Contrafictiune

Cetateanul R.S. se aseza, ginditor, in bar.

Barul era de fapt o cafenea, cel putin la nivelul pretentiilor nominalist-teoretice. Cafeneaua Aimee. Totusi, se servea si alcool. Purismul cetateanul R.S. nu-i ingaduia categorii prea largi ori prea bogate, saisprezece culori fara nuante si notiunea de "bar" pentru orice local public care nu-i restaurant. Ce mai atitea cafenele si roz bonbon. Iar daca purismul sau i-ar fi ingaduit, cetateanul R.S. nu i-ar fi ingaduit purismului sau sa-i ingaduie, si cu asta basta.

Chelnerita ii zimbi, si el ii zimbi inapoi. Cetateanul R.S. zimbea femeilor, fara sa le observe neaparat, si nici macar nu putem spune ca era un zimbet fals. Dimpotriva, era un zimbet natural in cel mai propriu sens al acestui termen : actiunea muschilor fetei nu mai trecea prin cortex, inchizindu-se direct in maduva. Un act reflex, deci autentic in felul sau. Chelnerita il cunostea de mult, fara ca el sa stie. Odata, cu ani in urma, cetateanul R.S. navalise intr-un bar impreuna cu inca mai multi barbati. Ea lucra acolo, de jumatate de ora isi depusese preavizul dar inca mai lucra acolo. Patronul palid isi ascundea cu greu tremurul vocii si miinilor. Ii intimpinase foarte mieros si se retrasesera intr-un separeu. Vazindu-l pe zgriptorul de patron, care le umilea si le chinuia in fiecare zi astfel redus la consistenta unei foi de hirtie in vint fata isi musca buza de jos cu o satisfactie greu de descris, si se simti ingropata sub o vasta admiratie pentru cetateanul R.S., admiratie care supravietui intacta anilor, probabil in virtutea distantei de netrecut dintre ei.

Fetele vesele il salutara cu salve de ris cristalin, de culoarea aproximativa a oranjadei proaspete. Ca si ele. Il asteptau, de fapt, veneau acolo special pentru ca stiau ca daca au putin noroc se vor intilni cu misteriosul, fascinantul, infricosatorul cetatean R.S. Nu exista acadea mai tentanta pentru o fata de liceu decit un cetatean misterios si infricosator, fascinatia urmind in context pe inevitabila cale de consecinta. Faptul ca le baga in seama, le asculta vorbind, glumea cu ele ba uneori le chiar lua cu el in pat, punindu-le muzica nemaiauzita si certindu-le ingrozitor de aspru pentru chestii de-a caror existenta nici macar n-avusera idee platea pentru ele mai mult decit consumatia la discretie dat fiind ca pe urechi si pe ochi intra mai mult decit poti infunda in jos pe gitlej.

Chiar daca era inca tinar, poate prea tinar, cu siguranta foarte tinar, cetateanul R.S. "se retrasese" de multi ani deja. Era usor absurd pentru biografele autorizate, foste fete de liceu si ele in alte licee-n alte milenii sa gindeasca cit de multi ani se pot comprima din cite directii si pe cite poteci intr-o existenta pina la urma al naibii de scurta. Daca cetateanul R.S. ar fi fost baobab probabil nici nu se distingea dintre tufe la asa o virsta frageda. Si totusi, era baobab, si totusi, se distingea dintre tufe. Oh, cum se mai distingea dintre tufe.

Chiar daca se retrasese deja de multi ani, cetateanul R.S. pastra un numar de obiceiuri aparent intrate in structura tesuturilor, ca firele de nisip si mizerie indistincta care-ti invadeaza talpile daca umblii desculta prin oras. Chiar daca se retrasese deja de multi ani cetateanul R.S. pastra o teritorialitate animalica, asa ca nu putu sa nu observe femeia imbracata prost, in felul aspirantelor sarace la "respectabilitate" : bluze rau croite si inca mai rau gindite dupa matrite universale care nu stiau nimic de talia si sinii niciunei femei particulare. Venea aproape zilnic, ca si el de altfel, scotea o carte si-un caiet si scria acolo.

Pe cetateanul R.S. il enerva ipocrizia. Nu-l deranjau tot soiul de cruzimi si violente, i-era perfect indiferent sa auda ori sa vada copii murind cu miile de cancer, pui de diverse animale arzind de vii pe-o barja in scufundare, ar fi putut nota fara mari dificultati desfasurarea evenimentelor in timpul unui viol militar de mari dimensiuni in vederea consemnarii istorice. Dar nu prea suferea femei sarace pretinzindu-se importante, diletanti incercind sa se acrediteze drept "experti", speriate de bombe incercind sa-si treaca propriile spaime pe seama cine stie caror considerente sociale cu pretentii nejustificabile de respiratie universala. Ca rezultat, cetateanul R.S. putea tolera multe lucruri dar putina lume. Ca toti oamenii de altfel, dar in contrast marcat cu toata lumea, care dimpotriva, putea tolera multa lume dar putine lucruri.

Fetele simteau ca este ceva acolo, intre misteriosul, fascinantul, infricosatorul cetatean R.S. care le popula visele si cosmarurile si femeia aceea trecuta, rau machiata si evident nepriceputa in a-si pune-n valoare putinele farmece pe care nu le impartise inca cu Timpul. Nu stiau ca simt, nu stiau ce simt, dar intuiau ca este ceva acolo. Intuiau. Ca orice trup tinar, neinfrint inca de coca minciunilor cu pretentii nejustificabile de respiratie universala si aceste fete de liceu respirau direct din gura universului, si-aveau contact direct si cale deschisa spre esente.

Asa ca-l provocau s-o seduca, sa se duca si sa-i vorbeasca, s-o puna sa faca ce-ar fi facut ele, oricare, oricind, doar o vorba sa le fi zis. S-o vada dezbracindu-se, aruncindu-si hainele de pe ea, rupindu-le, dindu-le foc spre a fi silita sa plece din cafenea dezbracata, sa umble pe strazi complet nuda sub privirea trecatorilor, s-o ploua pe par si pe umeri si sa i se prelinga pe sini, sa-i picure de pe sfircuri, sa-i curga spre buric si intre picioare apa cerului. Asa cum ar fi umblat ele, asa cum i-ar fi propus ele sa umble daca le-ar fi poruncit s-o faca, cum i-ar fi propus sa le si porunceasca de-ar fi avut chemarile din ele gura sa vorbeasca. S-o vada ingenuncheata, rugindu-l, tavalindu-se pe jos, sarutindu-i pantofii cu patima cu care i-ar fi sarutat si ele daca le-ar fi dat prin cap forma asta particulara a sentimentelor de le invilvorau piepturile de cite ori erau cu el si de cite ori il asteptau sa vina si de cite ori se gindeau la el, in pat, si-n baie si unde se mai nimerea.

Femeia ii zimbea pe furis, ele o surprindeau zimbindu-i, il vedeau si pe el raspunzindu-i, onest deci mecanic, automat deci adevarat si vazindu-l innebuneau si insistau si mai ca nu se rugau. Du-te si vorbeste cu ea.

Cetateanul R.S. in general ridea, uneori le pisca de tite sau le trimitea la bar sa mai comande, si-n rest isi pastra observatiile pentru el.

In contra fictiunii sta, bineinteles, realitatea.