteti sigur tipul, ca-i plina Romania de ei, inutilii de cincizeci de ani. Diabetici, alcoolici, niste non-barbati pentru care libertatea-i lucru prea complicat. In fine.
Asa ca i-am spus femeii ca n-oi mai vorbi cu ea. Si nici n-am. Niciodata. Si nici n-am de gind. Chestia a produs prin fermitate multa consternare in familie, si mai ales maica-mea s-a trezit confruntata cu dilema morala aia a familistului, "cum sa nu-i dea daca-i cere, doara-i fi-su". Stiti povestea, eu pentru copiii mei etc scl, isi mai iteste pe-aici capul, ocazional.
Totusi, tre' sa notez ca n-am nimic impotriva, fiecare face ce pofteste si cum considera, dar, DAR e cel putin bizar sa-ti inchipui ca nu vei intilni dileme insolvabile in viata asta. Cam asa ceva era asteptarea, in gindirea cea tranzactionala a romanului, daca x nu are de ales atunci y "trebuie sa inteleaga". Ca x nu are de ales. De parca regulile-s facute si legile-s date asa, in joaca, cu o codita care zice "daca-i posibil" sau "daca e convenabil". N-am gustat niciodata chestia asta, si singura data cind m-am certat, da' cumsecade, cu un profesor o fo' cind s-o apucat sa puna tuturor trei puncte in plus la nota ca erau prea multi cu 2 si 3. Tuturor in afara de mine, ca mnoa, eu aveam deja 10. Am facut un scandal monstru, si pina in final mi-o trecut nota 13, si mi-o incheiat media 11. Pe cuvint de onoare, puteti verifica in cataloage si astazi, scoala generala #2, clasa a 7-a C, chimie.
Ei, si revenind din acest lung periplu in chestiuni pina la urma neinteresante dincolo de chestia simpla ca intemeiaza pe ceva experienta concreta si palpabila pentru cititor concluziile de am a le propune, sa trecem la fapt :
I. E fals ca ii purtam pe cei apropiati in noi insine. Am mai discutat chestiunea, da' cred ca va mai trebui repetata de milioane de ori : tot ce suntem noi suntem noi. A, ca avem amintiri, sigur ca avem. A, ca recunoastem gesturi. Sigur ca recunoastem. Si ? Dubito ergo cogito, cogito ergo sum, sum ergo mundus est. Asa se intemeiaza lumea, si doar asa se poate intemeia lumea. Nu-i vorba ca "În fapt şi-n realitate suntem în mare parte rezultatul intersecţiei altora cu viaţa noastră" decit din punctul lor de vedere, cu necesitate eronat pentru instanta noastra. A se revedea fizica relativista pentru a patrunde acest mister socio-psihologic.
II. Este fals cu vedere spre stupid sa presupunem o oarecare "inocenta" a copilariei, din care sa-i tragem ridicole supravalorizari a la "suntem într-o foarte mică măsură fetiţele şi băieţeii cu ochi limpezi, suntem doar o parte infinitezimală din copilaşii ce cândva eram miraţi".
Un copil nu-i un eu mai bun, e un eu mai prost. Mult, mult mai prost. In toate aspectele, in absolut toate aspectele, eu cel de la trei ani se pisa pe eu cel de la un an. Si eu cel de la sapte pe eu cel de la trei, si tot asa si tot mai departe, uneori stau si rid de mine cit de prost eram acum trei ani sub anumite aspecte. Ma rog, sigur ca ele chiar asa prostesti sunt de fapt virfuri mult in afara a ce pot atinge "ceilalti", da' zau, cui credeti ca-i pasa de ceilalti ? Pe mine de amuzat tot ma amuza.
III. Poti fugi la nesfirsit. E cert si indiscutabil. Pe de cealalta parte, nu e niciodata nevoie sa fugi la nesfirsit. Absolut niciodata. Pe de-o parte fuga e o placere in sine, si toti avem un cal in noi, si pe de cealalta ceilalti sunt infrinti dinainte sa inceapa lupta, si toti avem un linx in noi. Astea cu teama de singuratate, cu imposibilitatea fugii perpetue, cu asa mai departe sunt cacaturi inventate de aia care si-ar dori sa construiasca ei cu mina lor chipul lumii, si au fix cam atita valoare cit visele unui grandoman oarecare, ceea ce de altfel si sunt.
Deocamdata atit, dar daca-i nevoie mai adaug. Pina una-alta, raspund la intrebari, poftiti cu incredere.
Sunday, 3 April 2011
Deah, poti fugi la nesfarsit, se numeste personalitate pasiv-agresiva. Totusi, nu cred ca poti sa fii total indiferent, chit ca tie chiar nu-ti pasa, te gandesti ca e si ei oameni, empatie, alea.
Sunday, 3 April 2011
Cum nu pune nimeni intrebari, pun eu: de ce e chestiunea cu pricina o descalificare totala si iremediabila a persoanei din categoria celor cu care poti tu comunica?
Sunday, 3 April 2011
nu inteleg de ce ai fi obligat sa fugi sau nu.
am impresia ca esti liber sa te preadoara'n pla.
cred ca merge varianta 2
Sunday, 3 April 2011
*sau obligat sa alegi
Sunday, 3 April 2011
@gheorghe Mnu.
Ia-l pe Ulise de exemplu, nu pe ceva coleg de birou.
@Diana Coman Pentru ca entitatile incapabile de-a fi programate prin limbaj (adica, practic, astia care "stiu ei mai bine indiferent") nu justifica nicicum efortul comunicarii. Nu-i vorba ca nu pot eu, dar e vorba ca n-are cu ce-mi plati efortul.
@Critic Pai mnoa.
Sunday, 3 April 2011
Nudum pactum, e revocabil.
Sunday, 3 April 2011
Numai pina la acceptare.
Sunday, 3 April 2011
I.
Blaga (copiind la rândul lui pe altul) remarca diferenţe fundamentale între popoare bazat numai pe mediul lor geografic. De altfel în interiorul oricărei ţări europene vei descoperi diferenţe culturale între sud-est şi nord-vest. Vei spune că ei sunt fiecare în parte liberi să nu se comporte ca nişte nemţi, dalmaţi sau ţigani - dar ca grup coeziunea este ... hm, izbitoare? Similar - sigur că în teorie eşti tu agent liber şi lipsit de influenţe, da-n practică creierul nostru e hard-wired pentru comportamente de grup şi fix manifestările de om liber sunt mai degrabă excepţiile.
Excepţiile fac diferenţa între om şi sclav, da. Nu văd de ce îţi pare totuşi că vezi foarte mulţi oameni în jur.
II.
Mey ppl, aşa am zis şi io mai demult despre copilul de 5 ani care-i fură acadeaua celuilalt că e ucigaşul în incipit. I stand by that. Da' asta e spusă obiectiv, gândind cu mintea adultului neîmpovărat. Uneori când eşti îngropat în probleme şi eşti obosit parcă ai prefera seninătea aia din illo tempore, când părinţii erau zei şi tu erai stăpânul lumii. Puţini sunt cei care stau deasupra apelor, şi puţini sunt cei care când le scad puterile nu încep a visa la vremuri mai bune.
Copilul nu-i un eu mai bun, e fostul eu care cândva trăia mai bine şi prin proiecţie totul erau roz. Că cineva ţinea baraj pentru a fi roz totul pentru copil ... mno, prea multă analiză. Uneori tot ce cere creierul e un time-out.
III.
Înlocuieşte "fuga" cu "fereala". Nu-i atât vorba că, da, dacă insistăm ne putem muta la 2 continente distanţă, da' o amintire care doare rămâne tot în cap. De asta mi-a şi plăcut atât de mult articolul Dianei pe temă, ea pare a fi senină.
Fuga e plăcută. Mersul pe vârfuri în jurul unor chestiuni nu-i deloc plăcut. Ziceai mai sus de acrobaţiile făcute de mama ta plasată ca pivot între tine şi bunică. Ia vezi, îi place să le facă?
Sunday, 3 April 2011
@dAImon I. Sa nu confundam statistica cu indivizii, zic. Ce zicea Blaga n-are treaba in chestie, tot asa cum daca tiganii-s hoti asta nu inseamna nimic despre nici un tigan anumit, afara de cazul ca el insusi e hot. Discriminarea-i stupida nu pentru ca-i discriminare, ci pentru ca-i stupida.
II. O fi, daca zici.
III. Cine-o pune ?
Sunday, 3 April 2011
@Critic diferenta intre a fugi si a te durea in pula fiind? Amandoua sunt niste actiuni, sau mai degraba niste lipse de actiuni pasive.
@Mircea Popescu nu vorbesc de vreun coleg sau Ulise, vorbesc din propria experienta. Probabil ca am exagerat zicand ca toata personalitatea ta e pasiv-agresiva, fiind vorba doar de un exemplu, personalitatea pasiv-agresiva implicand si pasiv-agresivitate inconstienta.
@dAImon I. Exceptiile alea s-ar putea sa nu fie chiar atat de exceptionale, ci niste variatii normale care pot aparea in orice societate. Luand tot exemplul meu, n-ar zice ca sunt chiar maestrul universului, ca va tot, ca stiu tot, dar sunt ceva mai constient de ce se intampla in jurul nostru decat vita medie.
Cel putin in cazul meu, eu nu cred ca-mi dadeam seama de chestiile astea daca societatea la randul ei nu ma respingea. N-ai sa vezi vreo fetita blonda care se duce in fiecare sambata in club cu prietenii sa-si puna astfel de intrebari, ca totul este roz pentru ea. Cum n-o sa vezi om dinasta liber care sa nu stie cate ceva despre suferinta.
Sunday, 3 April 2011
@gheorghe Noa ca eu nici nu remarcasem c-ai fi zis de mine. Da' ai o definitie la termenu' asta sa ne asiguram ca vorbim de aceeasi chestie ?
Nu ca sa te enervez, da' eu am cunoscut chiar mai multe astfel de fetite. Zic ca exagerezi.
Sunday, 3 April 2011
Pai ce definitie sa am in afara de ce scrie pe wikipedia? Ca doar n-am facut eu teze de doctorat in domeniu :)
Sunday, 3 April 2011
Fericiti cei care-si gasesc haine la pret-a-porter si definitii-n wikipedia, ca pot trai o viata dintr-o singura biblie si nici nu-i tocesc toate paginile.
Sunday, 3 April 2011
Da mey, dar asta nu ne opreste sa vorbim despre orice... Plus ca eu fiind pasiv-agresiv, cunosc foarte bine comportamentul respectiv, chiar mai intim decat psihologul mediu, ala care lucreaza in HR sau PR, as putea spune.
Sunday, 3 April 2011
Mnoa bun, io admir ca recunosti.
Da' sa stii ca fuga pasiv-agresivului nu-i singurul mod de alergare posibil, ci unul dintre.
Sunday, 3 April 2011
sunt sigur ca ai fi putut gasi o alegere mai buna...
Sunday, 3 April 2011
Nu conteaza modul in care o faci, conteaza intentia. Ideea e ca incerci sa ranesti pe cineva prin pasivitate. Adica acel cineva se asteapta la ceva de la tine si tu nu faci acel ceva doar ca sa-l oftici.
Asta e cel mai adesea legata de respingerea autoritatii. Spre exemplu, eu intarzii la munca. As putea sa ma trezesc cu 30 de min mai devreme, doar ca nu pot, probabil creierul meu imi da senzatia de somn si lehamite in mod inconstient si zic ca-mi bag pula, mai dorm 30 de min. Sau daca am de facut vreun proiect pe care n-am eu chef sa-l fac, sau mi se pare stupid, mai ales daca vreun retard de sef tot insista pe el, am tendinta sa-l sabotez, mai mult sau mai putin inconstient. Adica dureaza mai mult sa-l fac, fac ceva naspa la el, cand cu un pic de efort l-as fi facut mai bine, dar prefer sa stau pe iutub, etc. Pasiv-agresivii astia sunt cam cei mai periculosi pentru un angajator.
Sau in relatia cu familia mea, prieteni mai vechi, care vor sa tina legatura cu mine, doar ca mie nu prea imi pasa in mod deosebit de ei, si fug in mod constant de trecut.
Sunday, 3 April 2011
@gheorghe Interpretarea cu "ca sa-l oftici" e problema lui si-l priveste pe el. Tu nu faci dintr-o cauza, nu in vederea unui scop.
Sunday, 3 April 2011
Poate kokofifi îi bună-ta, undercover. :D
Sunday, 3 April 2011
Da mey, dar uite, ca tot vorbind de asta mi-am amintit de ceva. E lesne de inteles de ce nu ma gandesc foarte des la asta, lol, da nah.
Ultima oara cand l-am vazut pe bunicul meu, acum vreo 2 ani, daca nu mai mult, era tot la fel de betiv ca si ultima oara cand ne-am vazut, cu vreo cel putin 5 ani in urma, daca nu mai mult. Ei, si cand ne-am vazut, beat fiind, dar asta e ok, ca nu cred ca l-am vazut prea des treaz, intre timp, eu devenisem mai destept, el mai prost, in loc sa discutam si noi discutii, el a tinut sa-mi reproseze diverse chestii despre cum imi traiesc eu viata si ca la vremea lui, etc. Pula mea, i-am zis, bai prietene, tu vii aici dupa jdeani, ne vedem si noi, si nu poti decat sa-mi faci reprosurile astea de cacat cum ca viata mea nu corespunde cu imaginatia ta? Poate daca ar fi studiat si el despre teoria complexitatii, sisteme dinamice, fractali, etc. si-ar fi dat seama ca nu avea cum sa prezica cum exact va fi viata mea peste jdeani si n-ar fi fost atat de surprins si ar fi acceptat, sau ceva.
Si asta a fost ultima oara cand l-am vazut, si sunt sanse bune sa fie chiar ultima. Dealtfel, sunt sanse la fel de bune sa ne mai vedem, si s-o tina cu a lui, iar atunci chiar ca va fi ultima.
Deci, sunt eu un om rau? Aparent, se pare ca da, ca e posibil ca ultimul lucru la care se gandeste cand moare e ca ce bulangiu am fost eu si ca cu ce a gresit, si etc. Si nu vreau nici macar sa existe sansa sa se intample asa ceva, nimanui nu-i doresc asta. When I die, I want to think happy thoughts...
Sunday, 3 April 2011
@ghg : fuga e de frica de consecinte si dururea in pl e din nepasare-ignoranta fara frica la repercusiuni?
meh, iar am fost troll vad.
revenind ontopic, moral corect imi suna a subiectiv. nu vad cum s-ar putea cadea de acord aici.
deci luam toate 3 ca valide si nici una in acelasi timp, wtf.
Sunday, 3 April 2011
@Mari Pe Interneti tot ceea ce este posibil este posibil. Ca si pe extraneti, de altfel.
@gheorghe Nu cred ca esti om rau, da' cred ca ai patit efectu' Trilema. Sa-ti citez din perechea ta cuantica :
@Critic Tu nu revii ontopic decit ca sa ai de pe ce cadea, sa mor io :D
Sunday, 3 April 2011
@Mircea Popescu Nu-s chiar emotiv, doar ca n-ai cum sa nu te gandesti la sentimentele celorlalti oameni, ca n-as mai fi atat de destept daca nu m-as gandi. Face parte din viata de zi cu zi, si cu cat poti sa estimezi mai bine gandurile oamenilor cu care interactionezi... cu atat mai bine.
Adevarul e ca, situatia asta e trista, si sta in puterea mea sa o schimb. sau cel putin sa incerc. Eu chiar il consider cu toata sinceritatea pe el indirect responsabil fata de situatia asta, nu atat prin prostia lui, cat pentru ca el a crescut-o pe mama, si mama m-a crescut pe mine si din cauza ei am ajuns sa ma comport asa. Dar asta nu schimba faptul ca e o situatie naspa, care ar fi mai bine pentru toata lumea daca ar fi reparata. Ignorarea ei nu o face ok, precum si daca inchizi ochii, copiii din africa tot mor.
Sunday, 3 April 2011
Trebuia sa fie ceva motiv pentru care nu te-ai instalat la Cluj.
Sunday, 3 April 2011
You can run, but you can't hide :) jajajaja
Monday, 4 April 2011
@gheorghe Sa te gindesti e foarte bine, sa confunzi responsabilu' de proces intr-o mare supa e rau. Ce zici tu ca rulezi, Windows ?
Teoria asta cu "sta in puterea mea sa schimb situatia" e cam negindita. Sta in puterea ta sa te schimbi pe tine. Situatiile sunt un ce ulterior. Chestiile "mai bune pentru toata lumea" sunt adesea mici capcane ideologice. Mai sanatos sa fie mai bine pentru unii si mai rau pentru altii, cu cele doua grupuri judicios alese.
@Dr.A Da' n-are legatura.
Monday, 4 April 2011
iooi, da' ce fain te-ai povestit
Monday, 4 April 2011
mey ppl.
eu zic ca sa nu mai fi suparat.
Pai ori suntem cinici ori nu mai suntem?
Monday, 4 April 2011
@Mircea Popescu Intamplator, atunci nu foloseam windows, dar in orice caz, nu as rezolva neaparat problema copiilor muritori de foame din africa daca m-as apuca sa traiesc intr-o pestera, dar daca stau cat de ca prin societatea asta, astfel incat sa ajung s-o pot sabota, poate mai fac cate ceva pentru ei.
Nu prea e atat de usor sa te schimbi. Am un prieten care are aceeasi problema, doar ca cam mult mai grava. S-a dus la un psiholog sa-i faca descantece si hipnoze si alte bullshituri. De o saptamana incerc sa dau de el, sa-l intreb ce mai face, dar nu raspunde. Se pare ca nu s-a vindecat, lol.
Monday, 4 April 2011
@cipslim Nu zau, tu te astepti sa se poata trage beneficii sociale de pe cinism ? Naiva abordare, zic.
@gheorghe Cu riscul de-a te calca accidental pe... ma rog, parti moi : nu esti in pozitia sa faci ceva pentru ei. Inca, bineinteles, dar nu esti. Metaforic vorbind, de afli in pozitia cuiva care vrea sa traga oameni afara din mlastina el fiind in mlastina. Conservarea momentului, a impulsului, a energiei sau a mlastinii, oricare dintre abordari iti arata de ce nu-i posibil sa te tragi singur de bracinari in sus, si idem de ce nu-i posibil sa-i tragi pe altii de bracinari in sus daca tu sezi pe ei.
Problema mare in discutie e stabilirea corecta a responsabililor. Ceea ce fac eu e al meu, fructele, bune sau rele, imi apartin exclusiv mie. Niciodata tie, nici daca eu vreau asta, nici daca tu vrei asta, nici daca amindoi vrem asta. Asta-i, deloc intimplator, motivul pentru care institutia contractului (despre care am mai vorbit, acel unic mod de-a trece peste limitele dintre indivizi) functioneaza doar pe baza de consideration (nu-mi amintesc pe moment cum ii zice in romaneste, daca exista macar notiunea in romaneste). Nu poti trece fructe cuiva pur si simplu, ca act unilateral de vointa, ci doar in cadrul unui schimb, cu alte fructe, ca tranzactie adica.
Nu exista absurditati precum "sa fie bine pentru toata lumea", acest mod defectuos (adica, nebazat in realitate) de-a rationa e ceea ce cauzeaza de-un exemplu nenorocirile socialismului, precum cauzeaza nenorocirile ulterioare cu necesitate oricarei incercari de-a implementa utopisme. Toate sfirsesc mai devreme sau mai tirziu in observatia lui Poincare cum ca "a elimina suferinta oamenilor nu poate fi un tel al niciunei guvernari, pentru ca acest deziderat s-ar putea indeplini foarte simplu incepind de miine, prin completa exterminare a umanitatii", chestie care ne dovedeste pe de-o parte ca toate nebuniile (adica paralogismele, manifestari ale spiritului cu aparenta de ratiune dar care nu pornesc de la realitate) sfirsesc in acelasi loc : crima. O observatie de altfel binecunoscuta si mult repetata de clasici.
Teoria cu traitul intr-o pestera e o protectie de-a ta, care lucreaza prin echivalarea lucrul cel mai temut cu lucrul cel mai periculos. Virgina se gindeste ca daca-si suge prietenul inseamna ca va ajunge curva, tu te gindesti ca daca renunti la pseudo-relatii sociale nu vei mai avea relatii sociale deloc. Fals, pe terenul curatat de mizerii vei avea in sfirsit loc pentru a forma relatii sociale in adevaratul sens al acestui cuvint, in loc de surogate disfunctionale, si care au, ca sa citam din cel de la care a pornit chestia, gustul amar-putred, salciu, de mar viermanos.
Au ti se pare ca io sarmanul traiesc intr-o pestera, daca refuz balele diversilor melci ?
Monday, 4 April 2011
Deci, e ok si natural ca cei putini care sunt intr-o pozitie sa-si creasca permanent avantajul fata de ceilalti prapaditi sa pice doar cand sub ei raman doar niste hoituri de oameni care nu mai pot sa-i serveasca?
Monday, 4 April 2011
Mei, aia cei putini n-au problemele astea pe care li le presupui tu. De ce hoituri ?
Monday, 4 April 2011
Pai asta e problema lor, ca nu-si pun astfel de probleme. Si-au pus aia care le-au vandut prapaditilor apartamente in bucale cu peste 100.000E ca, vezi domne, n-o sa mai aiba bani sa le plateasca la un moment dat? :) Dar asta ii afecteaza pe amandoi, si oarecum in egala masura, ca amandoi o sa ramana faliti.
Monday, 4 April 2011
Educatie fara durere nu se poate mei om.
Situatia aia in care toti suntem niste dulci si niste iubitori si niste simpatici nu rezulta intr-un paradis pamintesc, rezulta intr-o catastrofa indescriptibila.
Monday, 4 April 2011
Fiecare poate să facă erori, chiar e indicat să faci unele greșeli înainte de a te avînta în viață. E inerent, normal și util.
Monday, 4 April 2011
Pai si zici tu ca se educa cineva din asta? Moguli au fost si vor fi intotdeauna, fraieri au fost si vor fi intotdeauna. Scopul educatiei e sa-ti dai seama ca ce faci e gresit si sa nu mai faci niciodata, ori asta nu prea se intampla.
Monday, 4 April 2011
Ma rog, si ideea e ca, trebuie sa te gandesti. Ce-i faci pe moguli moguli si pe fraieri fraieri? Eu cred ca mogulii apar natural, fiind protejati de insusi sistemul pe care ei il creeaza, iar fraierii apar pentru ca mogulii vor ca oamenii sa fie fraieri, deci incearca tot timpul sa-i prosteasca pe cat de mult pot.
Pana nu modifici sistemul astfel incat asta sa nu se mai intample, o sa se tot intample, si mi se pare de-a dreptul stupid.
Monday, 4 April 2011
@Elena Suciu Domnita, zic sa citesti mai cu seriozitate, ca n-are ce sa-ti strice.
@gheorghe Da, eu zic ca se educa, si da, eu zic ca se intimpla. Motivul pentru care au fost si vor fi este ca in fiecare an se nasc un rind de prunci si-n fiecare primavara iese cite-o ciurda noua de caprite din curtea scolii. Mereu reluam de la zero, si de-aia mereu repetam niste modele intermediare.
Mogulii apar pentru ca se concentreaza capitalul, fraierii exista in principal din lene. E mai comod sa fii fraier decit sa fii mogul, tot asa cum copilu' grasun joaca portar, sa nu se consume atita.
Nu-i posibil sa "modifici sistemul", pentru ca sistemul este insasi viata. Dincolo de carnaj modificari n-au unde sa apara.
Wednesday, 17 August 2011
pattern nu s-ar traduce in limba romana patron, dupa ceva cuvant frantuzesc? da bine, la noi inseamna altceva.
proof.
Wednesday, 17 August 2011
Proof pentru ca sa ce ?
Wednesday, 17 August 2011
ca-i facut alea.
Wednesday, 17 August 2011
Bun bun, da' pentru ca sa ce ? Imi iese ceva, gen ?
Wednesday, 17 August 2011
omfg ofmg mega jew detected eu care imprumutam bani cu camata
io ce nu-nteleg e cum naiba te-ai vazut tu bogat.
eu care cistigasem procese in autoreprezentare care a furat cutia de scrisori din bloc sau la ce? parca self-defense scade chiar sansele de reusita.
Wednesday, 17 August 2011
Pai nu era "defense".
Wednesday, 17 August 2011
lol, dand tu in judecata? asta da noroc.
Wednesday, 17 August 2011
Norocu-i cum si-l face jewu'.
Tuesday, 3 July 2012
Deci familia nu-i originara din Cluj ci a venit acolo acu´ doo jeneratii? Fu frumos la bloc si uzina?
Si de unde sunt atunci?
Tuesday, 3 July 2012
Pai astia-s de pe partea fostului primar liberal din Dumbraveni/Hundorf. Deci din Sibiu.
Tuesday, 3 July 2012
Cvasinemti nu unguri gen? Ok.
Tuesday, 3 July 2012
Ba mi se pare ca romani, de ce numaidecit nemti acuma.