Colectie de evenimente cit si intimplari disparate care s-au petrecut relativ recent. Si altele.

Povestea de ieri incepe de fapt acum vreo doua saptamini, cind facind eu comanda pentru un taxi mi s-a spus ca in sapte minute, chestie care nu-i neaparat surprinzatoare de cind stau la tara si retardatul de Gheorghe Ciuhandru, imbecilul galactic duce oarece razboaie de om prost cu comunitatile de pe linga Timisoara, mai bine administrate de oameni mai competenti si mai gospodari decit ar putea fi vre-odata elⁱ, prin absurd admitind ca se poate asa ceva. Nici nu-i greu.

Dupa vreo opt minute am iesit la portita, am constatat ca masina ioc si-am revenit in casa de unde-am sunat-o inapoi pe domnita sa intreb unde-i masina. Si ea mi-a spus ca soferul a asteptat douazeci de minute dupa care a plecat, ceea ce m-a facut sa-i pun pe loc in vedere sa-i spuna soferului sa se dezvete de uritul obicei al minciunii, dat fiind ca n-au trecut inca douazeci de minute de cind am sunat-o prima oara, chestie care de altfel se si poate usor verifica (si verificindu-se s-a lasat cu un embargo, da' aia-i alta problema a altor oameni). Asa ca mi-a trimis o alta masina.

In care un pusti dezghetat, am mai povestit de una-alta, ca eu in general ma conversez cu placere cu soferii. Ne-am dus cu treaba prin oras ce-am avut, dupa vreo doua ceasuri ne-am despartit in buna stare de functionare si asta este. Ieri insa, facind eu din nou comanda, imediat se anunta un cetatean, si in vreo cinci-sase minute si apare. Acelasi pustan, pe care cu aceasta ocazie am aflat ca-l cheama Ovidiu. Deh, daca altii-s fraieri sa strime din nas la Dumbravita si sa pindeasca in disperare curse de aeroport, lasa ca face Ovidiu treizeci-patruzeci-cincizeci de lei intr-o ora doua, nu e problema, lumea-i suficient de plina de papagali cit sa poata trai chiar confortabil oamenii sanatosi la cap.

Si mergem iarasi, sa luam piine, sa luam peste, sa platim facturi, sa luam legume, mi-am cumparat douaji de kile de morcovi in vederea facerii de suc cit si douaji de kile de mere in vederea in parte idem si-n parte amplasarii in pod, linga cele cincizeci de kile de cartofi care se afla linga cele 0,970 tone de apa minerala decarbogazeificata si asa mai departe. Ultimul punct pe ordinea de zi, cumparat aspirator, dat fiind ca destul au frecat dusumele pe coate si-n genunchi, in pielea goala, bietele sclave. Chiar cind s-au obisnuit cu situatia le cumparam aspirator, c-asa-i in viata.

Am si nimerit unul de care-s foarte multumit de altfel, un Daewoo de 1800 de Watti. Minimal (are doar doua atasamente, o perie de covor si-o de-aia ascutita de bagat prin colturi - va dati voi seama mai frate cit a durat sa se prinda lumea ca doar atit e nevoie ?), usurel, compact, are vreo sase metri de cablu, e bine construit asa ca urmeaza bine prin casa, toate bune dar la punerea in opera s-a constatat un singur defect : fetele mele sunt toate peste 1,80 iar masinaria-i gindita aparent pentru aziance de 1,60. Sau ma rog, romance. Sau in fine, femei normale, grase si bondoace, pe care nu vrea sa le futa nimeni, ca dac-ar vrea n-ar sta ele sa faca curatenie, ci ar sta altele (mai scunde si mai grase).

Trecind peste si revenind la subiect, ma sui eu in masina cu ultima achizitie si hai sa pornim spre casa. Soferul da cheie si... nimic. Mort, frate. Eu cu o suta si mai bine de kilograme de tot felul in masina si masina moarta. Panica pe asta sarmanul, ce nu se poate povesti. Se apuca sa sune prieteni, prietenii stiti voi cum sunt cind nu prea ai ocazia sa ti-i alegi, ci esti si tu prieten acolo, cu cine se nimereste-n virtutea faptului ca era prin zona cind erai tu la virsta imprietenirii. Pauza. Ce ne facem ?!?!

Pai ia du-te tu frumusel pina in statie-n 700, zic eu (dat fiind ca ne aflam la magazinul ala de pe Paris, chiar la cinci metri de Registrul Comertului) si vezi cine are cablu de curent pe-acolo, sa vina sa te-ajute. Tipul isi depaseste tirsa initiala (cum, sa vorbesti cu straini ?!) vazind ca n-are incotro, si-o ia la picior incolo, lasindu-ma pe mine cu masina. Pina m-am mai uitat eu la trecatoare, hop si el cu un tip foarte simpatic, patruzeci si ceva, in costum, cu verigheta pe deget, portretul insusi al respectabilitatii banacene. Imping baietii masina noastra, o trag pe cealalta sa ajunga bot in bot, desfac pe-acolo si... stupoare. Cablul era compus din exact doi clesti, care aveau cite doua cabluri legate de fiecare. Moment de contemplare. Ce e de facut ?!!? Ca daca-l pui asa "se scurtcircuiteaza". Mai multa lume se oprese sa-si dea cu parerea, inclusiv un domn profesor de la Poli (nu cred ca ma stie, da' eu l-am recunoscut), intr-un final chestiunea e rezolvata prin desfacerea cite unui capat de la fiecare fir de pe cleste si atasarea la baterie.

Si da-i acceleratie la masina indemna si cealalta nu pornea dom'le. Cablurile se incalzesc cit de cit, curent trece prin ele, da' de pornit nema. Si totusi electromotorul suna doar ca nu pornea. Un mister.

In disperare de cauza, tipul venit in ajutor avind si cablu de tractiune, face el dreapta pe straduta ceea cu spitalul de incepe chiar de-acolo in ideea ca sa ne traga. Pina sa apuce soferul sa ancoreze cirligul scl, doi cetateni hop-top ca ei vor la dreapta, infipti in fundu' masinii. Trage banaceanul masina din drum, ce ne facem ? Ca nu poti cu prostii, asa ceva e de nedescris, am patit faza chiar ieri noapte : la doua dimineata, un intrind, o straduta oarba intr-un cartier de blocuri. Nici o masina nu trecuse minim doua ore prin zona aceea, ca n-avea cine. Vine taxiul sa ma ia, eu am niste chestii de incarcat, IMEDIAT doi timpiti mergind in trei directii ambii sa treaca peste noi cumva. Am crezut ca ma dau jos si arunc cu pietre dupa ei. Dupa ce ne-or incurcat bine, pauza, nici o masina, pustiu. Cum drac sa nu scoti aruncatoru' de flacari ?!

Ei, dar revenind : se gindesc soferii sa infiga masina nepornibila prin impingere directa cu mina in straduta, ca atunci n-au decit sa stea in cap imcurca-lume de care-i plina Timisoara, tot nu se vor putea intercala intre cele doua masini stricind planul. Zis si facut. Soferul meu impingea din usa de la locul soferului si celalalt din spate. Luind masina viteza, ca astea Loganurile is usoare, brusc ii vine ideea ca ia sa vedem ? si se aseaza si-i da cheie. Dracia porneste. Toti, cu gura cascata, ne uitam la ea.

De la o cheie in cinci metri, a pornit. De pe loc, nu, cu curent de la bateria celeilalte nu. A dracului chestie.

Ei, cam asta a fost. Sper ca v-ati distrat.

1. Eu sunt in continuare in favoarea unirii cu Girocul, dar ca si in 2009 si azi strict in urmatorii termeni : sa se uneasca Timisoara cu Girocul, nu Girocul cu Timisoara. Sa ramina primar ala, de-o asfaltat toata comuna ca-n palma, nu asta cu semnele lui cu tot. [↩]