Cind impresia omoara chestia

Titlul e probabil destul de prost ales, am incercat din toate puterile si m-am sfortat sa aleg unul care sa faca impresie si asta mi-o iesit. Patasti.

Sa trecem peste. Ati observat poate intre tingaii anonimi de populeaza "industria" scuzati, ““““““industria”””””” autohtona de pinze&weburi o tendinta foarte bizara : nu le place sa-si spuna numele. Participa la prezentari, ceaiuri dansante, schimburi de carti de vizita si alte activitati gindite de Fundatia "Pentru Voi" in sprijinul tinerilor cu retard usor si deficit de socializare pronuntat, da' nu se prezinta neam. Se aburca pe scena, baga microfonul in buzunar, si-l instaleaza la cingatoare, il tin cu responsabilitate la o respectabila distanta de minim saptezeci de centimetri de virginala lor gurita, dupa care, cu voce timid-chelalaita "ataca" scuzati, ““““““ataca”””””” subiectul. Da' nu zic cine is. Sau macar din Togo din Togo, da' de-a cui ?! Nu mentioneaza.

De ce nu mentioneaza ? Ei, aici e aici. Pentru ca auditoriul ar trebui sa stie. Cum adica, nu stie auditoriul cine sunt ei ? Pai cum este posibil ? Daca auditoriul nu stie cine sunt ei, atunci ce motiv are auditoriul sa se afle in sala ? Nu pentru a-si depune modest omagiu, prinos de recunostinta la picioarele lor s-au adunat acolo ? Nu ?! Cum nu! I-au momit organizatorii cu prajiturele de ceai gratis si bombonele de pom ?! Ei as! Au ajuns din pura gresala, ca o manifestare a confuziei perpetue din tartacutele lor zurlii ?! Mofturi! Nu se poate asa ceva, astea-s vorbe de hater iara nu de antreprenor respectabil. Este ?

Daca auditoriul nu stie cine sunt ei, atunci... atunci... atunci ce motiv au ei sa se afle cocotati pe scena, suiti la tribuna, de ce tin microfonul ?! A, ca sa prezinte ceva ? Uhhh... Ca sa zica chestii interesante ? Valoroase ? Importante ? Cine, ei ? S-avem pardon, ce sunteti, copii ?!

Cam orice vorbitor serios se prezinta. Stephen Hawking se prezinta, am vazut eu cu ochii mei, chit ca-i cam improbabil sa ajungi la o conferinta unde vorbeste Stephen Hawking si sa n-ai idee cine-i nici macar la nivelul ca "e ala handicapatu', baaa!" Warren Buffett se prezinta, Alan Greenspan se prezinta, Antonin Scalia se prezinta, maimutoiu' de Obama nu se prezinta chiar intotdeauna, da' ma rog, astea-s riscurile daca alegi scimii prin jocul democratic, te alegi cu de-astia care nu prea stiu sa se poarte intre oameni.

Pe de cealalta parte, Hawking, Buffett, Greenspan sau Scalia au de zis chestii interesante, importante, valoroase (il excludem de-aici pe musiu Obambanana, ca el saracu'... in fine). Ei isi pot permite sa se prezinte, din motivu' simplu ca si daca stiai cine is si daca nu stiai cine is, ei tot au ceva de spus. Ai nostri mai greu, n-au nimic de spus nici daca stii cine-s nici daca n-ai habar, si-atunci nu prea au pe ce sa se intemeieze.

Acest rationament defectuos nu se manifesta doar la ceaiurile dansante de care ziceam, ci si pe bloguri, prin mecanismul asa-ziselor insider jokes, care concept n-are inca un echivalent romanesc utilizabil, da' sa le zicem "glumite intre noi", GIN.

Ei, ce-s alea glumitele astea ? Pai, sunt niste glume care nu-s de fapt amuzante, deci nu sunt de fapt glume... este c-am inceput promitator ? Sunt niste referinte, si anume referinte la o istorie triviala, o istorie care nu-i pasibila a fi cunoscuta decit de participantii directi pentru motivul simplu ca nu-i pasibila sa intereseze pe absolut nimeni in afara participantilor directi, si adesea nici macar pe aia.

Sa luam un exemplu concret. Cacare nunu. Ce-i asta ? Pai, e o referinta la o traznaie scoasa de dadatroll, care-i un personaj cunoscut prin aia ca scotea lumea din minti pina sa incerce figura pe Trilema, unde i s-o rupt putin sulita (nu-i primul, si als zace ingropat aici dupa ce i-o facut felu' domnisoarei Teroriste asa cum zac multi altii, dovedind astfel ca Trilema este morile de vinturi pentru orice hidalgo trol embetat de Rosinanta sau Dulcineea, dupa caz).

Este ea amuzanta ? Poate ca este, desi m-as mira. E posibil sa aduca un zimbet in coltul gurii veteranilor, care-si amintesc de Revolutia de la 1848 eventual cu ajutorul urmelor din pielea proprie. Ce are ea in comun cu risul ? Pai, apartenenta la comunitate (care-i de fapt, cum am mai discutat pe-aici, functia principala a risului in societate, de la inventarea lui incoace). Oamenii se simt mai la ei acasa daca apare din cind in cind si cite-o glumita de-asta.

Problema este ca daca apare prea des nu se mai poate intelege om cu persoana. Si asa avem al doilea exemplu de impresie care strica chestia. Primul, vi-l amintiti, nulitatile incapabile sa-si enunte numele pentru ca de fapt stiu ca-s nulitati, chestie dovedita tocmai de nevoia lor de-a pastra impresia ca sunt arhicunoscute : numai o nulitate isi intemeiaza existenta pe asa ceva. Al doilea, textul care se intemeiaza pe referinte la chestii care practic vorbind nu conteaza, da' se pretinde ca ar conta pentru a crea astfel un fals sentiment de superioritate de grup.

Ce voiam eu sa zic e ca ambele timpenii omoara chestia. Asta-i tot.