Delimitari necesare

Un cetatean, pre numele lui Constantin Sturzu, din ale carui declaratii aflam si ca-i tatal a trei copii (care sa-i traiasca), si ca-i preot (ceea ce nu mai stiu ce inseamna zilele astea, slujeste intr-o biserica ? are parohia lui de care raspunde ? a terminat Seminarul ?) contribuie un text dezbaterii largi asupra locului religiei in scoala.

Tin minte dezbaterea, dureaza cel putin de pe vremea cind eram eu copil de scoala. Din fericire pe-atunci religia si reprezentantii ei n-aveau ce sa caute in foarte republicanul liceu de elita unde descopeream eu diversele mistere ale lumii si vietii. Inainte de-a trece la discutia propriu-zisa, am a spune ca eu sunt complet impotriva oricarei prezente a religiei in scoala, pe linia lui Lieberman : Se poate studia istoria religiilor cum se poate studia istoria oricarei fantasmagorii, dar nu se poate lua in serios fantasmagoria ca atare. Si-acum, sa citam :

Poate ați citit sau auzit din presă că un oarecare ONG (nu-i dau numele, pentru că i-aș face astfel o reclamă nemeritată), a denunțat o anume "îndoctrinare" a copiilor ce beneficiază de educație religioasă. “Nu trebuie să se mai predea religia în școli, copiii nu trebuiesc îndoctrinați!“ susțin aceștia, confirmând faptul că, în accepțiunea lor, copiii nu au dreptul de a-L cunoaște pe Dumnezeu dar au, în schimb, tot dreptul de a-l cunoaște pe dracu.

Articolul debuteaza tendentios. Acel "oarecare ONG" ar putea fi, de exemplu...

Zeci de profesori, artisti, juristi si jurnalisti au semnat, alaturi de 19 organizatii neguvernamentale, o scrisoare deschisa catre ministrul Educatiei si Cercetarii, Mihail Hardau.

"Recomandarile facute de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, reprezinta un fundament important pentru crearea unui mediu scolar neutru, in care drepturile fundamentale ale elevilor si cadrelor didactice sa fie respectate", se arata in scrisoare.

Asta se petrecea mai demult, pe cind era Hardau ministru (sa tot fie vreo cinci ani). In fapt insa, ONG-ul caruia o foaie anonima si-un preot anonim se tem sa le faca "o nemeritata reclama" este Asociatia Secular-Umanista din Romania, care-au reusit sa faca rost de ceva fonduri si-au pus niste panouri prin centrul Bucurestilor.

Iote minune ca eu nu ma tem, nici "sa-i fac reclama" eseistului in discutie, nici sa-l citez corect si propriu, iara nu recompunind imaginare pozitii ale partii adverse pe care sa le redau intre false ghilimele, cum face el. Cu alte cuvinte, mi se pare ca disputa morala este deja transata : eu sunt un cetatean onest, care-si recunoaste cinstit biasurile, isi citeaza corect sursele si discuta la obiect, iar Constantin Sturzu este un tendentios care ascunde sub pres cit de mult considera ca poate. Rusinica, dar sa trecem.

Problema fundamentala a discursului mintii indoctrinate religios, asa cum Constantin Sturzu se vadeste, ca-i constient sau nu, este ca tinde sa echivaleze forma cu fondul. Sigur ca pentru iubitorul seriei StarWars realitatea poate fi explicata in termeni de Luke Skywalker si Darth Vader, sigur ca pentru Constantin Sturzu realitatea poate fi explicata in termeni de Dumnezeu si Dracu'. Sigur ca pentru Bercea Mondialu' realitatea poate fi explicata in termeni de dusmani, bani, curve scl.

Totusi, aceste exprimari sunt ulterioare realitatii, si inferioare ei. Cunoasterea poate surveni bine mersi si fara Luke Skywalker, Dumnezeu sau Dusmani. Duse dincolo de un anumit punct, aceste reprezentari ajung sa lucreze in contra ratiunii, si sa impiedice intelegerea. Ca atare, cantonarea-n formal si agatarea de simboluri, ca-s adecvate sau ca nu-s adecvate nu-i tocmai o atitudine stimabila, si-adesea sfirseste cam in ridicol. Ce impresie v-ar face un tip la interviul de angajare care nu poate gindi decit in termeni de Lightsaber sau se apuca sa va povesteasca despre Klingonieni ?

Copiii au căutări de natură spirituală încă de la cele mai fragede vârste, au capacitatea de a înțelege și de a-și însuși lucruri mult peste ceea ce credem noi că reprezintă limitele lor (și aici vorbesc și din experiența de tată a trei copii). A-l trata pe copil ca având fie o insensibilitate religioasă înnăscută, fie o incapacitate de a pricepe altceva decât cele din realitatea imediată, palpabilă, înseamnă a-l degrada ca persoană, a-l considera un soi de “animăluț de casă“ ce are, în plus, capacitatea de a vorbi. Vocația religioasă a unei ființe umane nu apare brusc, la împlinirea vârstei de 16 sau 18 ani, când copilul ar avea, vezi Doamne!, discernământul de a face alegeri în acest domeniu.

Ma gasesc intru totul in acord cu autorul in ce priveste acest fragment. Nu cred ca-i ticnit, ba chiar dimpotriva am observat si-am semnalat si eu exact aceeasi tendinta de-a dezumaniza progenitura pe care-o vede, simte si exprima si el. Marea problema restanta este ca el perverteste in directia unei complet imaginate "vocatii religioase" niste chestiuni mult, mult mai profunde decit religia (care nu se confunda, sper ca ne intelegem, cu teologia).

Pe de altă parte, aceeași apărători înverșunați ai drepturilor și libertăților omului devin, brusc, apatici când e vorba de a susține o educație a copiilor bazată pe principii morale. Criticăm ora de religie, practic singura disciplină care are și o dimensiune morală, de edificare spirituală a elevului, dar nu criticăm degradarea din școli și, în general, condițiile neprielnice unei educații adecvate pentru cei care sunt viitorul acestei națiuni. De asemenea, reclamele la tot felul de sucuri și alimente care nu au nimic natural în ele, serialele pentru adolescenți burdușite cu glume de prost gust sau desenele animate violente nu au făcut niciodată obiectul unei critici din partea acestor “avocați“ ai copilului.

Si iarasi ne despartim : cred ca ma pot numara printre aparatorii inversunati ai drepturilor si libertatilor omului, si cred ca nu ma pot numara printre apatici cit priveste principiile morale. Chestia amuzanta este ca din experienta mea nu "aparatorii inversunati" sunt cei apatici in chestiuni morale, ci dimpotriva, credinciosii si religiosii de diverse soiuri.

Acest paralelism (ca si lui i se pare cum mi se pare si mie, doar ca invers) ne ilumineaza problema : el interactioneaza cu alta submultime din universul larg al "aparatorilor libertatilor" decit interactionez eu. E o tendinta comuna si documentata-n practica a mintii indoctrinate de-a mula faptele pe doctrina in loc sa muleze intelegerea pe realitate. Care indoctrinare ii confera un dezavantaj preopinentului, el fiind silit sa interactioneze cu niste oameni rai care nu exista, si imi ofera mie un beneficiu, acela de-a interactiona cu binele din oameni, chiar si rataciti fiind dinsii (asa cum preopinentul chiar si este, macar in parte).

Chestie care ne duce la concluzia discutiei : nu e nevoie de dumnezei si draci pentru morala, si in lipsa moralei oriciti dumnezei si oriciti draci sunt un prost substitut.

Ma-ntelegeti cum zic, stimabile ?