Blogeri vechi si blogeri noi

Una dintre cele mai frumoase traditii ale blogosferei romanesti este, dupa parerea mea, discutarea, in fiecare primavara, a pseudo-temei si falsei probleme blogeri vechi - blogeri noi.

Iese soarele si dogoreste pamintul, natura intreaga se dezmorteste dupa somnul iernii, seva incepe sa circule din nou sub scoarta batrina, ursii ies din hibernare si adulmeca lacom aerul proaspat, tot soiul de gize si pui aud, pentru prima oara in viata lor, chemari neintelese dinspre necunoscut. Parca ii striga, parca ii trage, simt cum li se umfla pieptul de ceva sentiment nou. Ca o soapta, ca o chemare : sa vina, sa faca, sa fie.

Anul asta a fost cam rece, zapada pe jos pina-n aprilie, aproape de inghet noaptea, asa ca vietuitoarele s-au impartit in doua : tabara ciresilor, in care-au intrat majoritatea pomilor fructiferi, diversele flori, gize si asa mai departe, care au primavarat indiferent, si tabara ursilor, alaturi de care iata ca s-au aliniat si puii de om, care mai asteapta. Ca atare, n-am avut inca marea discutie anuala despre cum e cu blogerii vechi si cei noi. Mai asteptam, sa se faca un pic mai cald, sa se trezeasca singele-n pulime pustime, sa se umfle veziculele seminale, sa iasa lumea la lupta.

Pina atunci, va spui eu doua vorbe, ca-s mai batrin.

Problema este falsa si tema este pseudo pentru ca suna cam asa : "cei vechi", definiti in mintea tinarului aspirant drept multimea celor ce au ce-si doreste el, dar aparent nu-s dispusi sa discute cu el in termenii lui, ci doar in termenii lor, au de asemenea o intelegere intre ei, menita a le pastra pozitia indiferent de merite.

Ei, si de-aici, problema se bifurca. In primul rind, ca nu exista blogeri noi in sensul pe care-l da aspirantul. Toti, absolut si fara exceptie toti blogerii care au succes, indiferent cum ati masura acest succes, sunt oameni. Si anume, oameni vechi. Adica batrini, biologic, nu mai au saisprezece ani, ci peste treizeci. Toti absolut.

Nu exista exemplu de bloger vechi care sa nu fi fost vechi-ceva inainte. Au fost forumisti vechi, si vechi irc-isti, si vechi clienti ai Internet-cafe-urilor in vremurile vechi, pe cind inca nu exista wireless sau Windows NT. Nu XP zic, ci NT. Iar in cazurile in care n-au avut nici o tangenta cu minunata lume a calculatoarelor (rare cazuri sunt astea), sunt vechi jurnalisti, sau vechi oameni de afaceri, sau vechi prezentatori de moda, sau vechi cintareti sau vechi dumnezeu mai stie ce. Curve batrine.

Singurul exemplu de bloger nou care are succes, adica eu, este nou doar printr-un abuz de perceptie. E adevarat ca inainte de decembrie 2008 n-am scris un singur rind, da' numa' daca vorbim de limba romana. Pentru ca asa s-a intimplat, in 1992 sau 1993 populatia s-a impartit in doua, cei mai multi folosind calculatoarele strict in limba engleza, si cei mai putini, foarte putini, prea timpiti ca sa invete englezeste, incercind sa scrie "cu diacritice" si sa numeasca mouse-ul "soarece".

Da' daca vorbim in general, sunt si eu la fel de vechi precit sunt si calculatoarele in patrie. Si-atunci, faptul ca la citeva saptamini dupa ce-mi deschideam blog ma vedeam in top 50 zelist nu-i un semn ca "se poate" sa spargi ierarhiile ca bloger nou. E un semn ca se poate sa-ti iei locul cuvenit ca bloger vechi. Daca esti.

Daca nu esti, nu se poate. E imposibil pentru un pustan de 16 ani sa ajunga spre virful piramidei din motivul simplu ca mai exista inca sute de mii de pustani exact ca si el. Asta-i marea chestie, pina la urma : tineretea n-a apucat inca sa se diferentieze. Neapucind sa se diferentieze inseamna neaparat ca este asemanatoare. Si deci interschimbabila.

E de asemenea foarte bine ca-i imposibil pentru un pustan de 16 ani sa ajunga in virful piramidei, asta vorbeste de calitatea constructiei respective (sau cu alte cuvinte, nici un om sanatos la cap nu isi doreste sa participe la nici o intrecere in care un pustan de 16 ani poate iesi invingator, de-aia e asa de dificil de gasit fotbalist de 50 de ani, sau prezentatoare de moda de 45 de ani, sau elev de liceu de 30 de ani).

Cit priveste cealalta parte a bifurcatiei, e clar si indisputabil ca societatea omeneasca (si nu blogosfera, bun ?) se organizeaza de asa natura incit sa impiedice accesul tinerilor la resurse! Asta este scopul ei, mai frate, si din intuitia asta simpla rezulta atita tineri socialisti, anarhisti, scl. Pe masura ce trece timpul, si-si aduc din potente-n fapt, isi schimba si convingerile politice, preferind sa protejeze ce au mai degraba decit sa "intre in lupta libera" cu diversi zarghiti la virsta adolescentei.

Deci da, de-aia exista proprietatea, ca notiune, si asta-i scopul ei pe lume : sa impiedice un pulete de 16 ani de la a se da cu masina, de la a face sex cu gagica, de la a minca mere. Da, de-aia exista casatoria ca institutie, asta e scopul ei : sa impiedice puletele de 16 ani sa futa nevasta unuia care totusi, o bagat in curu' ei o groaza de resurse + 2 basculante de flori.

Se manifesta aceleasi chestii si-n blogosfera ? Pai sigur ca se manifesta, oriunde pe lume unde exista societate se manifesta caracteristicile societatii. Deci si-n blogosfera. E drept ca Internetul e un mediu mult mai echilibrat, unde abilitatile au mult mai mult de spus decit apartenenta la grup, spre deosebire de, sa zicem, un partid politic. Dar pe de cealalta parte, sa vedeti chestia dracului, abilitatile pe care pune baza Internetul vin mai degraba cu experienta decit cu vigoarea, hotarirea si ambitia tinereasca. Asa ca... per total tot acolo.

Cam asta-i toata chestia, dintr-un capat in celalalt : pina esti tinar esti fix pielea, "ai putea" orice da' n-ai facut mai nimic. Pe masura ce faci evident ca "ai putea" tot mai putine, da' fiindca ai facut deja tot mai multe, esti si tu tot mai mult.

Ceea ce ne duce fix la concluzia cu care sarbatoarea tineretii internauc-revolutionare se incheie in fiecare an : ca tinarul are mai degraba a se preocupa cu a face ceva, decit a lupta cu imaginare conspiratii care de fapt chiar exista, da' nu-i sta in putere sa le atinga.

E bun ?