Conventii fictive si fictiune conventionala

Cum recunoasteti ca va aflati in Romania ? Nu conteaza de fapt ce tara anume, da' daca tot scriem in limba romana sa vorbim despre Romania*. Deci, cum recunoasteti ca va aflati in Romania ?

Sigur, noi suntem romani, noi suntem romani, noi suntem aici in veci stapini, deci e bine, dar cum recunoasteti ? A, ca se vorbeste limba romana ? Dar totusi, asta-i o conventie : eu stiu mai multe locuri in lume unde se vorbeste limba romana fara sa fie Romania acolo, si cunosc si locuri in Romania unde se vorbeste engleza, si uite ca nu-i Englezia, e Romania. Daca ar fi sa aplicam riguros metoda asta nici un grup organizat de turisti n-ar putea parasi vre-odata tara, indiferent citi bani cheltuie pe bilete de avion catre Dubai, Magnetosibirsk sau Luna, pentru ca vor ajunge peste tot inconjurati de-o sfera de "bai ce misto sa mor io!!!11", si deci vor fi... tot in Romania, ca se vorbeste romaneste.

Sau poate ca indica GPS-ul ? Scoateti din buzunar o jucariuta de-aia de plastic cu lumini si sunete, cum aveam si noi in copilarie daca va aduceti aminte, cu un fel de vulpoi ori lup biped care prindea intr-un cos oua curse be jgheaburi din fundurile unor gaini ? Va amintiti ? Gri asa metalizat cu butoane rotunde. Deci, aveti un de-ala, si scrie pe el ca ROMANIA. Deci este. Deci bun ? Foarte bun ce-i drept, dar tot conventional.

Sau, ca sa nu ramanem cu spiritul national cumva iritat de-o interogatie generala, considerati problema datei. Cum aflati ce data este astazi ? A, intrebati lumea. Pai poate ca lumea va mintaste, e ca un fel de conspiratie. Nu-i ? Nu se poate sti. Sau cumva va uitati in calendar ? Foarte bine faceti, si eu ma uit. Scrie ca astazi e Simbata 1, Simbata 15, Luni 31 si toate variantele intre ele, 4, 22, 19, 11. Asta cu conditia sa fie Ianuarie, ca mai avem inca 12 posibilitati si acolo (chit ca dupa vreme pare mai degraba ca-i asa, Mai, asta cel putin in Timisoara, daca intr-adevar ne aflam in Timisoara).

Cu alte cuvinte ancorarea persoanei in real se face in toate privintele prin conventie. Teza nu-i in nici un fel disputabila, daca miine descoperiti ca in anul 1172 toamna s-a sarit o zi ? Azi a fost Luni si miine a fost Miercuri, pur si simplu. Uite ca s-o intimplat, aveau si oamenii aia probleme - iar ei aveau probleme grave, invazii de salbatici, ciuma, chestii de-astea - si n-a observat nimeni. Ca n-o fost cine. Ei, dam data inapoi, sa fie azi Vineri, mergeti la serviciu ? De ce dati ora inainte si inapoi dupa cum zice la televizor ? Unde se duc si de unde vin orele alea ? E o conventie, toata valoarea ei rezida in acordul universal, altminteri ea nu exista si nici n-are sens. N-aveti unde gasi un loc unde sa faceti sapaturi pentru a afla astfel data exacta a zilei de azi in calendarul Gregorian.

Acest fapt - ca ancorarea persoanei in real e pur conventionala - produce doua efecte importante. Primul, care ne intereseaza mai putin, priveste sanatatea mintala : un intelect functional dar care din orice motiv si-a pierdut ori reperul conventiei ori capacitatea de-a il urmari e indistinct de un intelect disfunctional. Asta-i problema cu schizofrenicii, psihoticii si asa mai departe, nu neaparat ca-s incapabili sa gindeasca, sau ca-s incapabili sa perceapa realitatea, ci pur si simplu ca-s incapabili sa ne accepte conventiile care ne insereaza pe noi ca societate si pe fiecare individual in respectiva realitate... conventionala. Cam de-aia nici nu exista vindecare posibila pentru bolile lor, ca ei nu sunt defapt bolnavi, sunt pur si simplu sanatosi in alte moduri. Ce-i drept cam social-inutile, da' asta-i pina la urma doar un mare semn de intrebare asupra "utilitatii" social-societale, nimic mai mult.

Al doilea, care ne intereseaza mai mult (cel putin pe mine, ca de-aia am scris) priveste fictiunea si posibilitatile ei. Evident ca daca omul recunoaste realitatea dupa criterii conventionale, deci implicit fictive, el va recunoaste si fictiunea dupa niste criterii tot conventionale si deci... tot fictive. Se poate intimpla, teoretic privind, si se chiar intimpla, practic privind, ca fictiunea fictiunii si fictiunea criteriilor sa nu se potriveasca neaparat, ceea ce rezulta indeobste in tone de cerneala deversata-n dezbateri academice si-o piine alba justificata prin munca de asociatii catedrelor de Literatura scl., academici in general.

Un exemplu bun e fictiunea "identificarii". Cititorul de treaba e invatat sa se recunoasca intr-unul din personajele oricarei opere de fictiune, dupa care urmeaza o intreaga paleta de actiuni prescrise conventional, tre "sa tina" cu ala etc. Daca din orice motiv asa identificare e "imposibila" (ceea ce in practica revine mai adesea la a spune ca nu-i convine sa se identifice cu niciunul dintre personaje, ca unu-i prea schiop si altu' prea chior) rezulta ca fictiunea e... defectuoasa.

Nu exista nici o diferenta fata de discutia psihopatologiei : un om sanatos poate demonstra oricind ca un nebun e nebun pentru nevoile si uzul celorlalti oameni sanatosi. Nici un om, oricit de sanatos si chiar oricit de inteligent nu va putea demonstra unui nebun mediu-competent ca-i nebun. Asa ceva nu se poace. Cel mult ii poate sadi dubiul asupra nebuniei proprii, ceea ce l-ar aduce pe nebun intr-o stare mai comparabila cu ceea ce noi astia numim "excentricitate" decit cu ceea ce numim "insanitate". O diferenta pina la urma destul de conventionala si ea.

Exact la fel, un cititor nemultumit de incalcarea conventiei va putea oricind desfiinta textul pentru ceilalti cititori nemultumiti in acelasi fel, adica pentru ceilalti credinciosi la biserica unei conventii particulare. Nu va putea insa niciodata convinge pe nimeni care nu impartaseste conventia respectiva, pur si simplu pentru ca orice "demonstratie" e neaparat conventionala si ea.

Contrar asteptarilor, textul aici de fata nu reuseste (cum nici nu-si propunea) sa demonstreze inutilitatea disciplinei criticii literare. El afirma pur si simplu evidentul cel mai banal : critica literara este inutila pentru texte. Ea este insa foarte utila pentru oameni : le ingaduie ca incercindu-si propria carne asupra muchiilor textului sa afle cite ceva despre ei insisi, sau mai propriu spus despre conventiile care le tin loc de fiinta.

---------
* Asta fiind una din sursele principale ale vastului ansamblu onirico-teoretic cu "In Romania....!!! Romanii....!!!"