Blogerul si marea

Apropo de interactionat cu lumea prin intermediul cititorilor : acum doi ani de zile citeam bloguri alese prin metode numerice in proportie de 99%. Deci, spideri care iau articolele la rind, le sorteaza dupa diverse criterii, aleg daca-i "interesant" (sau poate mai propriu spus "remarcabil"), le impart pe categorii, incearca sa reconstruiasca structura de idei din spatele paienjenisului de cuvinte si asa mai departe. Iar eu sedeam cocotat pe aceasta masinarie atit de avansata tehnologic si ma distram de restul populatiei, barbari abia vizibili cam la dimensiunea aproximativa a unei furnicute.

Am mai zis, da' poate merita repetat : exista avantaje insemnate in a fi pestele cel mare intr-o baltuta mica-mica. Sigur, nu sunt bani, si asta poate fi un dezavantaj insemnat, mai ales in masura in care ai disperata nevoie de bani. Pe de cealalta parte nu este nici adincime. Pot face chestii pe care-n .com si-n limba engleza nu le puteam face niciodata, ca n-ajungeam. Nu-i de lepadat avantajul, pina la urma-i mai placuta balaceala intr-un recif de corali, cu apa la trei metri mile si mile in jur, decit in ocean. Vezi chestii mai interesante, soarele lumineaza direct fundul, lucruri fine. Lucruri fine pentru oameni subtiri.

Astazi citesc cam jumatate bloguri recomandate prin fain si restul in cea mai mare parte selectate prin aceleasi metode numerice de mai an. S-au schimbat lucrurile, super-mega-ultra sapatorii mei nu mai prezinta acelasi interes. Si exemplele ar putea continua, am descoperit bitcoin pentru ca niste cititori (gheorghe, spyked) m-au tras de mineca. Azi discutam un articol adaugat la comentarii de-un cititor. Sigur, se poate aduce obiectia ca cele din urma doua exemple se refera la chestii in limba engleza, pe care eu tocmai ce-am zis ca nu le acopar, si deci normal ca nu le acopar. E o obiectie valida, exemplul concret difera intr-o oarecare masura de teoria pe care urmeaza s-o insir, da' mi se pare in continuare un exemplu util, ajuta intelegerea.

Deci, toti oamenii purced in viata inarmati cu mintea lor, cu miinile lor, si interactioneaza cu realitatea nemijlocit, atit cit pot ei. Unii preiau de la parinti, de la rude, de la scoala, de la profesori, de prin carti metode mai rafinate de-a interactiona nemijlocit cu lumea, altii preiau pur si simplu solutii de-a gata, si-si vor petrece tot restul vietii incercind sa lamureasca bila realitatii sa se potriveasca-n conul sau paralelipipedul sau piramida hexagonala a "gindirii" lor. Ei cei din urma ies din calcul.

Cei dintii, cu trecerea timpului, vor avea tot mai mult de facut, si pe masura ce fac tot mai mult se vor vedea inconjurati de oameni care-i iau tot mai in serios. Luindu-i in serios, oamenii din jur le vor pune intrebari, dar fiind oameni diferiti le vor pune intrebari despre chestii alese aleator, din perspectiva subiectiva. Nu exista nici o garantie ca se vor vedea intrebati chestii despre care au habar.

Unii dintre ei isi vor alege un domeniu de preocupari, se vor profesionaliza prin ingustare, si vor trece la a refuza sistematic orice intrebari din afara specializarii. Deci, el e doctor, nu-l intreba de legi, el e vedeta tv, nu-l intreba de etica, el e ziarist, nu-l intreba de gramatica. Panta fiind alunecoasa, specializarea nu se poate decit adinci, el o fi doctor, dar e doctor de ochi, nu-l intreba de rotule, o fi el doctor de ochi, dar e doctor de ochi-retina, nu-l intreba de cristalin si tot asa si iar asa.

Altii vor refuza sa-si aleaga un domeniu de preocupari, fiind dispusi sa trateze orice intrebare, din principiu (spre completa disperare a celor unii descrisi dinsus). Sigur, abordarea e in principiu periculoasa, jack of all trades master of none si toate alea. Dar pe de alta parte, abordarea are indesine siguranta universala a unui caltrop : oricum cade tot va avea un dinte gata de-a face treaba. Ce-i mai bine, sa fii specialist intr-o tehnologie intre timp abandonata sau sa te pricepi onorabil la tot ce face, a facut si deci va face omul ? Grele probleme. Sigur, succesul tipului universal depinde de abilitatea lui de-a chiar acoperi universul la un nivel cit de cit onorabil, daca nu-i iese se afla aproximativ in situatia jucatorului la ruleta care joaca un tableau incomplet dupa care ruleta scoate fix numerele de-i lipsesc lui. Da' sa zicem pentru moment ca-i posibil sa chiar acopere universul, si ca i-ar fi iesit chestia.

Urmatoarea lui problema ? Pai, evident, pe masura ce primeste tot mai multe intrebari, ordonarea realitatii cu care interactioneaza el ajunge sa fie tot mai mult o functie a intereselor celor ce-l intreaba, care sunt aparent aleatorii, pentru el, dar in realitate nu sunt aleatorii, ci subtil ordonate. Si uite asa, incet-incet, universul se deformeaza, si dupa nu foarte mult timp sursa de chestii interesante s-a transformat intr-un simplu amplificator de banalitati. Cam asta-i pericolul continut in teoria ca "dam publicului ce vrea publicul" : publicul nu vrea ce vrea, ci vrea ceea ce nu stie ca vrea.

Tot ce ma intreb e daca-i vor servi cuiva observatiile astea.