De Res Publica, partea a III-a

Wednesday, 23 March, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

[...]

Mircea Popescu : Apai clar ca nu vrei. Logic vorbind nimeni n-ar trebui sa vrea. Ar trebui mai degraba sa fie cite 3-5 ani la fiecare cetatean, ca un stadiu. Scopul propus nu ti-i insa intotdeauna transparent. Chiar daca tu crezi ca l-ai inteles, fapt e ca legile si regulile au fost facute de oameni MULT mai destepti decit tine, chiar si 170 iq sa ai.

Diana Coman : O fi.
Mircea Popescu : Pai aia e, ca a rezultat din practica vezi ? Mircea Popescu o mai pus o bucatica, in Martie 2011, rezultata dintr-o dezbatere cu x si y, si tot asa, in o suta de ani ajungi la o chestie atit de rafinata ca nu se mai pune problema ca un singur individ s-o patrunda.

Diana Coman : Mda, problema e cand nu-s cei sute de ani.
Mircea Popescu : Exact. Si fix de aia zic, nu e vina MJ. e vina societatii civile, cea lipsa.

Diana Coman : Si n-am zis sa fii creativ in a aplica legea in sensul ca "si ce daca zice x, hai sa facem y", ca imi pare ca asta ai priceput.
Mircea Popescu : Pai ori faci FIX X, ori altfel faci ce zici tu. Tertium...

Diana Coman : Nu exista prea des fix x, stai un pic.
Mircea Popescu : In toate ale statului exista de fiecare data, fara exceptii.

Diana Coman : Pai cum exista, ca daca zice "se asigura transport public din banii administratiei locale" poate fi trasnportul asigurat cu autobuze, carute trase de cai sau triciclete. Ricse.
Mircea Popescu : Dap.

Diana Coman : Unde-i precizia?
Mircea Popescu : Imi ramine mie ca inters privat s-o stabilesc.

Diana Coman : Pai cum o stabileste ala de trebuie sa aplice legea "precis"? Ca n-are cum sa o aplice precis. Nu exista asa precizie absoluta in lumea reala, o decizie tot trebuie luata.
Mircea Popescu : Face cu ricse, ii dau in judecata, judecatoru' decide daca-i bine, se modifica legea, regulamentu' etc. El o aplica cum o aplica si daca nu-i precis cineva protesteaza. Se judeca protestu', se iau masuri, si e precis.

Diana Coman : Deci nu o aplica precis
Mircea Popescu : Ba da. Ca restu' preciziei pe care o intimezi tu nu exista decit in mintea ta.

Diana Coman : "Pai el o aplica cum o aplica".
Mircea Popescu : Dap.

Diana Coman : Aia nu-i precizie.
Mircea Popescu : Este. Tu gindesti in termeni de stiinte naturale, unde exista (se presupune) un raspuns corect la orice problema. In ce priveste dreptul si stiintele cetatii nu exista.

Diana Coman : Care-i diferenta intre a pune ricse si respectiv a pune autobuze astfel incat sa nu fie gradul de ocupare mai mare de x%? De ce a doua nu e precisa dar prima zici ca nu e ?
Mircea Popescu : Pai eu nu zic asa ceva. Eu pur si simplu zic ca asa cum e scrisa, asa-i precisa. Si tot rescriem la ea.

Diana Coman : Asta ziceai mai devreme, ca trebuie sa aplice legea precis, nu sa vina cu chestii din astea
Mircea Popescu : Dap.

Diana Coman : Ce ziceam eu e ca oricum ar fi scrisa, incape interpretare, si aplicarea aia inseamna o interpretare: alegerea unei variante care se incadreaza in lege, dar alegerea aia nu e unica posibila.
Mircea Popescu : Pai nu este unica posibila, dar daca nu se incadreaza in ce zice legea te deschide unei raspunderi.

Diana Coman : Pai de acord, repet: n-am zis ca ar trebui sa NU se incadreze in ce zice legea. Imi pare ca ce zici tu e ca orice se incadreaza in lege e perfect si mai mult decat atat, ar trebui chiar aleasa varianta MINIMA care se incadreaza in lege
Mircea Popescu : Dap. Si asa si e. Cu mentiunea ca intelegem legea in sensul larg, anume, lege scrisa, regulament aplicabil, practica obisnuita scl etc.

Diana Coman : Hm...
Mircea Popescu : Practica obisnuita se poate sau nu sa includa si cultura institutionala, dar cu siguranta include praxa si cazuistica (din tribunale adica).

Diana Coman : Asta cu practica obisnuita deja devine si mai imprecisa as zice.
Mircea Popescu : Pai asa pare oricui care se ocupa amator cu legile, dar in fapt majoritatea standardelor tari sunt cele bazate pe derivatii din testul "omului rezonabil". Standarde tari fiind acelea cu putere predictiva mare pe situatii concrete diferite.

Diana Coman : Da, de acord, ziceam in sensul ca "practica obisnuita" nu-i prea clar si exact definita, nu ca n-ar fi o chestie buna de urmat.
Mircea Popescu : Pai nu e, da' se verifica indeobste prin testul asta, care oricit de contraintuitiv ar parea, totusi e cam cel mai tare dintre toate testele scornite de jurisprudenta. Marfa englezeasca.

Mircea Popescu : En tout cas, ma duc si io mai spre oras asa.
Diana Coman : Bine. Iti doresc o zi frumoasa atunci.

Mircea Popescu : Si eu tie.

Category: Trilterviuri
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

One Response

  1. [...] De Res Publica, partea a III-a [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.