Daisy Diamond
Filmuli are o carnalitate si-o ingenuitate greu de prins in cuvinte.
Demareaza dur, in tromba, aruncindu-ne in mijlocul unei relatii dificile dar al naibii de autentice, innadita intre un tinar narcoman si-o tinara indragostita. O palmuieste, o saruta, o umileste, o seduce, o violeaza, o tortureaza si-n final ii da drumul, pentru ca totul n-a fost decit o proba. Intrerupta de ragetele unui sugar, cam fix pe cind fata se plingea ca nu-i pe pastile.
Si-apoi mama isi priveste si-si uraste copila, pentru ca-i un monstru, ceea ce copila ii, ca orice copila la virsta aia, si-i egoista, si cum isi permite ? Si-are o finete a gurii Noomi asta de nu se poate povesti, si-un nerv in miscari si-o ingenuitate speriata-n priviri de ma gindesc cu satisfactie de babalic ca intr-adevar, am ochi la fete, am ghicit-o corect in celalalt. Se abordeaza chestii pe care lumea nu-i dispusa sa le priveasca, de exemplu urletul sugarului, chestia aia de care ai' far' de copii nu stiu iar ai' cu copiii prefera sa uite, sa pretinda ca n-o cunosc si nu exista cam tot asa cum unu' ce-o luat teapa in cine stie ce statiune de vacanta mult laudata le spune prietenilor de-acasa cit de exceptional de frumos a fost, sa se duca si ei, sa ia teapa si ei, sa nu fie el singurul fraier.
Si-apoi se simte vinovata, si-si cere iertare, si i-i mila, si i-i ciuda si tot restul. Mama cu pruncul sunt un microcosm, nu mai au ele nevoie de altceva, pune-le undeva intr-o camera si se tin ele ocupate una pe cealalta vre-un an sau doi asa, plus minus.
Ma seduce naturaletea absoluta a filmului. Fata face baie ? Isi da jos pantalonii, bluza si chilotii si intra in apa. Fara taieturile idioate ale unui secol de pelicula arsa degeaba, vai, sa nu cumva sa i se vada titele actritei. De ce sa nu i se vada, draga, care-i problema ? Nu-i femeie ? Nu face baie ? N-are picioare ? N-are pizda ? Pai si-atunci ?! Fata asta are de departe cele mai urite tite pe care le-am vazut de cind is, apropo.
Caracterele sunt memorabile. Regizoarea de desene animate de-un sadism trist, bolnav, autocompensator si vulnerabil pina la cer, proxenetul transsexual care-si regreta pula, perversul cu dinti rari care se doreste sodomizat de "mami", ciumatul disperat dupa caldura vietii, o intreaga galerie de fiinte coborite din Goya si totusi atit de credibil incarnate...
Sincer sa fiu as adauga acest film in programa de liceu, chit ca nu-i film, e mai degraba teatru pe pelicula. Chiar si asa contine mai multa viata decit viata medie si nu vad cum ar putea niste adolescenti folosi mai bine o ora si jumatate.
PS. Scena in care un putoi speriat de bombe ii vorbeste din off, iara ea se straduie sa explice cum va contribui ceva unic in rolul Laurei, blondina, si-o facut "o scoala" de teatru din Malmo, care nu i-a atins insa standardele, dupa care tre' sa umble si sa isi aaa...ummm... relaxeze soldurile si sa...iiiiihhhh...uhhhh... foloseasca "partea de sus" (cind ea-i uscata ca o scoaba, are tite cam cit am si eu) e ceva de tot hazul.
———- Daisy Diamond, 2007, de Simon Staho cu Noomi Rapace [↩]