Aventuri din copilarie - III

V-am povestit cum mi-am rupt mina (a doua oara) ? Nu mai retin daca da sau nu, asa ca pentru siguranta va povestesc acum. Daca v-am mai povestit, cu atit mai bine, confruntam textele, aflam adevarul.

Da' inainte, ca probabil ca sunteti curiosi : prima data mi-am rupt-o la sanius, aveam probabil vreo 7-8 ani, eu eram cu patinele, ne-am dus cutotii pe ceva deal sa ne saniem (eu cu patinele). Derdelusul facea la stinga abruptⁱ eu n-am reusit sa fac la stinga suficient de abrupt si-am sfirsit in gard, rupindu-mi mina. Deci va dati seama daca mi-am rupt-o de la soc longitudinal ce viteza aveam.

Revenind : eram prin clasa a 5-a daca bine retin, si mergeam la trap spre scoala. Eu sedeam cu familia sus in dealul Zorilor. Scoala mea era cum poate ca v-am zis deja legendarul Bob aka Scoala Generala nr 2, cale ca de vreo doi kilometri deci nu cine stie ce mare chestie, si mai ales data fiind diferenta de altitudine se putea merge la trap, in cincisprezece minute erai acolo chiar copil fiind ca eu eram lungan.

Era iarna, cam ca la vremea asta, nu cine stie ce zapada dar inghet matinal si polei. Cum s-ajung eu sa dau din strada Marinescu-n coltul cu Biblioteca Universitara al pietei Pacii, era acolo o bucata pietruita cu bazalt de-ala slefuit de cincizeci de generatii de doctori si aspiranti la doctorie (ca ala-i coltul campusului universitar al vestitei scoli de medicina clujene) si bine poleita de bunavointa hibernala, iata ca ma impiedic de-o piatra mai iesita (pe care de altfel o stiam, cum stiu taximetristii gropile prin oras, ca trecusem peste ea de sute de ori) si jap cu curu' la vale. Da' cum nu eram atent ca ma gindeam la nu mai retin azi ce prostii fara indoiala fundamentale intru bunul mers al lumii din care a iesit inclusiv Trilema cit si tot ce-i bun la noi in tara, am dat una cu mina de pavaj de-am vazut stele intr-o gama variata de dimensiuni si culori.

Tot stinga.

Si cind am simtit-o cum ma stringe (ca-i foarte specific simptomul miinii rupte, n-ai cum s-o rupi si sa nu stii c-ai rupt-o) am sezut asa un moment pe gardulet acolo sa-mi trag mucii, dupa care am pornit catinel-catinel si abatut la stinga spre spitale, nu la dreapta spre unde ar fi fost scoala mea. Unde m-am dus la spitalu' de oase rupte, dinjos de ala de inima dinjos de ala de diabet, si-am explicat la o asistenta ca tocmai ce mi-am rupt mina, asa ca m-o dus la doctor, care mi-o pus-o frumos in ghips. Dupa care atent-atent (sa nu ma sparg) am urcat dealul la loc si m-am asezat, tot abatut, pe canapeaua din sufragerie, sa-mi trag sufletul (cu o cana de sirop de zmeura). Cind suna telefonul.

Se facuse ceva dupa douasprazece ceasuri cu toate aventurile, si cum era epidemie de nu mai retin ce, rubeola sau ceva, diriginta clasei vazind ca nu vin nici eu la scoala o sunase pe maica-mea sa se intereseze cum imi merge, adica asa, la modul amical, vai da' ce face copilul, cum este. La care maica-mea stiind ca eu nu-s de nici un fel bolnav o sunat acasa sa vada ce s-o petrecut. Mnoa si i-am zis ca mi-am rupt mina pe drum spre scoala si am fost la doctor care mi-o pus-o-n ghips si acuma ;/.

Mnoa va dati voi seama biata femeie, tu trimiti copilu' la scoala, el nu merge la scoala ci isi rupe mina si si-o pune-n ghips. Trist.

Asta este.

1. Daca stiti Clujul, strada Zorilor (care are forma aproximativa a unui bat rupt) da-n capatul ei nordic intr-o strada zisa pe vremuri Colibita, n-am idee daca tot asa i-o fi zicind, la intersectie cu strada Astrelor sau ceva de-astea, Cercurilor lui Saturn, nu mai retin. E un ditai dealul acolo, o cadere de vreo zece-cincisprezece metri, pe-atunci era zona rurala, case, catei, gaini. Ei, strada Zorilor la final era derdelusul, si brusc la stinga, adica s-o dai pe linga deal, pe zisa Colibita, sa nu cazi in ripa. Senzatii tari la sapte ani, n'est pas ? [↩]