Ce este un capatii ?

Nu-i o interogatie cu totul deplasata. Ati auzit fara indoiala cuvintul, aveti fara indoiala impresia ca stiti ce inseamna, hai deci sa vedem. De exemplu, in DEX :

CĂPĂTẤI, căpătâie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. pernă sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. și adv. Fără căpătâi = fără ocupație (bine definită), fără rost. ◊ Expr. A sta la căpătâiul cuiva = a veghea lângă o persoană bolnavă. A nu avea căpătâi = a nu avea nici un rost în viață. (Înv.) A face (cuiva) de căpătâi = a căpătui; a căsători (pe cineva). ♦ Carte de căpătâi = a) carte fundamentală într-o disciplină sau în literatură; b) carte preferată. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capăt (1), sfârșit. ◊ Expr. A scoate ceva la căpătâi sau a o scoate la căpătâi (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capăt. A da de căpătâi = a da de capăt, a descurca. – Lat. capitaneum.

Asa cum ne-am si astepta de altfel, Dictionarul Explicativ al Limbii Romane prezinta o mare varza a la Cluj, cam la fel de utila intr-o incercare de-a patrunde sensul cuvintului cit orice insailare adolescentina.

In primul rind, sa lamurim confuzia etimologica : capitaneum nu este un cuvint latin, ci o derivatie in engleza medie (ca si-n franceza primelor secole ale mileniului trecut) din latinescul caput (cap)*, si inseamna sef, capitan. In limba romana acelasi cuvint a dat... capetenie, si nici intr-un caz capatii. Merita subliniat in treacat, intru edificarea diverselor loaze si altor nulitati needucate cu pretentii academice care au nemasurata obraznicie de-a semna asa-zise "dictionare" ca etimologia nu-i o aplicare dupa ureche si nici un exercitiu de notare-a nazaririi. E o stiinta (cuvint derivat din a sti, care inseamna sa ai habar despre ce vorbesti, n. Tr.)

Exista in limba romana citeva utilizari raspindite si specifice ale cuvintului, si anume in expresiile "om fara capatii" ; "la capatiiul lui X" ; "carte de capatii". Dupa urechea mea aceste utilizari acopera cea mai mare parte a cazurilor in care cuvintul este folosit (si o evaluare statistica a paginilor scrise in limba romana si indexate de google care contin acest cuvint confirma respectiva impresie).

Pornind de la prezumptia ca sensul cuvintelor se gaseste conservat in expresiile aflate in uz in care respectivul cuvint apare, sa vedem cam ce-ar putea fi un capatii.

In primul rind, din folosirea lui ca indicatie de loc rezulta clar ca trebuie sa fie un obiect fizic, definit, sau macar sa existe un astfel de obiect care sa poata servi drept baza unor utilizari figurate. Ar putea fi ceva precum tablia patului, care poate intimplator sau poate neintimplator este adesea frumos decorata (teoria ca ar fi vorba de "partea patului pe care se pune capul" introdusa de DEX pare complet nefundamentata, dat fiind ca o examinare a paturilor pastrate de exemplu in diversele muzee ale satului nu scoate la iveala particularitati anumite ale saltelei care s-o califice in acest sens).

Pe de cealalta parte, expresia "carte de capatii" pare sa indice, prin asociere functionala si de pozitie, ca respectivul capatii ar putea fi un obiect utilitar, pe care se pot la nevoie depozita diverse obiecte materiale. Un fel de noptiera, deci.

In fine, expresia "om fara capatii" sugereaza ca exista o diferenta vizibila, un contrast usor de constatat intre oamenii care au si oamenii care nu au capatii. Sigur, cei ce nu au un acoperis deasupra capului nu dorm prea des in paturi, fiind peste masura de dificil a intretine un pat sub cerul liber. Totusi, expresia nu spune "om fara pat" sau "om fara casa" sau "om fara acoperis", ci "fara capatii". Sigur, aceasta particularitate poate tine mai degraba de-o idiosincrazie a momentului ori a poporului decit de-o problema functionala.

Totusi, luind in considerare existenta unei ierarhii intre diversele scaune, de la banalul taburet pina la boierescul jilt, si observind ca toate tronurile din lume (care-s si ele scaune) au un spatar inalt si cit de ornamentat ni s-ar putea trezi ideea ca de fapt spatarul scaunului e echivalentul capatiiului patului, si amindoua impreuna raspund unei nevoi anumite.

Care ar putea fi o nevoie de sorginte magica, cam de urmatoarea natura :

Omul asezat este vulnerabil, si atunci isi doreste protectia, fie si magica, pe care un spatar o ofera. Omul adormit este inca si mai vulnerabil, si atunci capatiiul, cit mai mare si cit mai infricosator e obligatoriu.

Functiile de ingrozire initial indeplinite de simpla dimensiune au trecut cu trecerea timpului in ornamentica, si iata deci ca sensul expresiei de "om fara capatii" ar putea fi... om care n-are cine sa-l apere in timp ce doarme.

Ceea ce modifica putin si intelegerea expresiei "carte de capatii", in sensul ca nu-i vorba de simpla depozitare a cartii, ci de utilizarea ei! Cartea de capatii este acea carte care-l apara pe om... in timp ce el doarme, unde somnul respectiv inteles metaforic e pur si simplu absenta starii de veghe, deci a cunoasterii. Cartea de capatii e acea carte care-l apara pe om fara ca el sa stie.

Rolul feciorilor la capatiiul tatalui lor muribund, principala utilizare a expresiei de locatie ("Feciorii s-au strins la capatiiul tatine-so" etc) are atunci un sens ceva mai subtil decit simpla adunare, notind reintoarcerea la origine, la sursa puterii, care urmeaza a fi re-investita intr-un traitor.

Cineva a zis ca limbile contin in ele inteligenta distilata a generatii de vorbitori, si conduc si sustin bratul si mintea vorbitorului curent chiar fara ca el sa-si dea seama. Acel cineva n-a fost tocmai prost.

---------
* Notat ca atare de exemplu in A. L. Mayhew, W. W. Skeat, Concise dictionary of Middle English, p 130, 144 etc.