Effacez-vous

Saturday, 08 January, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Vi s-a intimplat vre-odata sa va ureze cineva sa aveti un an/sfirsit de saptamina/rest de viata "asa cum vi-l doriti" ? Pur si simplu, vine natingu' la tine si-ti zice cu zimbetu' ala tras la stencil, "sa ai un weekend asa cum iti doresti".

Mai frate, ce urare-i asta ? Care este contributia ta in actul urarii ? "Salut, sunt si eu aici". Bun, si ? "Pai... nimic". Aduci ceva ? "Nu". Iei ceva ? "Nici." Pai atunci sezi tu linga scaunu' ala din colt de-acolo-sa, ca sunteti cam pe-o potriva.

Practic omul e atit de pierdut in fata gravelor responsabilitati care-i revin pe lumea asta mare ca nu gaseste in el nici macar atita resursa cit sa reuseasca sa-ti ureze ceva anume. Oricum nu se intimpla. Uite, concret : va urez sa va apuce sughitul. Noa, v-o apucat ? Deci nu se intimpla. Da' jumatate-de-putulica-bleaga-calare-pe-jumatate-de-coi-fiert n-are nici macar atita forta vitala-n el cit sa poata alege intre urari. Care oricum nu se intimpla. Da' oare cum e mai bine sa urezi, "drum bun si cale batuta, cin' te-a prinde sa te futa" sau "cade-ti-ar in cap banii sa moara dujmanii" ? Oare ce-i mai de dorit ? Oare cum ar fi mai bine ?

A, nu ne putem asuma asa o imensa responsabilitate, daca uram cu banii si omul ar fi preferat cu calea batuta ? Ce va crede despre noi, ca suntem materialisti ? Daca din cauza noastra nu va mai avea nici un orgasm pina la moarte si va iesi din mormint ca sa vina sa ne suiere cu vint rece pe la urechi de cite ori suntem prin preajma muierii nude ?! Daca dimpotriva uram cu drumu' si cind colo omu' are disperata nevoie de bani ca nu-i ajung de rate si mincare si curent si i se taie curentu' si-si pierde din cauza asta slujba si ajunge pe drumuri si totul din cauza noastra ?!?!

Cum sa-ti asumi asa grele responsabilitati cu uratu' ? Nu se poate dom'le, lasa sa ii uram noi asa, o urare in principiu, sa-i oferim capitalu' nostru de urare si sa-si cumpere dinsul, recipientul, ce doreste de el. Cam asta-i ideea, sta Gheorghita pe capita si numara, douajcinci de karme si jumatate de la Ionica, patrujiuna de la Amalia aia uscativa si disperata, doispe de la Ghita ca ala-i betiv, per total mai am putin si string de-o suta, ca atita costa un cistig mic la lotto. Asa ceva ?

Exact la fel a curs chestia si cu cadourile. Un cadou e un cadou, inseamna "dom'le, te cunosc, stiu cine esti, inteleg ce-ti place, si pot demonstra asta foarte simplu : uite!". Pe dracu'. Cadourile financiare pe stil nou sunt "bai, stiu cam citi bani ai, asa ca ia de-aici procentu' din veniturile tale adecvat cu ocazia : 3% de ziua de nastere, 2% de ziua de nume, 5% de nunta scl etc". Exact la fel a curs si cu felicitarile. La inceput, pe cind aveau sens, lumea scria : "Draga Marcel. Sa traiesti la multi ani. Guta." Astazi, intra in magazin si cumpara un carton preimprimat. Multumesc foarte mult ca Intreprinderea Poligrafica Casa Scinteii imi ureaza la multi ani, draga, da' stie cine-s io ? A, nu, sunt asa tiparite la gramada ? Mbine.

Exact la fel a curs chestia si cu copiii, intr-o vreme oamenii faceau copii ca si-i doreau. Astazi nu fac, ca... pai... frate, nu se poate ca tre' sa le asiguri cele mai bune conditii. Si nu, asta nu inseamna sa-l iubeasca, nu fiti naivi. Tre' sa-i ofere capital, de urari, de cadouri, de felicitari, si in general de fericire. Tre' sa-i stringa intii la banca opt sute si saptezeci uncii fine de fericire pulbere si macar doua-trei rangi de fericire metalica, sa aiba cu ce-i da in cap.

Exact la fel curge chestia si cu educatia. M-am imburdat de ris astazi discutind cu o tinara aspiranta la sclavie (da, au ajuns lucrurile pina acolo incit oamenii, si anume, fete fragede y nubile sunt atit de disperati dupa un minim de realitate intre atitea abstractiuni si spiritisme ca aspira, aspira la sclavie) cind domnita mi-a povestit ca ea a fost vegetariana pina la 18 ani pentru ca "parintii ei au vrut s-o lase pe ea sa aleaga". S-o lase sa aleaga ce ? Pai, daca va minca carne sau nu.

Va dati seama ce mai traznaie ? Deci ei, parintii, nu se simt nici macar atita de impaminteniti pe lumea asta cit sa hotarasca ei, tu fata, maninci carne, sau dimpotriva, sa nu te vad cu carnea-n bot ca te-am aruncat in riu. Nu, ei sunt doar in trecere aici, si-au luat viata proprie cu chirie si copila proprie imprumut, tre' sa le intoarca pe toate cit mai neatinse cu putinta, asa ca o vor lasa pe ea sa decida daca sa manince carne sau nu.

Ei se cred deosebit de superiori si de avansati, cumva inexplicabil nu le-a dat prin cap ca afara de cazul in care fata nu maninca nimic absolut pina la 18 ani o hotarire de facto tot s-a luat, daca maninca fara carne atunci e vegetariana, si daca nu atunci nu, ce sa-si aleaga ?

Cam asa decurge toata viata oamenilor azi, sa atinga cit mai putin, sa influenteze cit mai putin, sa nu lase urme, sa nu ramina nimic dupa ei... mosii nostri lasau livezi, case, acareturi cladite. Scopul vietii era tocmai sa lasi si tu o urma pe lumea asta. Daca ar fi auzit batrinii ce-au in gind americanii de azi ar fi clatinat din cap si-ar fi zis ca traiesc ca niste tigani. Troagari, vinituri, oameni de nimica. Pai cam asa si este, nu va suparati, existenta stafiei nu-i viata, tocmai asta e ideea cu stafia, ca nu are viata!

Majoritatea preocuparilor omului contemporan sunt sa nu lase urme. Sa nu lase urme pe Internet, sa traiasca ecologic, sa nu aiba "carbon footprint", sa nu iasa din rind, sa nu planteze si el un pom, sa nu cladeasca din caramida si beton (pe bune, in jumatate din SUA n-ai voie) ca dureaza, sa nu existe.

Dupa care se da acelasi om contemporan de ceasul mortii ca viata nu are sens. Pai cum ma-sa sa aiba sens, viata stafiilor ?! Are cum ?

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

10 Responses

  1. Ce-i drept unii au dat foc Romei ca sa lase o urma. Zic ca-i mai interesanta definitia "urmelor" dupa asa idee: facem copil, dar nu-l "influentam".

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 8 January 2011

    Pai si-atunci cine-a lasat urma, tu sau biologia ?

  3. Probabil trebuia sa pun ghilimele si la interesant ca am senzatia ca n-ai prins fix ce vroiam sa zic. Dar in orice caz, poti spune ca "biologia" daca e chiar asa din intamplare, cand dormeai sau nu stiai sau nici nu vroiai si nici n-ai bagat de seama - s-o intampla ca unii oua copii, mai stii.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Sunday, 9 January 2011

    Pot zice ca tot n-am prins ce vroiai sa zici, da' pe filiera directa pot oferi documentare : http://www.komonews.com/news/national/86599272.html Nici macar nu-i caz unic.

  5. Flaviu Luchian Comanescu-Balla`s avatar
    5
    Flaviu Luchian Comanescu-Ballainsigna de criptograf 
    Sunday, 9 January 2011

    n-are bre

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Sunday, 9 January 2011

    Lol imi plac oamenii cu nume mai lunji decit ceea ce au de spus :D

  7. Dorin Victor Vasile`s avatar
    7
    Dorin Victor Vasile 
    Sunday, 9 January 2011

    Bre, esti cam extremist aici cu povestea cu urarile.

    Pai atunci cand cineva iti ureaza un 'uichend asa cum vrei tu' este ca si cum ti-ar da o urare-voucher, cum sunt tichetele de masa, de exemplu.

    Imagineaza-ti ca iti da angajatorul (nu, nu e o insulta, nu iti urez sa devii angajat :-), e doar de dragul exemplului) o pizza atunci cand tie nu iti place pizza. Pai nu mai bine iti dadea un tichet de masa impreuna cu urarea "iti urez sa mananci asa cum vrei tu"?...

    Cu urarile e riscant, e ca si cu fotbalul sau politica, poti sa calci in strachini mai inainte sa iti dai seama ce ti se intampla.

    Mie nu imi plac urarile cu target precis; imi plac urarile ambigue, urarile-voucher, urarile care imi lasa libertatea de a-mi dori ce vrea muschiu' meu volitiv.

    Uite un exemplu concret de urari nepotrivite primite de mine de curand:

    http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2011/01/zece-urari-nepotrivite.html

    Mai bine ma lasau dreaq sa imi urez eu singur, de capul meu ceva frumos :)

  8. Apăi într-o lume cu atâtea reclame la detergenți și și mai mulți indivizi ușor impresionabili care își belesc ochii la ele... e cumva de înțeles.

  9. Dorin: Cred c-ai ratat discuţia, e vorba despre oameni care-şi fac urări pentru că se cunosc între ei cât de cât. Faptul că-mi face urări Neogen mă bucură la fel ca şi cum mi-ar ura maşina de spălat "La mulţi ani".

    Cum crezi că s-a născut ura faţă de mesajele de sărbători? Tocmai datorită obligaţiei ăsteia tâmpe de a-i dori ceva unui om de care -practic- ţie nu-ţi prea pasă. Or dacă nu ţi-a păsat nici măcar cât să comunici cu el de 3-4 ori în an şi să ai idee vag ce şi-ar dori .. nevermind, move along.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 12 January 2011

    @Dorin Victor Vasile Io aia zic, ca-ti da tichet, da' nu ma incinta. Ca daca angajatoru' meu imi da o pizza cind mie nu-mi place pizza asta-i deja clara dovada ca habar n-are cine-s io si i se cam rupe sa afle, asa incit in secunda doi ori ma apuc de furat din firma ori imi dau demisia. Pai ori ni se rupe ori nu ni se mai rupe.

    Daca te las pe tine sa-ti urezi, ce nevoie mai ai de mine ? Meri si-ti ureaza de unu' singur, tu tie, pina te plictisesti.

    @spyked Ahahahaha mda. Tare asta.

    @dAImon Ighen.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.