Ce n-as dori sa mai vad pe post de bloguri

Eu petrec o buna parte a timpului citind, sau ma rog, privind o clipa spre ceea ce lumea numeste "bloguri noi".

Ele nu-s neaparat noi in sensul ca tocmai ce-au iesit pe poarta fabricii de asamblat bloguri, au cinci minute vechime si nu s-a uscat vopseaua pe ele. Sub criteriul asta sunt toate vechi, mai ales pentru timpurile pe care le traim, ca rar ajung eu sa vad un blog inainte de 3-4 luni de existenta. Ori un ceva de 3-4 luni deja e foarte vechi, pustii de clasa a 9-a deja is "tovarasi vechi" prin Noiembrie (va spun ca tocmai ce-am constatat, de rideam toti si copchilu' nu stia ce ne amuza asa), telefonul iesit acum patru luni e vechi si iubita de asta vara pe bune daca nu-i veche si de-a dreptul afumata, plus ca linsa-n toate incheieturile (ca sex nu doreste inca, e si cruda).

Ele sunt insa noi sub aspectul ca daca ma apuc si le promovez, un numar de cetateni (nu mai conteaza acum sa precizam daca o suta sau zece mii, ca haterii bietii-s in recuperari) vor gindi in mintea lor "hm... iata un blog nou". Ca-i nou, pentru ei, in sensu' ca n-au mai auzit de el. Asa cum n-a mai auzit de altfel nimeni, absolut nimeni, in afara de mine. Care-s prima faptura umana ce atinge o buna proportie din blogurile scrise-n limba romana, ginditi-va putin la asta. Eu, dezvirginatorul de bloguriⁱ. Si chiar asa si e : eu trec din viteza saretei cu saptespce cai in mare viteza, si ele aliniate pe doua rinduri de-a dreapta si de-a stinga Caii Informatiei isi deznuda, mai sfioase, mai nepricepute, nudurile, sa ma convinga sa ramin. Si eu, indeobste, nu ramin, ca n-am la ce.

Ei, si de-aici venim in problema : sigur ca destule sunt malformate congenital, au sinii pe umeri si buza de iepure (va scutesc de fotografii ilustrative, imi puteti multumi alta data) si pentru ele nu se mai poate face nimic dincolo de aia cu "impusca-te si gata". Dar destule sunt perfect sanatoase, sau macar ar putea fi, daca posesorii nu s-ar incapatina sa le hraneasca numa' cu franjuri de catifea si suc de sfecla rosie, sau sa le imbrace in cutii de conserve goale, sau asa mai departe. Cu alte cuvinte, niste fete sarace da' a caror flaminzeala le-ar putea conferi o alura de topmodel daca n-ar exista imprejurarea malnutritiei clinice, care le ofera o burtica specifica si dizgratioasa.

Pentru mamici (si mai ales pentru cele incepatoare) exista lungi liste de sfaturi si indicatii, mamica primipara nu se poate gasi in situatia in care sa nu stie ce are de facut si sa pluteasca in dulce ignoranta, ci tocmai dimpotriva : se va gasi mereu asaltata de un suvoi, de-un fluviu, o maree de sfaturi, informatii, observatii prelingindu-se, izvorind, in plina deversare din sapte guri de babe din jurul ei. Da' pentru blogari, mai rar. Asa ca, sa umplem aceasta lipsa ilustrind ce nu prea-i de dorit a se mai vedea sub soarele rece de biti si gheataⁱⁱ.

I. Bloguri de gadget-uri. Oricum am privi problema, aceste bloguri sunt in plus. Hai s-o privim :

• Gadgeturile nu intereseaza, de fapt, pe prea multa lume. Eu de exemplu nu am absolut niciunul. Dintre oamenii pe care-i cunosc si pe care-i respect nu stiu daca se stringe cite unul la doua persoane. E adevarat ca intre copiii pe care-i cunosc media-i strict supraunitara, pe la vreo 3 sau 4, da' totusi, copiii nu conteaza in societatea romaneasca de azi cum n-au contat nici acum doua sute de ani si cum n-or conta nici doua sute de ani de-acum incolo. Ca lumea trateaza cu ei ca si cum ar conta, da, e adevarat, sigur ca da. Se considera ca-i un bun exercitiu pentru ei. Dar indiferent de asta, gadgeturile sunt un semn al copilariei si nimic altceva, un fel de uniforma scolara purtata de bunavoie daca doriti, echivalentul papusicii fara de care copilele mai sfioase nu reusesc sa paraseasca patul nici la virsta pubertatii.
• Cei care-s interesati de gadgeturi nu sunt interesati de opinii noi. Ei sunt copii, pe ei ii intereseaza sa le fie confirmate propriile idei, care-s cel mai adesea superficiale si evidente. Ca atare, e relativ simplu pentru un blog (condus de adulti!) sa insumeze cea mai mare parte a atentiei tuturor celor interesati de gadgeturi. Nu exista loc pe aceasta piata decit pentru un singur producator, si ala nu va fi ales dintre cei pasionati de subiect, ci dintre cei pasionati de cei pasionati. Un mos batrin si libidinos va tine cel mai bun blog de gadgeturi, nu un tinar erastes de fo' 15 anisori, cu singele fierbind de otravurile specifice virstei. Sigur, ramasitele de la masa aluia se pot imparti intre cinci, cinci sute sau cinci milioane de bloguri care sa aspire la locul doi. Problema fiind ca locul doi nu va face niciodata nici o brinza pe piata asta, e aceeasi situatie ca si la televiziuni, care si ea, tot un singur producator, tot confirmarea ideilor superficiale ale unei trupe de netoti, tot un mos libidinos, totul exact la fel.
• Toate gadgeturile sunt exact identice. Ele se adreseaza aceluiasi locus in spiritul omului, si ca atare n-au prin ce se distinge. Sigur, o minte antrenata de sofist poate crea distinctii din neant, si care sa fie fasinante, instructive si cum mai doriti dumneavoastra, eu fac asta de cite ori am chef ceea ce inseamna frecvent. Dar aspirantii la gadgetereala nu sunt minti antrenate de sofisti, si nici nu au cum fi, la virsta lor. Ca atare, toate blogurile lor de gadgeturi sunt de fapt bloguri de "trista banalitate a infantilismului".

Mnoa, cam asta-i povestea, m-am cam saturat de citit bloguri pe tema de ingust interes "trista banalitate a infantilismului". Reveniti in fo' doua-trei sute de ani. Eu voi fi tot aici, voi veti fi toti acolo.

II. Bloguri de nemultumiti. Nemultumirea e un fapt al vietii, pornind de la o reprezentare a realitatii asa cum si-a facut-o el omul isi creeaza-n cap niste asteptari, pe care apoi le compara cu realitatea si necesarmente le gaseste cusururi, ori incolo, ori incoace. Natura omului e sa gaseasca cusururi mai ales incolo, adica vezi doamne realitatea-i cea care nu se potriveste asteptarilor lui, nu-i ca si cum problema ar fi incoace, ca adica sa nu se potriveasca asteptarile lui realitatii. Si de-aici frustrarea, in termeni de specialitate, adica nemultumirea, in termeni comuni.

Problema cu abordarea asta este ca nemultumirea e primul semn de stupiditate : ca sa fii nemultumit trebuie neaparat ca ai gresit undeva. Ori c-ai gresit in reprezentarea initiala a realitatii, si-ai luat tapul drept capra, masina drept caruta, ce-i mai fi luat, ori c-ai gresit in deductiile pornite de la reprezentarea ceea, parindu-ti-se tie ca doi plus doi e cinci sau trei sau dupa caz, faptul e ca undeva ai gresit. Natura nu face salturi, nepotrivirile sunt intotdeauna si fara exceptii meritul, contributia si creatia omului.

Asa ca daca pornesti cu o nemultumire pornesti din capul locului sub suspiciunea stupiditatii. Exista citeva strategii corecte, care ingaduie transformarea zisei nemultumiri in ceva mai productiv. Un exemplu este prezentarea solutiei la pachet, altul este circumscrierea si explicarea-n clar a problemei pentru a servi celor ce vor veni din urma, ambele-s strategii pe care le-ati vazut aplicate aici dac-ati avut ochi de vazut. Simpla descriere a nemultumirii-n sine insa nu-i mare chestie, si avem si dovada ca nu-i mare chestie : ea deraiaza-ntr-o comparatie de bila, devine adica dintr-o arta o maiestrie, e un concurs purtat la nivel de cuvinte, de constructii, de forme tot mai stilizate si tot mai absurde. Evident, astea ar trebui sa fie umor, adica ironie, adica cine mai stie.

III. Bloguri de sentimente. Mediul online este rece emotional, este albastru, chestie pe care de altfel am mai spus-o si-am tot repetat-o, da' degeaba, ca omu' vrea sa simta, si daca el vrea sa simta apai simte, se ataseaza de orice din proximitate, indiferent cit de inadecvat atasamentului e orice-ul concret. Deci, ca poti iubi un ciine, foarte frumos, si el te poate iubi pe tine. O pisica e mai cu cintec, dat fiind ca te poate, uneori, intr-o oarecare masura, iubi. Cred. E posibil. Nu se stie. Da' un scorpion, pisi ? Scorpionul e scorpion, ceva intre crab si paianjen, el n-are asa ceva in program, e exact la fel de rece emotional ca si internetu', care-i tot ceva intre crab si paianjen.

Mediul online e destinat circulatiei ideilor si doar ideilor, cum strecuratoarea separa apa de paste asa separa Internetul gindurile de sentimente. A, ca uneori mai scapa cite-o macaroana in oala de scurgere. Sigur ca da. Mai scapa. Intelegeti voi ce-nseamna asta ? Nu ajunge acolo, ci scapa. E semn de... inocenta intelectuala sa incerci sa tii un blog "de sentimente" online. Ca sa nu zic ca-i semn de prostie crasa, ceea ce de altfel si este. Sa te apuci apoi sa si confirmi zisa... inocenta (intelectuala) incercind sa interactionezi cu oamenii in baza sentimentelor tale... Mai frate. Astia nu te cunosc, nu stiu cine esti, n-au timp de tine si propriu spus nici macar nu-i intereseaza. Cum te astepti tu sa comunici cu cineva in baza unei complexitati intransmisibile ? Zi dom'le ceva ce are sens, si apoi, daca intr-adevar te arati capabil sa produci sens poti injecta, da' numai si numai de la caz la caz, emotie-n comunicare. Nu poti incepe cu emotia cum nu poti incepe cu streasina, tre' sa incepi cu fundatia neaparat, in toate cazurile.

S-ar zice ca in general femelele mai degraba decit masculii se fac vinovati de pacatul ista, si dintre femele fatucile mai ales, da' s-ar zice fals. E drept ca barbatii si femeile secreta universuri sentimentale formal clasificabile dupa gen in stupiditatea lor, da' nu-i adevarat ca-s numaidecit mai multi de-un fel decit de celalalt. E, eventual, adevarat ca intr-o oarecare masura femelele din populatia Romaniei sunt mai alfabetizate decit masculii (la nivel functional, nu bazal zic), cum se poate de altfel constata usor din studii recente.

IV. Bloguri de sfaturi. Foarte pe scurt spus, nu se gaseste nici un roman in viata intr-o pozitie de-a da sfaturi. La absolut nimic, la absolut nimic. Suntem un popor tinar, n-au trecut nici douazeci de ani de cind priveam cu uimire la usile automate din supermarket in Austria nestiind cum si prin ce magie se deschid. Nu avem o cultura, nu avem o academie, nu avem o republica a literelor, nu avem absolut nimic. Nu exista nici un singur roman in viata care sa fi reusit ceva notabilⁱⁱⁱ si ca atare nu exista nici un roman in viata care sa aiba pe ce baza concreta sa dea sfaturi.

Poate ca nu-i evident, dar sfaturile de la electrocutati despre cum sa nu te electrocutezi nu au chiar aceeasi valoare si nici nu impresioneaza spiritul chiar in aceeasi masura precit l-ar impresiona niste sfaturi de la... neelectrocutati. E un fapt.

Asa ca tot timpul petrecut in jurul unui blog de dat sfaturi e pierdut la acest moment, si ar trebui folosit facind chestii. Ma angajez sa semnalizez cind se schimba imprejurarea asta, da' promit ca mai dureaza minim fo' zece ani asa.

V. Bloguri de vindut chestii. Nu-si au rostul, pur si simplu. Sunt echivalentul proastei care vine la coafor sa isi vinda produsele MLM sub pretextul ca isi face parul. Sta cite sase ore daca s-ar putea sub casca si melita din gura. Clientele mai rasarite pleaca, proastele care ramin n-au bani, si salonu' care ingaduie asa ceva da faliment. Din experienta concreta va spun, intrebati o coafeza (da' una mai isteata).

Cei care le tin sunt niste oameni disperati si flaminzi, asa ca ei vor face in continuare tot "orice" pentru a mai prinde cite-o chifteluta, da' faptu' ramine : daca va respectati oricit de putin, oricit de putin, veti gasi alt mod de-a va ocupa timpul. Puteti de exemplu contribui la curatenia orasului lingind peronul garii din localitate. E si mai util, si mai putin umiltor, e preferabil pe toata linia.

Deocamdata cam atit, daca mai e nevoie de precizari revin. Sa fiti iubiti.

1. Defloratorul, am putea zice, ceea ce-i amuzant, pentru ca raspunsul cel mai des intilnit din partea virginalelor entitati in discutie s-ar putea sumariza in jurul corolei de minuni a lu' Blaga si zdrobitului ei, deci se potriveste. [↩]
2. Mai merita subliniat si ca femeia nu are de ales, si fata ce iese, sub aspectul asta uterul fiind un fel de pinata, cutiuta cu surprize, in timp ce blogarul isi face blogul el cu mina lui in toate incheieturile si-n toate alcatuirile. E deci si liber, da' e si responsabil, ca uite astea doua merg mina in mina, nu exista libertate pura. [↩]
3. Da, stiu, exista citeva exceptii. Cind isi face Isarescu blog dati-mi telefon, pina atunci a se scuti, ca Mircea Badea nu-i un exemplu si alea din stiinte oricum nu le cunoasteti. [↩]