Ca sa vedeti cit sunt de rau...

Am un... nu pot zice prieten, da' cunostiinta, un cetatean onest si respectabil din Statele Unite, platitor de impozite si asa mai departe. Cunostiinta adica in sensu' ca prieten cu prieteni sau ruda indepartata cu prieteni sau nu mai retin exact, da' genu' ala nesuferit de om care se baga-n seama, cum sa va explic eu, asa cam ca un fel de Kramer. Minus partile amuzante, in cea mai mare parte.

Discutindu-se la un moment chestiunea "otravurilor" pur romanesti intr-o societate pestrita de expati si localnici s-a ajuns in cele din urma la hrean. Stiti voi sigur, ras si pus in borcanas cu otet. Si sa te tii discutii, ca ce tare-i, ca ce bun pentru sanatate, ca ce frectie si ce picior de lemn, ca intre oameni care-au cam baut, si n-au mai ajuns prin tara unii si de douazeci de ani, va inchipuiti, iara daca ati chiar fost in diaspora nici nu-i nevoie sa va inchipuiti ca va amintiti, in mare. Boon.

Asta nu si nu, ca tre' sa primeasca si el, ca sa-i trimit, ca neaparat, ca sa nu uit, ca ma roaga frumos, ca etc. Ei bine, de trei ani de zile ii tot trimit, in fiecare toamna si-n fiecare primavara, cite un borcanel mititel, ori prin cunoscuti ce-o purced incolo ori prin alte metode tipice, pe care iarasi, daca cunoasteti stiti.

Anume, in fiecare toamna si-n fiecare primavara ii trimit cite-un borcanas de telina rasa pe razatoarea mica, la care-am adaugat cit un virf de cutit de hrean. In otet, bineinteles. Fireste.

Cu exceptia anului astuia, in care tocmai ce i-am trimis, un borcanel plin ochi. De hrean. Hrean voinic si cumsecade, care n-o vazut telina in viata lui.

He-he-he :D